Cel mai cunoscut si, totodata controversat regizor roman, Sergiu Nicolaescu s-a stins ieri din viață, la varsta de 82 de ani. În perioada comunista cel considerat stapanul absolut al cinematografiei romanesti a introdus in filmele sale numeroase elemente de propaganda Totodata a fost frecvent acuzat că a prezentat istoria poporului roman intr-o manieră distorsionata dar convenabilă fostului regim.
Cu aproape 70 de filme la activ, Sergiu Nicolaescu s-a dedicat in cea mai mare parte a carierei sale filmelor istorice si de actiune. Cele mai bune productii, in opinia criticilor, raman insă Osanda" (1986) si Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" (1971).
În perioada comunista multe dintre filmele sale au platit un tribut substantial propagandei de partid, iar istoria a fost cosmetizată" asa cum cereau indicatiile". Celebru in acest sens este discursul domnitorului Mircea cel Batran din filmul Mircea" (1989), discurs ce semana izbitor cu unul tinut de Nicolae Ceausescu la un congres al PCR.
Criticul de film Valerian Sava consideră că Nicolaescu a facut atat filme bune, cat si filme proaste si, chiar dacă a fost un opozant al lui, nu-i neagă opera in totalitate. În ceea ce priveste faptul că Sergiu Nicolaescu a marsat adesea pe latura propagandistica nici macar nu i se poate reprosa lui in exclusivitate", a declarat Sava pentru Romania liberă". El nu a facut filme de autor, ci era adaptatorul si ilustratorul unor texte date de altii. Ceea ce a facut el valid s-a datorat, in mare parte, calității lui de cineast apt să iși aleagă colaboratori buni, in primul rand scenaristi, aici mă refer mai ales la Titus Popovici (și dacă tot vorbim de concesii facute regimului in filmele lui Nicolaescu, in mare masură acestea au venit din scriitura lui Titus Popovici), si apoi actori, pentru ca să nu uitam, in peliculele lui a aparut toată elita actoriei romanesti, incepand cu Amza Pellea si continuand cu Gheorghe Dinica Mircea Albulescu, Ion Besoiu si multi altii. Eu am fost un opozant al lui, dar nu i-am negat opera in totalitate", a adaugat Valerian Sava.
Ca orice regizor, a facut si filme bune si filme proaste. Iar creatiile sale nu pot fi desprinse de contextul istoric in care au fost realizate. Sigur că in filmele sale istorice, atat in cele in care prezenta figuri medievale, cat si in cele cu comunisti ilegalisti, el a inclinat Balanta catre interesele propagandei, careia i-au platit tribut atat el, cat si Titus Popovici. Modul caricatural, nedrept, fals in care anumite fapte istorice erau prezentate, distorsionarea adevarului istoric, latura atee, manifest-persiflantă la adresa clerului, toate acestea tineau de mentalitatea epocii", este de parere Valerian Sava.
Criticul crede că lucrurile devin cu adevarat complicate in ceea ce-l priveste pe Sergiu Nicolaescu atunci cand vine vorba de figura publică si de omul politic, care au starnit chiar mai multe controverse decat regizorul Sergiu Nicolaescu.
Cristi Puiu: Noi, tinerii cineasti, nu am fost niciodată colegi cu Nicolaescu
Una dintre marile acuze care i se pot aduce lui Sergiu Nicolaescu este si aceea că a fost mereu in conflict deschis cu noul val al cinematografiei romanesti, adică exact cu acei regizori care au adus cu adevarat glorie filmului nostru.
Despre acest lucru, regizorul Cristi Puiu ne-a declarat: Noi, tinerii cineasti, nu am fost niciodată colegi cu Sergiu Nicolaescu, nici nu am fi avut cum să fim vreodata El a fost intotdeauna un privilegiat al tuturor regimurilor si a facut filme după filme din postura de stapan de tarla, de tartor al cinematografului romanesc. Sigur că in ultima vreme devenise batran si neputincios si nu mai putea face rau nimanui, dar la ora la care am debutat noi era foarte vioi si ne punea bete-n roate cat putea. Și putea foarte mult pentru că era chiar factor de decizie, politician si senator. Noi, ca să ne realizam filmele, a trebuit să facem o adevarată cursă cu obstacole si să sarim peste toate barierele puse in calea noastră de el si de oamenii lui.
