Daca vreti sa ramanem in istoria romantica de secol 19 si sa-i inchinam lui Mihai Viteazul doar lucrari apologetice, ok. E alegerea voastra. Cu mentiunea ca nu mai e stiinta istorica, ci istorie romantata, adica un soi de literatura patriotica in care accentuam lucrurile bune si ascundem pe cele rele. Stiinta inseamna altceva iar faptul ca suntem romani nu ne absolva de obligatia de a ne cunoaste cum trebuie istoria.
Voi trece, in primul rand, cu vederea jignirile aduse persoanei mele. Ar fi fost de preferat o argumentatie serioasa insa accept si faptul ca in lipsa elementelor care m-ar fi convins ca gresesc, singura solutie posibila e atacul la persoana.
a) Spuneti ca il acuz pe Mihai Viteazul de prostie. Mi-am recitit postarile si nu gasesc expresia asta. L-am acuzat totusi ca i-a lipsit inteligenta politica. Nu ma astept sa-mi aduceti contraargumente, ar trebui sa stiti ceva despre istoria perioade, dar imi voi asuma rolul de educator si va voi explica de ce Mihai Viteazul nu a fost un mare conducator.
Sansa lui Mihai Viteazul (si cauza imediata pentru care si-a permis sa intre in Transilvania) a fost razboiul austro-turc din 1591-1606. Dupa ce timp de 100 de ani principatele putrezisera sub dominatia otomana, brusc devenise posibila o eliberare a zonei de sub jugul turcesc cu ajutorul unei aliante crestine paneuropene. Mihai nu fusese initial acceptat ca membru deplin al Ligii deoarece era vazut drept omul credincios al turcilor din Valahia. A trebuit sa intre singur in lupta, sa atace cetatile intarite de la Dunare si sa faca o alianta cu Sigismund pentru a se alatura organizatiei antiotomane. Numai ca la un moment dat familia Bathori a tradat: Sigismund si-a parasit tara pentru o proprietate slovaca iar fratele sau a iesit din organizatie, mai ales ca turcii reusisera o victorie importanta la Keresztes. Tot in acea perioada, domnul Moldovei, Razvan, e executat de Ieremia Movila, care scoate si el tara din Liga Sfanta.
In conditiile alea, arhiducele austriac Rudolf si-a schimbat aliantele de la Dunarea de Jos, mizand pe domnul muntean. I-a promis ajutor iar Mihai a cucerit Transilvania, initial pentru Austria. Transilvania totusi a ramas in mana lui Mihai iar Austria a trebuit sa accepte situatia de fapt, recunoscand familia domnului muntean ca avand drept de guvernare in Transilvania. La inceputul anului 1600, Mihai era in culmea puterii: aliat cu Austria, armistitiu cu turcii, vecin cu polonezii. Un Stefan cel Mare si-ar fi consolidat noua stapanire, ar fi incercat sa-i schimbe un pic cutumele de conducere, sa o alipeasca si institutional de Muntenia. Resursele celor doua tari erau suficient de mari pentru ca Mihai sa aiba posibilitati de expansiune mai tarziu (fapt demonstrat de Bethlen sau Rakoczi, cand invadeaza Ungaria imperiala de doua ori in secolul 17).
Mihai a facut in acel moment cea mai mare greseala a domniei sale: a intrat in Moldova. Actul acela a determinat mai mult lucruri proaste pentru el:
1. si-a facut din polonezi niste dusmani de moarte (si atentie, Polonia anului 1600 era la apogeul puterii sale, peste vreo 6 ani trupele poloneze vor ocupa chiar si Moscova)
2. si-a extins inutil fortele intr-o tara care inca suferea de efectele ciumei si invaziilor turcesti de la finalul secolului 16
3. a antrenat banuielile Curtii Imperiale, multumite de arbitrajul ardelean insa deloc incantata de extinderea stapanirilor unui domn aflat, pana la urma, sub influenta lor
4. nobilii ardeleni, care l-ar fi acceptat in conditiile din 1599 (principe al Transilvaniei, fiul domn in Muntenia), l-au parasit in momentul in care si-a alipit Moldova in mod direct. Da, stiu, nu erau romani dar erau singurii cu care se putea guverna Transilvania timpului
5. contrar opiniilor de pe aici, stapanirea Moldovei de catre Mihai nu a antrenat mare "iubire" nationala in Moldova. Miron Costin, care scrie la 70 de ani de la evenimente, nu are cuvinte prea stralucite despre domnul muntean.
Greseala l-a ingropat. Polonezii l-au invadat, nobilii transilvaneni au complotat impreuna cu Basta, trimisul austriac, turcii s-au lepadat de el. O constructie politica ce putea sa reziste mult timp s-a naruit in TREI LUNI doar pentru o ambitie prosteasca. Daca voi vreti sa admir inteligenta unui om care nu a stiut sa consolideze un moment extraordinar pentru acea zona ci s-a gandit sa-si mai faca niste dusmani, cred ca va voi dezamagi. Imi plac luptatorii care stiu sa construiasca, care lasa urmasilor ceva solid in urma lor.
Sfatul meu, sincer si dezinteresat, e sa incercati sa cititi altfel de carti decat manualele nationaliste. De vreo 3 ani mi-am format obisnuinta de a-mi comanda lucrari istorice in limba engleza de pe Amazon si vreau sa spun ca sunt impresionat de rigoarea stiintifica si de researchul exhaustiv care intra in acele tratate. Noi, din pacate, am ramas inca la stadiul de istorii generale ori de lucrari de polemica usurele.
