Discutia cu Sorin Cirtu, legenda Craiovei, se poartă la tribuna a doua a stadionului Steaua! " Da, si e ceva logic intr-o tară civilizată si intr-un fotbal profesionist. În plus, am fost mereu legat de...Steaua! Am debutat, in fata propriilor suporteri, in prima divizie, contra militarilor, pe Centralul din Craiova. Ne-au curentat rau, 2-0, mai rau decit o arată scorul. Au venit meciurile din cupa intrate in istorie, apoi m-am revansat cu cele patru goluri, pentru ca, in final, să primesc treningul cu A1 pe Ghencea. Acum (n.r. discutia s-a purtat inaintea jocului cu Vasluiul, 1-1), debutez, din nou, dar nu impotriva, ci...cu Steaua!
- Emotii?
- La fiecare joc te furnică picioarele. Dar haideti să vă spun ceva! Un meci nu incepe cind fluieră arbitrul, porneste cind ajungi la teren, cu două ore inainte! Doamne, ieseam să vedem gazonul, iar Centralul era plin. Plin ochi!!! Ne uitam la ceas, să vedem dacă nu am gresit! Apoi suporterii incepeau să strige numele fiecaruia. Cind intrai la cabine, aveai deja 1-0. Să scrieti că expresia aia cu Al 12-lea jucator chiar e adevarata te saltă spre victorie!
- Debutul in prima divizie...
- Asa ceva nu se uita În 1976, 22 august. Nea Titi Tească m-a aruncat in luptă contra Progresului, la Bucuresti, pe Republicii. Adversar direct l-am avut pe Jean Grama. În tribune se statea doi pe un loc. Am invins cu 5-1 si... am marcat! Am prins un sut de zile mari! Unul eu, patru Ilie. Ce l-am chinut pe Jean, saracu´! Și acum, cind ne vedem, imi zice: Ba cind mă duceam după fenta ta imi piriiau oasele...nea Nelu Oblemenco n-a jucat, in atac erau Balaci, Țaralungă si Cirtu...
- Vorbeati cu nene cu ei?
- Ha, ha! Eu eram copilul Craiovei, mă crescuseră de mic, asa că n-au fost probleme. Dar, sincer, indiferent de unde veneai, erai primit bine. A contat enorm că am pornit de jos si n-am ratat niciun nivel. Am avut si protectori...
- Cum adica
- Eram mingicar, de mic fiert pe spectacol.La Electroputere, inainte de debutul in Liga mare, aveam un portar, Miniosu ii ziceam, putin cam dilau, că asa sunt toti ăștia de stau intre buturi. Asa! Cind ajungeam in fata portii adverse, bucuria mea era să le bag cit mai multă iarbă in sorturi goalkeeperilor adversi! Îi trinteam rau de tot, nu conta dacă era sau nu gol. Ă'ia se enervau. Îmi puteau fi tati, iar eu rideam? Fugeau tot terenul după mine! Ce faceam atunci? Fuga in spatele lui Miniosu. "Ce aveti, ma cu el? Vreti să vă inghit pe nas, pe toti? Avea o ocarină cit fanionul de la corner. Mereu scapam si-l cinsteam dupa..
- Din ce?
- Aaaa, de la 16 ani am fost pe banii mei! Știti cum era atunci, te angajau in productie, dar aveai si prime. Da, da, pe vremea lui Ceausescu! 800 de lei un gol victorie la un gol diferență, 1.000 la două goluri, 1.300 la trei goluri. Și rideam zilele astea cind auzem discutiile despre Codul Muncii. Eu am 35 de ani de cind lucrez, m-aș putea pensiona...
- Dacă ati pornit de la 16 ani cu fotbalul, cu scoala ce-ati facut?
- Aoleuuu, ce scoală faceam, tată! O să vă spun ceva! Pot enumera numele tuturor profesorilor de franceza de exemplu, cu care am colaborat. Corect, aveam perciunii rasi de la atitea ridicari, dar ce carte bagau in tine! Pai cind faceam deplasari cu echipa in Franta, jur că vorbeam de la egal la egal cu cei de acolo. La liceu aveam un dascal cu lavalieră dintr-aia la git, venea impecabil. Nu vorbea, 45 de minute, decit in limba lui Voltaire. Nu scotea un cuvintel in romana asa că trebuia să te tii după el.
- Revenim la fotbal...Craiova Maxima...
- Cea mai mare familie din lume si cu asta am zis totul! Nu existau titulari, nici rezerve, decit pe foaia de arbitraj. Vă dau numai un exemplu. Pe atunci, antrenamentele nu erau asa dure. Sau, mai exact, nu erau stabilite la minut, pe toată saptamina, ca acum. Înainte de etapă il faceam sau nu, era un fel de optional. Niciodata dar niciodata nimeni nu a lipsit, desi nu era obligat să vina Chit că jucam o miuță sau faceam alergari usoare, ne prezentam!