S-ar putea crede că dacă iubesti cu adevarat cinematograful nu te poti opune dezvoltarii lui, dar asta este o naivitate pentru că atat pentru Sergiu Nicolaescu, cat si pentru cei din jurul lui, nu a primat niciodată interesul filmului romanesc, ci strict interesul personal. Să-și faca adica doar filmele lui. Te-ai fi asteptat ca un om ajuns la o varstă venerabilă să fie si generos, dar nu a fost cazul lui. Lumea insă nu se va schimba acum că a murit Sergiu Nicolaescu si nici cinematografia romană nu va fi condusă altfel, să nu ne facem iluzii".
Cristi Puiu mai regretă si faptul că Sergiu Nicolaescu nu a avut niciodată un moment de sinceritate, in care să iși facă mea culpa pentru colaborarea cu regimul comunist, dar si cu cel postdecembrist:
Pe undeva imi pare rau că a plecat fară să dezvaluie nimic din ceea ce stia despre cum functiona masinaria de propagandă comunista cinematograful de atunci si cel de acum. În loc să iși protejeze propria imagine, ar fi trebuit să iși recunoască deschis, barbateste, greselile facute si ca artist si ca om politic. La iesirea din scenă ar fi putut să deschidă si niste dosare doar de el stiute, ar fi fost momentul să spuna in sfarsit, adevarul. Ar fi fost frumos să facă această spovedanie, cred eu, obligatorie, inainte de marea plecare. Îți trebuie insă multă intelepciune ca să-ți faci mea culpa.
Dar el s-a crezut mereu deasupra tuturor si nu suporta nici o critica oricat de mica Îmi amintesc că atunci cand incepusem filmarile la «Moartea domnului Lazarescu» m-a rugat un jurnalist de la Deutsche Welle să apar ca martor intr-un proces pe care i-l intentase Sergiu Nicolaescu. Motivul? Pentru că ziaristul indraznise să spună că «marele» Sergiu Nicolaescu facuse multe filme proaste. Ei bine, m-am prezentat la proces. Eram in a doua zi de filmare si, in loc să-mi vad de treaba m-am dus să apar dreptul la opinie al unui cronicar. Țin minte si acum că judecatoarea mă intreba cum se poate face distinctia intre filme bune si filme proaste, iar eu vorbeam despre dreptul la liberă exprimare".
În ceea ce-l priveste pe regizorul Sergiu Nicolaescu, Puiu consideră ca in calitate de creator, Nicolaescu este o gluma El nu a facut film de arta să fim bine intelesi, ci doar niste productii audio-vizuale de consum, de propaganda de diseminare in masă a confuziei privind istoria, care nu se deosebesc cu nimic de filmele facute cu plutonul, la comanda in epoca de tristă amintire".
Revolutionarul Sergiu Nicolaescu: Rog muncitorii să intrerupă lucrul"
Un moment important din viata lui Sergiu Nicolaescu il constituie Revolutia din decembrie 1989. Imaginea regizorului in studioul TVR, in după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, alaturi de Mircea Dinescu si Ion Caramitru, a ramas bine intiparită in memoria romanilor. La cateva minute după fuga cuplului Ceausescu cu elicopterul, Nicolaescu le cerea romanilor să iasă in strada
Fac apel in primul si in primul rand la muncitorime. Rog muncitorii din fabrici să intrerupă lucrul. Dacă nu intrerupeti lucrul imediat, dacă nu veniti aici, in fosta piață Stalin, dacă nu veniti aici la Televiziune să vă alaturati noua să stiti că ceea ce vedeti acum ar ramane un foc de paie. Și eu nu vreau să ramană un foc de paie. Vreau să veniti aici milioane. Bucurestiul are două milioane, un milion să fie aici!", este o parte din discursul lui Nicolaescu rostit atunci la TVR, unul mobilizator, emotionant si logic, despre care unii istorici, mai tarziu, au speculat că a fost atat de coerent, spre deosebire de ale celorlalti, incat e posibil să fi fost pregatit dinainte.
