Articolul tau-editia nr.1

Am observat ca de alungul anilor echipa Steaua impreuna cu Gigi Becali a inceput sa prospere. Cu o seara in urma s-a rescris istoria in care Rapidul alaturi de Steaua au ajuns in sferturile de finale ale cupei UEFA. Asta este o realizare pentru acesti jucatori exceptionali dar si a noastra, a suporterilor.

In aceste momente nu trebuie sa ne purtam pica unul altuia ci mai degraba sa ne unim ca romani.

Nu este prima data in care jucatorii Stelei fac o minune, Steaua este cunoscuta pentru finalurile in forta si de azi inainte (si ma refer la toate echipele ce vor da piept cu Steaua) toate rivalele Stelei ar trebui sa se fereasca.

UEFA, suntem aproape.

Steaua campioana.Steaua peste tot.Steaua UEFA e a ta.

avand in vedere tema,nu pot decat sa multumesc Stelei ca m-a facut fericita...de fapt ma face sa trec atat de usor de la agonie la extaz,pur si simplu e medicamentul de care am nevoie!aseara si-a facut tare bine efectul,nu mai conta nimic,decat faptul ca ne-am calificat,meritau baietii...pentru asta singurul lucru pe care il poti face ca suporter adevarat este sa MULTUMIM din toata inima Stelei!altceva ar fi de prisos

8) Steaua is the famous , glorious team in the Europe

Steaua is my love

It's the medicine who cure my heart

Cause' i never and never forget it !!!!!

Sa fii suporter este o experienta intensa, traiesti sentimente ce variaza de la bucurie suprema, satisfactie, la tristete adanca, durere. Nimeni nu te intelege, toti te judeca. Ce poate fii insa mai frumos decat atunci cand echipa ta de suflet castiga, isi umileste rivalii de-o viata, calca totul in picioare sau ce poate fii mai dramatic decat un meci pe muchie de cutit, o rasturnare spectaculoasa de situatie. Bineinteles exista si reversul medaliei, echipa ta pierde si toata lumea este suparata si nemultumita. Este destul de greu sa-ti inabusi frustrarile, amaraciunea sau dezamagirea, la victorie fiecare se da mare suporter, fan pe viata sau inventeaza mai stiu eu ce apelativ pompuos. Aici se cunoaste diferenta intre un suporter adevarat si un suporetr de rand. Nu vreau sa jignesc pe nici un stelist, oricine are dreptul sa incurajeze echipa asa cum crede de cuviinta si in masura posibilitatilor. Insa haideti sa fim alaturi de Steaua si in momentele grele, atunci are cea mai mare nevoie de ajutorul nostru. Nu este un capat de tara ca am pierdut un meci, vor urma altele si altele si altele. Esecuri neasteptate au suferit si marile echipe ale lumii Barcelona, Milan, Chelsea etc. dar au mers inainte si au avut de partea lor sprijinul neconditionat al suporterilor. Nu degeaba publicul prezent pe stadion este considerat al 12-lea jucator. Haideti sa fim cu totii suporteri adevarati, sa nu ne mai lamentam, sa nu mai criticam, ci sa-i sustinem pe baieti si la bine si la rau. Vor disparea infrangerile, meciurile mai putin reusite? Probabil ca nu, insa cu siguranta vom stii ca am facut tot ce ne sta in putinta pentru a ajuta echipa, ca ne-am facut datoria. Haideti sa mergem cu Steaua pana in panzele albe, sa ne demonstram iubirea pentru acest club minunat. Trebuie sa fim mandrii ca suntem stelisti, devotati trup si suflet pentru culori. Ce frumos suna: trup si suflet pentru culori. Asta este si va ramane deviza noastra, indiferent de cat de prost sau bine joaca Steaua, de cate meciuri castigate sau pierdute vom vedea. Este foarte adevarat ca cu toii ne-am dori sa fim partasi numai la succese, sa cantam pe strazi dupa victorii rasunatoare, dar trebuie sa fim realisti si sa admitem ca nimeni nu este invincibil si ca perioade mai putin faste vor mai fi. In fond jucatorii sunt oameni, nu roboti programati sa castige. De aceea suntem obligati sa le insuflam curaj, sa-i mobilizam si sa le amintim ca joaca pentru Steaua Bucuresti, cel mai stralucitor nume din sportul romanesc.

Incep prin a spune ca sunt femeie, ca am aproape 30 ani si ca nu de putine ori mi s-a "transmis" ca pot face si alte lucruri, mai importante, mai adecvate virstei si categoriei din care fac parte.

Dar eu am crescut cu fotbalul in cap, desi nici un membru al familiei mele nu avea nici in clin, nici in mineca cu sportul, in general. ( cu exceptia Nadiei si a patinajului artistic!).

