" Pentru ce te duci, ma, la meci? Spune-mi ce castigi de acolo? Iti dau tie stelistii vreun ban...?" Acesta este un citat din gandirea exprimata in cuvinte a unui personaj care nu intelege viata de pe stadion. Acestui personaj ii este dedicat articolul. Nu numai dobandirea
unei sume de bani iti poate genera o satisfactie si o bucurie in viata.
Iata echipa noastra magica, Steaua Bucuresti, iese la incalzire inaintea unui meci important. Templul Fotbalului Romanesc - Stadionul Ghencea este plin ochi de suporteri indragostiti de tot ceea ce inseamna Steaua.
O mare ros-albastra in tribune creeaza o imagine unica, de vis: steagurile sunt fluturate cu mandrie, fularele si esarfele sunt pregatite, legate la gat sau la maini pentru a fi la indemana.
Peluzele incep sa freamate, se da tonul la cantarile cu care ne intampinam favoritii. Crainicul stadionului ne indeamna si ne ajuta sa ii salutam pe baietii nostri in stilul caracteristic numai stelistilor. Asteptam de la ei un meci fantastic. Urmarim cu totii si studiem atent centrarile, suturile, pasele...toate par sa mearga bine; suntem convinsi de faptul ca baietii sunt in forma si vor face un meci bun.
La ora debutului partidei vulcanul Ghencea erupe o data cu intrarea pe gazon a "zimbrilor" ros-albastrii. Ei sunt mandria Romaniei, mandria noastra a celor peste 5 milioane de stelisti.
Incep emotiile cele mai mari, unii tremura, altii se roaga pentru ca Steaua sa castige. Important este ca impreuna cantam din rasputeri "trup si suflet" si "Steaua, clubul nostru drag...". Meciul
incepe si asa cum este normal surprinde echipa noastra in atac, "navalind" asupra adversarilor,
in incercarea lor de a ne face pe toti fericiti. Peluza se transforma instantaneu intr-o mare de culori - galben, verde, portocaliu etc. In mijlocul peluzei se poate distinge clar o mare inima perfect conturata in culorile pe care le iubim atat de mult. Ros-Albastru. Deasupra apare un banner pe care este inscriptionata o minunata si extrem de sugestiva expresie: " din multimea de culori - o iubire ros-albastra!". Inima noastra este cu Steaua!!! Tot stadionul aplauda coregrafia
strigand din suflet "Forza Steaua!!!" Euforia ne cuprinde pe toti si parca instinctele ne indeamna sa cantam, sa strigam, sa ne eliberam de toata energia negativa acumulata la scoala, la serviciu etc.
La un moment dat, cat ai clipi, tot stadionul se ridica in picioare, se aud pentru putin timp incurajari de genul: "hai, hai..." siii... este goool Steaua. Imnul nostru inedit se aude in boxe este cantat de toata suflarea stelista prezenta la meci. Furtuna se dezlantuie in Ghencea! Bomba explodeaza, stadionul ia foc. Cunoscuti sau nu ne imbratisam si radiem de fericire.
O atmosfera care genereaza o SATISFACTIE mai pretioasa decat multe altele.
Dupa ce este salutat marcatorul golului de catre suporteri atat de puternic incat sa se auda pana in "Groapa" si pana in Giulesti, meciul se reia. Steaua continua sa atace si ajunge de cateva ori in
situatia de a marca, dar rateaza in-extremis. Strigate de lupta se aud in tribune.
Vine insa un minut blestemat in care adversarii nostri scapa spre poarta intr-un contraatac fulger. Steaua incaseaza un gol nemeritat si scorul este egal. Suporterii simt ca echipa are nevoie
de incurajari. Jucatorii par mai putin lucizi decat la inceput si jocul nu mai functioneaza asa cum ar trebui. Spre finalul meciului catastrofa se petrece... Primim si al doilea gol si ne
indreptam spre o infrangere. Unii suporteri isi pierd speranta, amutesc...
Aici insa se disting foarte usor suporterii care iubesc Steaua din suflet. Ei continua sa scandeze numele echipei, sa spere si sa ajute pe cat pot. Din nefericire in aceasta zi nu au putut schimba multe . Am suferit o infrangere insa Steaua este calificata mai departe in Cupa Campionilor Europeni.
Stelistii sunt chemati sa salute galeria care i-a sustinut SI LA BINE SI LA RAU.
Aceasta este Steaua noastra. Impreuna SI LA BINE SI LA RAU. Pana la moarte si dincolo de ea!