Nicolaescu a avut sansa să prindă evenimentele din decembrie 1989 pe viu si a intrat in acest rol cu naturalete. I-a placut să joace rolul de revolutionar in acele zile", a comentat pentru RL istoricul Bogdan Murgescu.
Devenit ulterior parlamentar pe listele FSN, Nicolaescu a condus Comisia senatorială Decembrie 1989" in perioada 1990-1992, iar pană in 1996 a fost vicepresedintele acestei comisii. Scopul inființării acesteia a fost dezlegarea misterelor din acele zile revolutionare in care peste o mie de romani si-au pierdut viata, mistere care nu au fost elucidate nici pană astazi.
Sergiu Nicolaescu a fost nu doar unul dintre actorii Revolutiei din 1989, dar a si scris pe această temă cateva carti, dintre care prima, "Un senator acuză", a fost publicată in 1996, urmată de "Cartea revolutiei romane decembrie '89", la editura Ion Cristoiu, in 1999. În decembrie 2005 a publicat, la editura ALL, volumul "Lupta pentru putere. Decembrie '89" si, la editura Topaz Bucuresti, "Revolutia. Începutul adevarului".
Cea mai recentă carte a sa este MamaLiga a explodat! Decembrie 1989", lansată in anul 2011. Potrivit autorului, cartea s-a dorit a fi mai mult un raspuns dat acelora care se indoiesc de Revolutia Romana La lansarea volumului, in martie 2011, Nicolaescu a spus că participarea la Revolutie a fost "cel mai important lucru" pe care l-a facut, potrivit Mediafax. De asemenea, cineastul a avut si o intensă activitate politica Sergiu Nicolaescu a fost ales pentru prima dată parlamentar in 1990, pe listele FSN, iar in actuala legislatură a incheiat al cincilea mandat in Parlament. Singura legislatură in care nu a fost parlamentar a fost cea din 2004-2008.
Ultimul discurs tinut la tribuna Parlamentulu
În 12 decembrie 2012, Sergiu Nicolaescu le-a multumit colegilor din Senat pentru perioada petrecută impreuna precizand că nu a mai candidat pentru un nou mandat deoarece mai are putini ani de trait pe care vrea să-i termine in profesia sa. Vreau să vă multumesc pentru acesti patru ani minunati pe care i-am petrecut impreuna in care dumneavoastră mi-ati daruit stimă si consideratie, simțăminte pe care si eu vi le datorez. Mai am putini ani de trait si mi-am dorit să-i termin in profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer «La revedere!» si vreau să vă spun in acelasi timp «La multi ani!» si sarbatori fericite", a fost ultimul discurs al lui Nicolaescu de la tribuna Senatului.
Ultimul drum
Trupul neinsufletit al lui Sergiu Nicolaescu va fi incinerat sambata la ora 12.00, la crematoriul Vitan Barzesti din Bucuresti. Potrivit Mediafax, incinerarea va avea loc in cadru restrans, nefiind permis accesul presei. De altfel, Dana Nicolaescu, sotia regizorului, a solicitat presei să trateze "cu decenta si respectul cuvenite" tragicul eveniment cauzat prin disparitia sotului ei.
Moartea domnului Nicolaescu mă emotionează tot atat cat moartea comisarului Miclovan sau Moldovan, zambind relaxat cu borsul la gură "Un fleac, m-au ciuruit..." sau receptIonand ploaia de gloante ca pe un vibromasaj sub dus
Despre calitatea domniei-sale de executant al programului de propagandă national-comunistă comandat de Ceausescu am scris de nenumarate ori analizandu-i filmele. N-am s-o fac si acum, cand nu mai este, desi valul de encomiasme care crapă ecranele de azi dimineață ar merita macar un canal de deversare.