Steaua e echipa pe care am deschis ochii, cu care am simtit pentru prima data gustul victoriei!! Si a fost tare, tare dulce!!! Eram in clasa a 7a, imi construiam un sablon din hirtie si desenam ( cu pasta de dinti!!) un magic nr. 7!! Il divinizam si atunci..si acum!! Nu pot uita...

Incerc sa revin ( pentru a ma incadra in limitele bunului simt!) si as vrea doar sa spun ca eu cred in ceea ce se construieste acum in Ghencea!! Lasati-i sa joace si lasati-l sa antreneze!! Dincolo de polemici, de discutii intepatoare si interventii inoportune, de Bodu si de Fisc, lasati-i sa fie Steaua!!

Eu cred in Olaroiu!!

Poate va mai pierde sau nu va marca echipa vreo x meciuri de acum inainte!!! Se intimpla, de aceea e gustul victoriei atit de sublim!! Olaroiu are viziune, are prestanta si poate antrena o echipa, asa cum a devenit acum Steaua! Acum sunt o echipa, nu o acumulare ( adeseori trista si costisitoare!!) de individualitati si individualisti!! Se vad caracterele, se vede profesionismul!! Si iata si rezultatele! Orice constructie trainica, solida, capabila sa reziste oricaror intemperii, are nevoie de timp pentru a se consolida! Odata gasita formula magica a compozitiei, trebuie doar sa urmezi linia, cu seriozitate!! Vreau ca Steaua sa fie altfel, sa nu se confunde cu balcanismul fotbalului de prin zona...sa nu schimbe antrenorii la primul rezultat nedorit, sa nu se scalde in valuri de alcool si paturi de metrese, sa nu se implice in scandaluri ieftine si usor vandabile...sa fie ALTFEL!! Asa cum a fost intotdeuna, UNICA!

Pentru mine, Steaua va ramine echipa copilariei, a adolescentei si a maturitatii mele intirziate! sunt suporter al echipei orasului meu, dar parte din mine este in Ghencea, pentru ca, pur si simplu, nu stiu sa traiesc altfel!!

PS 1. Va multumesc pentru gestul minunat de a-l vizita pe Edi!

2. Nu va voi fluiera niciodata!!

Iarta-ne Steaua!

Era odata un copil, indragostit de o echipa speciala de fotbal. Dupa meciurile mari se bucura fantastic de mult dar nu se exterioriza din cauza modestiei probabil, iar cu prietenii care erau suporteri ai rivalelor era foarte moderat. Acestia ii spuneau ca el nu este suporter, pentru ca nu are fular, nu are tricou, nu a fost niciodata pe stadion etc. El nu raspundea la rautatile acestea, care il afectau mult, insa pastra negresit acea mare tainica iubire. Traia seri gri muscand cu lacrimi in ochi din perna canapelei vazand cum marii rivali incearca sa rapuna prin goluri legenda din sufletul sau. Intr-o zi a luat un tricou rosu din dulap si a lipit pe el sigla echipei decupata din hartie. Toata lumea radea de el, si facea glume pe seama tricoului improvizat, dar stema era lipita acolo, in dreptul inimii. Si acolo a ramas, desi acel copil a crescut. A crescut, si acum incearca sa-si scrie sentimentele fata de un fenomen ce i-a marcat viata.

Lacrimi, mandrie, invidie, euforie, tristete, compasiune... iubirea presupune sacrificii. Dar este oare iubire, cand vorbim de o masa de oameni? Se poate generaliza un asemenea sentiment? Din pacate nu, pentru ca exista prea putini suporteri care isi iubesc cu adevarat echipa in acea mare masa de oameni. Ca suporter adevarat, nu iti poti fluiera favoritii, e ca si cum ti-ai bate copilul(acei parinti nu isi iubesc odrasla). Ca suporter de carton, te enerveaza o infrangere. Ca suporter adevarat te doare sa vezi cum echipa pierde, te doare si mai tare sa o vezi cum pierde pe merit. Insa te-ai gandit vreodata ca marile succese, care te-au scos in strada, au nevoie de o compensare? Ce anume dai tu ca suporter pentru echipa? 100.000 pentru un bilet, vocea ca reactie la jocul bun, bani pe fulare si tricouri ca sa fii mandru de stema si culorile de pe ele cand castiga echipa? Suntem niste ipocriti. Echipa, blazonul si fenomenul nu au nevoie de asa ceva.

Echipa mea are nevoie de lacrimi sincere, de compasiune, de unitate, de un public care sa impinga echipa de la spate si nu invers.

Haideti sa ne decorporalizam pentru un moment, ca suporteri ai Stelei, sa ne vedem la persoana a III-a in momentele in care ne lepadam de blazon din cauza a doua ore de joc, extrase din 59 de ani de istorie. Ei, in acele momente echipa ar trebui sa ne fluiere pe noi inapoi, Steaua aceea de pe stema ar trebui sa se dea jos si sa ne faca o morala aspra, sa ne intepe cu cele 5 colturi ca sa deschidem ochii si sa descoperim onoarea si mandria de a fi suporterii acestei echipe, serviciul care ni-l face noua acest blazon, si nu invers.

