A prins "Craiova Maxima" cu Balaci si Ștefanescu. A trecut la Dinamo, cu Dinu, cu "Țete" Moraru, cu "Oneață" Augustin. Apoi, a ridicat Cupa Campionilor Europeni si Supercupa, cu Steaua. "Bumbi", Adrian Bumbescu
- Debut la Craiova Maxima. Ucenicia la Dinamo. Virsta de aur la Steaua. Se putea mai mult?
- Nu, acum, după ani, cind stau si mă gindesc, e limpede că asta a fost virful. Să nu uitam si de FC Olt, cu bunele si relele de acolo. Am prins Craiova Maxima, cu Ștefanescu si Tilihoi, Dinamo, cu Dinu, apoi marea trupă din Ghencea.
- Craiova, Bucuresti, Scornicesti, iar Bucuresti...
- Ca să nu mai vorbim de Mizil ori Mangalia(ride). Am debutat la Craiova, cu nea Clement "Minune" Iordanescu. La mină m-a luat, apoi, Gigi Mitachescu. Fundaș dreapta ori mijlocas asta jucam. S-au uitat la mine si, vazind cum cresc - ca Fat Frumos in două zile - mi-au spus: "Nepoate, fundaș central scrie pe matale!"
- Universitatea...
- Nea Tinel Stanescu m-a aruncat in lupta Eram tinar, dar am tras tare. La 19 ani jucam deja in cupele europene. Greu, insa să-i iei fata lui Ștefanescu si Tilihoi. Dar eram multumit. Costică statea fix, eu cu Tili ne roteam. Cu Wienner Sport Club, in tur, eu, la intoarcere, el. Cu Leeds, pe "Central", rosu el, in retur, titular eu. Și asa mai departe...
- Echipă mare?
- Mare? Uriașă. Să vezi, la nici două decenii de viață, un Negrila un Ungureanu, un Balaci, un Cirtu. Ce fotbalisti! Erau zile cind nea Tinel, să se odihnească in pace, nu prea avea ce să ne spună despre tactica de joc. Apropo de el. Venea, seara, in camere. La 22.00 filamentul trebuia stins. Se facea 22.05, noi rupeam pe rummy. Ne lua tablele alea, ni le indoia pe cap. Apoi zicea, scurt. "Hai, ma incă trei să joace la masa Atentie, sunt ultimele duble!" În afara terenului, atmosefa era aceeasi...
- Dinamo...
- Da, militar in termen. M-am trezit lingă Dinu. La inceput, n-o bagam decit intr-antiia. Pină intr-o zi, cind Procuroru a miriit la mine, printre dinti. "Pustiule, tre´ să alerg cit doi? Nu-ți stă bine cu capul pe umeri?" Din ziua aia, gata, am umflat kilometrajul! Și aici, Doamne, ce trupă! Custov, Dudu Georgescu, Augustin, Dragnea, Țălnar...Am facut 1-1 pe "Meazza", cu Inter. Bergomi, Pepe Baresi, Altobelli, Serena...Ă'știa ne-au fost adversarii si i-am dovedit.
1-GJ-3399, Dacia Verde
- Sarim peste FC Olt?
- Nu, de ce, Doamne fereste! Acolo am invățat să fiu un jucator cu capul pe umeri. Am bagat navetă cu Piturcă de am crapat pe relatia Craiova - Scornicesti si retur. Nu erau mobile, ne dadeam intilnire in fata portii la ora fixa la 7.00. Ploaie, ninsoare, cutremur, nimic nu conta. Venea, mă lua cu o Dacie verde, 1-GJ-3399, si plecam. Stateam ingramaditi, dar nimeni nu se plingea. Aveam antrenament, după aia, ca sardelele, inapoi, os pe os...Trupă si acolo, cu "Armeanul" antrenor, Piti, Radu II, "Balamuc" Barbulescu, Prepeliță, Șoarece...
- Povestea cu rapirea Stelei e adevarata
- Da, mă tineau "tovii" pitulat. Cum vroiam să plec, cum sareau cu niste bani si mai stateam o juma´ de luna Pină cind pe fir a intrat nea Ion Alecsandrescu...
- Hop, in curtea Stelei!
- Da, in focuri din prima, cu nea Halagian. Haideti să vă spun ceva. Scrieti că pe vremea aia nu exista acomodare. Ce e aia să nu mă pot integra asa de repde? Pai ce, eram pinguini dusi in desert? Nu tot fotbal se chema? Ajungeai in vestiar, "Hai noroc!" - "Hai noroc!", venea un tovarăș si te prezenta si, gata, duminică erai titular! Rodai relatiile de joc pe parcurs, cind cel de lingă tine striga "Las-o!" sau "Bagă-te tu!"
- Era o mare familie Steaua?
- Cu vreo 200 de neamuri. Pai hai să ne gindim asa. Cu Belodedici, de exemplu, am jucat la nationala de tineret, la Steaua in campionat, la Steaua in cupe, la Steaua in Europa, la selectionata mare. Pe atunci nu prea se mergea direct, era treaba cu escale, cu drumuri prin autocar. Stateam cu el cam cinci zile pe saptamina. Restul, cu nevasta. Deci, familie sau nu? Sau, alta, cind Boloni a venit la noi, a cerut scaunul ala stomatologic la a doua. I-a pus plombe lui Petcu de-l tin si acum. De cite ori nu mi-a lucrat si mie? De cite ori nu l-am muscat de mina Îmi zicea: "Colonele, stai cuminte că acum iți bag acu-n nas, mai!"
