A invins!
November 8th, 2009
Lăcătuș a demonstrat că e antrenor de fotbal, nu de nevroze
Șase victorii consecutive are Vasluiul cu Lăcătuș pe bancă. Vor veni și infrîngerile, și remizele. Deocamdată Fiara e senină. Era să suferim pe final!, a spus după meciul cu Ceahlăul. A fost cît p-aci, la șutul lui Doicaru. Dar nu despre asta era vorba, neapărat. Ci despre Lăcătuș, pe marginea rîpei, gata-gata să cadă, dar virînd salvator dinspre București spre Vaslui.
Nu-l mai intreabă nimeni retoric dacă e sau nu antrenor. Pentru că e clar: n-a fost, nu e și nu va fi antrenor de nevroze. Meseria asta nu ține de fotbal. Iar la Steaua, Lăcătuș n-a avut pe mînă o echipă de fotbal, ci un dezechilibru cronic. A lucrat intr-o atmosferă atît de tulbure, incît nu se putea spune nici dacă el e antrenor, nici dacă elevii lui sînt fotbaliști.
N-am venit pentru bani!, declara la instalarea pe banca moldovenilor. Alta era urgența: să reia contactul cu normalitatea, să meargă din nou pe pămînt ferm, după marșul forțat prin mizerii mișcătoare. A invins Urziceniul. Punct. Nu-i mai atrage nimeni atenția că Steaua inseamnă prea mult, prea repede. Da, Steaua e un nume mare in fotbalul nostru, dar Lăcătuș nu e un antrenor de nume. Nu e un tactician de amintiri. Ar putea fi insă profesorul de ambiție pentru Gerlem și Wesley. Cel care-i invață pe jucătorii Vasluiului cum se respiră la inălțime. Are autoritatea legendei și ochiul exersat să privească in sus, spre vîrf.
Șase victorii inseamnă un inceput bun. Dar trebuie să rămînem cu picioarele pe pămînt!. Ei bine, iată o misiune oleacă mai simplă la Vaslui decît oriunde la cluburile din București. Urmează meciurile grele. Steaua, Dinamo, CFR. Vor veni și infrîngerile, și remizele. Dar, indiferent de rezultate, la Vaslui nu va trebui să suporte acel gen de presiune cu care a refuzat să se obișnuiască in Ghencea: presiunea de dragul presiunii, inutilă și degradantă.
Era să sufere, dar acum e bine. Și e bine pentru fotbalul nostru cînd Lăcătuș invinge. Nu vom ști niciodată cum face, prin ce procedee tainice se extrage pînă la suprafață. Dacă are nevoie de un Sfinx care să stea cu ochii pe el sau de un perete solid la care să se incrunte. Sau de o echipă de fotbal căreia să-i vorbească fără cuvinte. Nu vom ști cînd anume și cu ce preț băiatul tuns castron a devenit bărbatul pe care fanii au simțit nevoia să-l ocrotească numindu-l Fiară. Dar merită să-i admirăm energia de supraviețuitor.
Lăcătuș invinge din nou. Asta inseamnă, printre altele, că măcar o parte din ceea ce reprezintă Steaua se află in siguranță.