- Meciurile cu granzii?
- Nu vă istorisesc, acum, statistica Vă zic altceva! Cei din Craiova stiu unde era stadionul lui Electroputere si unde e Centralul. La primul meu meci contra Stelei, cu nea Imi pe banca lor, cu Vigu ori Liță Dumitru pe teren, coada de masini se intindea intre cele două arene, preț de ceva kilometri. Vă dati seama? Oamenii blocasera practic, Craiova. Și era 1976!
- Ati vorbit despre antrenamente, despre antrenori.Mai greu ca fotbalist sau ca tehnician?
- Dificil de raspuns! Știti ce se intimpla Pe vremea cind jucam, nu prea faceam faza defensiva Acum, ca antrenor, ce le cer eu atacantilor? Să vă auddd!!! Da, exact! Coboara dom'le, cu fundasul, dacă si el coboară! Ei, vedeti cum se intoarce roata istoriei?
- De ce nu faceati, ca jucator, ceea ce cereti acum, ca antrenor?
- Jucam la spectacol. Fotbalul era pentru cei din tribune. Faceai un dribling, chiar dacă ratai. Tu erai atacant, cel de lingă tine mijlocas cel de lingă el, fundas Fiecare cu atributiile lui. Nu zic că nu erau unii care arau gazonul, dar dacă pe fruntea mea scria că trebuie să dau goluri, si am dat 107 in Divizia A, nu prea ajungeam prin apararea noastra..
- De aceea aveti numai sapte meciuri la nationala
- Da, poate fi o explicatie. Erai bun, dar nu te mulai pe ceea ce dorea selectionerul. Adică nu erai Banel Nicoliță de azi.
- Autobaza e afara
- Nu, doarme de prinz! Nu mă supară chestiunea asta, dar vreau să mă explic, nu să mă justific. Fac o paranteza Am fost jucator de ambele picioare. De pe la 22-23 de ani, dreptaci nascut, foloseam stingul sută la suta nu doar pentru a mă urca in tramvai. După ani, ca antrenor, am inceput să studiez jocul adversarelor mele si, logic, să urmaresc fotbalistii. Buuun! Vezi că unul il are doar pe dreptul, celalalt e de sprijin sau de ambreiaj. De ce trebuie ca baietii mei să alerge 90 de minute? Îl chemi pe cel care il va tine, ii arăți niste imagini si ii spui doar atit. X nu trebuie să primească pe dreptul. Atit! Dacă el se tine de treaba o oră si jumatate atacantul nu misca Nimic. Se termină 0-0 si lumea incepe să scrie de autobază si de Sorinaccio. Mai ales in deplasare, ce să fac, mă apar? Ei, adversarii, trebuie să iasă la atac, nu eu!
- De afară cine vă place?
- Ca echipe, Barcelona si Bayern. Ce face Robben ala, e ceva fenomenal! Nu vorbesc despre Messi, Xavi si Iniesta pentru că ei sunt de pe altă planeta I-am vazut prin Champions League, e o incintare!
- Noi nu-i avem?
- Pină acum cîțiva ani, eram la pamint cu juniorii. De ceva vreme, ne miscam. Au aparut scoli particulare, cluburile mari incep să planteze pepiniere. Uite, acum citeva zile l-am vazut pe Amin Munaf. E baiatul celui implicat in rapirea jurnalistilor din Irak. Dar nu asta mă intereseaza Ce contează pentru mine e ca la 10 ani, nu face preluare ca să fragmenteze jocul. Îl simte. Știe cine e in spatele lui, cine pe laterale si-și lasă mingea să treaca Asta o fac numai fotbalistii mari, de geniu. Cu asa ceva te nasti, un antrenor nu poate decit să te cizeleze, dar cu bagajul de bază rasari de la tine de acasa Repet, are doar 10 ani. L-am luat deoparte, am stat de vorbă cu el. Cine stie?
- Ce le transmiteti suporterilor care citesc aceste rinduri pe DrumulMingii.gsp.ro?
- Sa se inscrie in Drumul mingii! Este o actiune a celor care iubesc fotbalul adevarat, care inseamna pasiune, munca, fair play ... Ii asteptam pe www.fotbaladevarat.ro pentru a se inscrie!
Au trecut 90 de minute. Fix cit un meci de fotbal de-al nostru. De-al sau, durează patru ore. La si jumatate are poza oficiala cu treningul Stelei. De cealaltă parte a coridorului, e usa biroului lui Mircea Irimescu, unul dintre secunzi. 318 meciuri pentru Universitatea. Și el se pregateste pentru fotografie.
Într-o tară civilizată si intr-un fotbal profesionist aceste lucruri se pot intimpla.
DrumulMingii.gsp.ro
Astept clipa cand ne va sparge si noua cu capul, banca de rezerve 
dupa cum il stim pe Cartu probabil o sa moara pa banca cand o sa le vada "valoarea" 