- Erati colonel la 25 de ani?
- Da, ca Napoleon (ride)! Nu, doar capitan. Dar am fost primul si unicul capitan-colonel din oastea noastra Asa mă botezasera..
"Intram nitel mai tare"...
- Pai dacă erati dur...
- Nu-i adevarat, intram doar nitel mai tare. Ce era să le fac? Să-i astept cu flori? În plus, il aveam lingă mine pe Belo, care era elegant. Pai ce faceam doi balerini? Colonel, necolonel, in ´87 clasamentul a aratat, in 34 de meciuri jucate, 17 goluri primite...
- Sevilla?
- Am plecat ca o echipă mare. Cu bucatar după noi, cu sticle de apă minerala S-au spart alea prin aeroport, filmau strainii si rideau de mureu. Erau toate gentile ude, vai de mama noastra Dar asa am adus cupa acasă!
- Teama
- Acu´, după razboi, nu mă laud. Dar hai să vedem pozele de atunci. Cine apare primul din tunel? Bumbi! Ce-i drept, iesisem s-o caut pe nevastă-mea (ride). Înainte de joc, vorbeam cu Lacă: "Ba nu avem decit două variante. Ori ne dau ăștia cu terenul in cap, ori plecam cu Cupa in brate!". Vă mai zic ceva. Pe vreme aia nimic nu-ți prea distragea atentia. Te concentrai doar la joc, ce altceva aveai de facut?
- Ati plecat cu Aro, cu bani...
- Haha. Ce legende. Cu un Aro reconditionat si cu 500 de dolari. Acum conduc un Logan, dar nu mă pling. De 30 de ani am ramas fidel masinilor romanesti (ride iar).
- 500 de dolari, o gramadă de bani...
- Într-o zi, acum vreo trei ani, la o miuță la Chiajna, unul dintre adversari zice la final in vestiar. "Mă duc acasă să mă joc cu ala mic". Am lasat ochii in jos. Mie, durului Bumbescu, imi venea să pling. Pe-al meu l-am vazut direct la 18 ani! Mint, mi-l aduc aminte si pe la 4-5. Mă astepta noaptea, pe la trei si jumatate, cu ochii rupti, să-i aduc bomboane cubaneze din Belgia. De somn, nu le mai putea minca, dar era bucuros că tati se intorsese si că e mai bogat cu niste jucarii de plus..Pentru meciul de campionat de duminică intram in cantonament de joi. Mai erau cupa si jocurile europene...
În cupă muream cu ei de git!
- Meciurile de cupa cu Dinamo...
- Numai cele cu Dinamo? În 87, in semifinale, am trecut de Brasov, cu 4-0. Scorul e mare, da´ ce-am avut de tras...Am luat galben si n-am prins ultimul act, l-am lasat pe Niță Cireașă. Am fiert...La aia de la Brasov, dacă aprindeai o bricheta lua foc tot orasul, asa tensiune era. După meci, ne pupam, ne iubeam, dar pe gazon mureai cu ei de git. Stati linistiti, si ei, la fel!
- Dureau antrenamentele?
- Nu erau asa tacticizate. Bagai Forban pină mureai. Acolo eram noi, fotbalistii, zapada, ursii si lupii. Ceaiul cald ni se parea whiskey de 18 ani (exact in acel moment pe ușă intră un junior cu o sticlă de bere; e ziua lui, vrea să facă cinste; vede element strain in vestiar, vede pixul si reportofonul si ascunde licoarea). Uite, vezi reactia lu´ asta micu´? A ochit presa, stie că eu nu am fost "jucator" si se simte jenat (iar ride). Hai, că tot suntem la ora sincerităților. Tata n-am fost, nici noi, ușă de biserica Nimeni nu e! Dar fotbalul era fotbal! Adică nimeni nu-ți zicea nimic dacă pe iarbă-ți faceai treaba. Vadim Tudor mergea cu noi. Ne vedea că ne mai clateam gura. În primul numar din "Saptamina", ne dadea la exemple negative, la "Nu faceti ca ei!". m-amăă, ce ne rupea dintii! Apoi, după joc, din zmei nu ne scotea! "N-am, ma ce să vă fac, ati fost prea buni!", ne zicea.
- Vine ceva din urma
- Vine, cum să nu. Problema nu e la noi, ci la echipa mare. Noi livram marfa cei de acolo trebuie să aibă incredere si să-i bage la joc. Aici e problema. Atita vreme cit preferi să cumperi decit să vezi ce ai la tine in ograda nu e bine...
- Drumul mingii...
- Idee de senzatie. Și asa nu se mai face sport prin scoli, si asa mincarea asta facută in 15 minute ne omoara Miscarea nu strica nu are cum.
Interviul s-a terminat. Pleacă să se consulte cu Liță Dumitru, cu care face tandem la echipa-satelit. Împreuna tehnicienii de pe "Ghencea 5" au 401 meciuri la Steaua...
Sursa: drumulmingii.gsp.ro