Voi face doar, in calitate de cinefil, o marturisire rusinoasă: niciodata niciunde, nicio imagine din filmele domnului Nicolaescu nu mi-a starnit vreo emotie. Mă numar printre astfel de handicapati sufleteste, nu multi, din fericire pentru vigoarea romanilor ca natie.
Domnul Nicolaescu a fost, cu siguranță, cel mai bun manipulator al maselor de figuranti neplatiti in cinematografia romană sub comunism. Altfel, opera sa este o uriașă, sistematică si tenace colectie de clisee, conserve de cinema in sos de viu.
Nicio idee cinematografică originală nu tulbură acest mareț edificiu - singurele impurități creative pot fi gasite printre dialogurile si situatiile imaginate de scenaristul sau, Titus Popovici.
Umorul si sensibilitatea domnului Nicolaescu sunt perfecte pentru a-l face să radă sau să verse o lacrimă pe domnul Becali.
Și dacă asupra evidentei că domnul Nicolaescu este cel mai mare regizor roman sunt unii care mai cartesc, domnul Becali este cel mai bun roman fară niciun fel de discutie.
Ultimul film al domnului Nicolaescu vazut de subsemnatul a fost "Poker", după care am simtit nevoia să mă spal cu spirt pe ochi.
Nu pot să nu mă intreb cum ar fi aratat urmatoarele bijuterii cinematografice ale maestrului dacă traia 100 de ani.
Pentru pacatul acestui gand sper că voi fi sanctionat de romanii crestini adevarati, in vreme ce pe domnul Nicolaescu urmează să-l ierte Dumnezeu.
A modelat cultura populară cum nimeni nu a reusit in ultimii 50 de ani. A mistificat istoria pană la caricatură si a construit mitologii nationaliste care au ramas adanc impregnate in imaginarul colectiv. A servit regimul comunist cu osardie si a fost cel mai eficient agent de propagandă al national-comunismului lui Nicolae Ceausescu. A fost printre cei care s-au suit pe tanc in decembrie '89 imaginandu-se general desi a fost de departe cel mai rasfățat "artist" al regimului, dar, in cele din urmă a ramas un soldat fidel lui Ion Iliescu si FSN, PSD, etc. A scris scrisori odioase impotriva lui Lucian Pintilie si, pe masură ce devenea si mai irelevant in film, s-a luptat din rasputeri să oprească noul val al cinematografiei romanesti. Un personaj slab, lipsit de consistență si moralmente falimentar. Și totusi...
Ultimul Bond, Skyfall, debutează cu o urmarire de motociclete pe acoperisul marelui bazar din Istanbul. 50 de ani si 23 de filme mai tarziu, un regizor care a câștigat Oscar-ul cu American Beauty si tot ce au putut să facă este o urmarire de motociclete, urmată de clasica luptă pe acoperisul vagoanelor unui tren. Dar tocmai aici zace geniul filmului - de departe cel mai bun Bond facut vreodată - in faptul că exploatează fară complexe si fară rusine toate cliseele cinematografice create vreodata Lupta dintre Bine si Rau (cu un "rau" excelent construit de Javier Bardem), conspiratie, intorsaturi de situatie, impuscaturi, emotie, dramă si, bineinteles, urmariri de masini, dintre care, celebra Aston Martin DB5 este cireasa de pe tort. Niciun cliseu nu este ratat. Kitsch total, dar kitsch cu stil si cu autoironie tipic britanica
Acum, dacă ideea ta despre film inseamnă Fellini, de Sica, Rossellini, Renoir, Truffaut ori Godard, (inevitabilul) Tarkovski sau, mai spre noi, von Trier, si dacă preferi "Hotii de biciclete" lui "From Russia with love", sau "Padurea Spanzuratilor" si "Reconstituirea" lui "Nea Marin Miliardar", atunci este perfect in regulă să dezaprobi entuziasmul nostru pentru ultimul Bond. Dar adevarul simplu este că toată lumea adoră o bună urmarire de masini si undeva, foarte adanc, toată lumea se bucură să privească o confruntare intre "baietii buni" si "baietii rai", fie intr-un film Politist, intr-un western, in Hobbit-ul sau intr-un film cu spioni. E, ca să folosim cuvinte mari, paradigmatic, si de aceea Bond "ține" de 50 de ani si va mai tine incă cel putin pe atata.