Iubirea presupune mai multe sacrificii decat satisfactia din schimb, iar noi suntem norocosii care trebuie sa facem prea rar cate un compromis pentru marile succese care ne sunt dedicate.

Desteapta-te Stelistule!

Fiecare meci al Stelei pentru mine e un motiv de emotie ca pot admira o echipa unita care stie cum sa iubeasca suporterii castigand pe frontul verde.Am plans de fericire cand am vazut sutele de suporteri care se bucurau pentru Steaua.Oricine poate fi un suporter al unei echipe dar ca sa ajungi sa-ti spui in gand ca esti un adevarat fan este atunci cand iti tresare inima se opreste alaturi de sansele echipei fie bune sau rele

Concursul s-a incheiat,juriul s-a retras pentru deliberare.

In data de 24.03.2006 veti afla castigatorul.

Multumim tuturor participantilor,ne-ati furnizat materiale de calitate,ingreunand foarte tare sarcina noastra si anume de a desemna un castigator.

Va asteptam in continuare sa scrieti cat mai multe articole "de pus in rama".

Mult succes!

Castigatorul Concursului "Articolul Tau" editia nr.1

Iarta-ne Steaua!

Era odata un copil, indragostit de o echipa speciala de fotbal. Dupa meciurile mari se bucura fantastic de mult dar nu se exterioriza din cauza modestiei probabil, iar cu prietenii care erau suporteri ai rivalelor era foarte moderat. Acestia ii spuneau ca el nu este suporter, pentru ca nu are fular, nu are tricou, nu a fost niciodata pe stadion etc. El nu raspundea la rautatile acestea, care il afectau mult, insa pastra negresit acea mare tainica iubire. Traia seri gri muscand cu lacrimi in ochi din perna canapelei vazand cum marii rivali incearca sa rapuna prin goluri legenda din sufletul sau. Intr-o zi a luat un tricou rosu din dulap si a lipit pe el sigla echipei decupata din hartie. Toata lumea radea de el, si facea glume pe seama tricoului improvizat, dar stema era lipita acolo, in dreptul inimii. Si acolo a ramas, desi acel copil a crescut. A crescut, si acum incearca sa-si scrie sentimentele fata de un fenomen ce i-a marcat viata.

Lacrimi, mandrie, invidie, euforie, tristete, compasiune... iubirea presupune sacrificii. Dar este oare iubire, cand vorbim de o masa de oameni? Se poate generaliza un asemenea sentiment? Din pacate nu, pentru ca exista prea putini suporteri care isi iubesc cu adevarat echipa in acea mare masa de oameni. Ca suporter adevarat, nu iti poti fluiera favoritii, e ca si cum ti-ai bate copilul(acei parinti nu isi iubesc odrasla). Ca suporter de carton, te enerveaza o infrangere. Ca suporter adevarat te doare sa vezi cum echipa pierde, te doare si mai tare sa o vezi cum pierde pe merit. Insa te-ai gandit vreodata ca marile succese, care te-au scos in strada, au nevoie de o compensare? Ce anume dai tu ca suporter pentru echipa? 100.000 pentru un bilet, vocea ca reactie la jocul bun, bani pe fulare si tricouri ca sa fii mandru de stema si culorile de pe ele cand castiga echipa? Suntem niste ipocriti. Echipa, blazonul si fenomenul nu au nevoie de asa ceva.

Echipa mea are nevoie de lacrimi sincere, de compasiune, de unitate, de un public care sa impinga echipa de la spate si nu invers.

Haideti sa ne decorporalizam pentru un moment, ca suporteri ai Stelei, sa ne vedem la persoana a III-a in momentele in care ne lepadam de blazon din cauza a doua ore de joc, extrase din 59 de ani de istorie. Ei, in acele momente echipa ar trebui sa ne fluiere pe noi inapoi, Steaua aceea de pe stema ar trebui sa se dea jos si sa ne faca o morala aspra, sa ne intepe cu cele 5 colturi ca sa deschidem ochii si sa descoperim onoarea si mandria de a fi suporterii acestei echipe, serviciul care ni-l face noua acest blazon, si nu invers.

Iubirea presupune mai multe sacrificii decat satisfactia din schimb, iar noi suntem norocosii care trebuie sa facem prea rar cate un compromis pentru marile succese care ne sunt dedicate.

Desteapta-te Stelistule!

realizat de Theo@Steaua

Castigatorul este rugat sa trimita un mail cu datele personale,la adresa n***@*** pentru a a stabili modalitatea prin care va putea intra in posesia premiul promis,un dvd cu meciul "Steaua-Lens"!