Și aici intră in scenă Sergiu Nicolaescu. Filmele sale s-au dorit riposta sistemului comunist la Bond. Nicolaescu a facut din Mihai Viteazul un John Wayne si din comisarul Miclovan/Moldovan un Clint Eastwood (cel din Dirty Harry) reprezentativ nu numai pentru comunismul romanesc, dar si pentru intregul sistem, dovadă stand succesul de care s-a bucurat in intregul "bloc socialist".
Din punct de vedere artistic, ar fi putut face orice. A facut filme grele precum "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte", "Osanda" sau "Ciuleandra", filme populare, cum a fost seria "comisarilor" si filme care, in Romania acelor ani, au reprezentat o mică revolutie ideologica cum a fost "Nemuritorii". Dar a ales să iși lege numele de unele dintre cele mai odioase productii ale propagandei national-comuniste: "Dacii", "Mihai Viteazul", "Mircea". Și nu mai amintim de o serie de gunoaie cinematografice din respect.
Sergiu Nicolaescu a fost cel mai eficient agent al regimului comunist si al nationalismului ceausist, pe care le-a imbracat in haine sexy si le-a vandut poporului in ambalajul irezistibil al filmului. Pe vremea cand Hollywood-ul era acuzat că reprezintă cel mai bun agent de propagandă al sistemului capitalist, Sergiu Nicolaescu a fost riposta comunistă la Hollywood. Și s-a bucurat din plin de această postură privilegiata in contra rivalilor sai, in contra celorlalti regizori, in contra artei filmului in ultimă instanță. Ramane inscrisă in istoria infamiei artistice scrisoarea pe care Nicolaescu i-a scris-o lui Ceausescu pentru a denunta atitudinea "necomunistă" a lui Lucian Pintilie, dovadă a unui caracter mic si ranchiunos.
Caracter pe care l-a aratat din plin si după 1989. Lipsit de suportul ideologic al regimului comunist, față de care a fost perceput, in mod gresit si manipulator ca altceva sau chiar ca un rebel, si o dată cu libertatea de expresie care a adus adevaratul Hollywood in Romania, Nicolaescu s-a stins in irelevanță. Toate filmele pe care le-a facut după 1989 au fost esecuri majore, atat de casă cat si de public. Recuperat politic de un Iliescu recunoscator pentru "meritele" sale din trecutul comunist, Nicolaescu s-a dovedit un politician mediocru si obedient. Mai mult, s-a dovedit si incredibil de obtuz, declanșând o luptă ridicolă impotriva noii scoli de cinematografie romanesti reprezentata ca varfuri de lance, de Mungiu, Puiu, Porumboiu, dar nici pe departe epuizată de ei.
Dar cu toate acestea, filmele lui Sergiu Nicolaescu raman adanc inscrise in cultura populară romaneasca pe care au modelat-o intr-un mod fundamental, cum nu a reusit nimeni să o faca În cea mai mare parte, imaginea Romaniei creată in aceste filme este profund distorsionata dacă nu de-a dreptul gresita dar pe de altă parte, nu mai poate fi schimbata Ceea ce, in bine sau rau este o realizare remarcabila
În final, trebuie să remarcam faptul că Nicolaescu a cultivat actori exceptionali precum Amza Pellea, Gheorghe Dinică sau chiar Jean Constantin, care au facut roluri mari in filmele lui. Putini stiu in Romania cine este minstrul de interne, dar toată lumea stie cine este Lascarica În cele din urma putini iși vor aminti de "Dacii" sau de "Mircea", dar multi iși vor aminti cu nostalgie de impuscaturile, urmaririle de masini si motociclete din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Nu e chiar Bond, dar e cea mai bună aproximare, semn ca in loc să contracareze tentatia Occidentului, a amplificat-o. Ceea ce inseamna ca, in final, Bond a castigat, iar Sergiu Nicolaescu a pierdut.


