Despre uniatismul si greco-catolicismul din Romania. Am incercat sa sintetizez cat mai mult (desi pare ca nu prea am reusit) contextul impunerii catolicismului si atitudinea fruntasilor Scolii Ardelene, deoarece cadrul istoric este foarte important, bineinteles.
,,Dacă vreti să scoateti de la noi ceva, sub cuvant de contributie ori altă trebuință a Principatului, noi suntem gata la toate, dar religia nu ne-o parasim pană cand traim. Toate neamurile iși au legea lor si traiesc in pace in legea lor Iar noi suntem prigoniti neincetat pentru legea noastra De ce nu ne dati pace ca să ne odihnim? De ce să dam unitilor bisericile, pe care bietii de noi le-am zidit cu cheltuiala si cu mainile noastre? Nu, niciodată pană ce suntem vii! Prea deajuns ne-am rugat cu toată cuviinta si n-am primit niciun raspuns Mariile Voastre, nici noi nu suntem ca vitele, cum credeti, ci avem Biserica noastra Iar bisericile nu de aceea sunt cladite ca să ramană goale si nici noi nu ne vom mai inchina in grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca să ne rugam acolo si să nu ramană goale! (Memoriul din 1760)
,,Dacă M-au prigonit pe Mine si pe voi vă vor prigoni''sunt cuvintele Mantuitorului ce s-au implinit incă o data De data aceasta cei prigoniti au fost romanii din Transilvania. Asa cum aratam in articolul precedent, romanii ortodocsi au avut discernamantul pentru a vedea că greco-catolicismul ii indepartează de mantuire si au luat singura atitudine care se cuvenea in acest caz: au stat tare in dreapta credință si nu s-au clintit oricat de grele au fost incercarile.
Noua religie nu a fost predicată asa cum ar fi fost normal dacă vorbim de libertatea de a alege. Romanilor li s-a promis acordarea unor drepturi si privilegii. ,,S-a dat chestiunea pe mana comandantului militar pentru ca preotii ortodocsi care nu se vor lasa convinsi de argumentul privilegiilor, să fie convinsi cu argumente militare. Vom vedea mai incolo cum a inteles puterea militară să implinească ordinul imperial si să realizeze opera de ,,convertire a romanilor ortodocsi la catolicism.'' Parintele Dumitru Staniloae
Într-o cerere catre imparateasa romanii din Ardeal se plang, in august 1750, că din toate satele au fost arestati preoti si credinciosi. Acestora nu li s-au dat drumul decat după ce ,,preotii au prestat juramant că nu vor mai savarsi liturghia, cu atat mai putin botezul sau alte slujbe pană nu vor trece la unire, iar credinciosii că nu se vor mai plange la Maiestatea sa din cauza aceasta. Deci acestă plangere aducea după sine intemnitarea. ,,În curs de sapte ani, rnai multe mii de persoane au murit nebotezate, nemarturisite si necuminecate. Caci indată ce un preot facea aceasta, i se confiscau toate bunurile, ceea ce a atras după sine, că un mare numar din ei si din noi au fugit in Turcia (in Muntenia). Cu toate acestea, credinciosii ,,sunt hotarâți să-și jertfească trupul si viata si bunurile lor, pentru religia lor. Aceeasi stare de spirit o intalnim si la romanii din Rășinari. Acestia declarau intr-o anchetă din aprilie 1745, după ce tot poporul venise la Sibiu ca să protesteze impotriva trimiterii lui cu forta la preotii uniti ,,că ei mai bine se lasă omorâți cu totii, ori se impartășesc in loc de pasti cu muguri de stejar, decat să meargă la biserică o dată cu preotii uniti. (Protocolul magistratului din Sibiu, sedintele din 19, 21, 22 si 27 aprilie si din 11 iunie 1745).
Situatia romanilor ortodocsi nu era una usoară nici cinci ani mai tarziu. Prigoana a continuat, astfel că in 1755, romanii scriau mitropolitului din Carlowitz : ,,suntem dosaditi si legati si batuti pentru sfanta lege, că acum nu mai stim ce să mai facem de atatea necazuri si legaturi si batai, prazi si geruri, care ne-au degerat mainile si picioarele noastre in legaturile lor, că ce-am pățit inainte, iar de cand a venit Aron (episcop unit) toate temnitele le-au umplut de robi preoti si mireni, cari nu s-au facut din zilele lui Maximilian si Diocletian, imparatii cei tirani, precum face Aron cu protopopul lui acum cu crestinii pentru legea cea greceasca
,,Într-o altă cerere, adresată mitropolitului din Carlowitz la 4 decembrie 1756, pentru a li se da un arhiereu ortodox, romanii din Saliste si din toată marginea de la Brasov pană la Dobra spun: ,,Nu mai avem puteri a rabda raul ce ne cade asupra noastră de la popii cei uniti in toate zilele si supararile, că in toate zilele ne prind la arest si ne casnesc cum este mai rau, incă ne dau si in mana biraelor, de ne inchid prin temnite. Deci de al lor mare rau ne-am pustiit toti si case si mosii si sedem tot fugiti prin paduri, fiindcă nouă nu ne trebuiesc popii cei uniti pană la moarte. Mai bucuros moartea vom pafti ca pe ei să ne stapinească. Ei roagă pe mitropolit să intervină pentru eliberarea delegatilor lor la Viena, popa Mucenic din Sibiel si țăranul Oprea Miclaus care au fost aruncati in inchisoarea Kufstein din Tirol. Cererea a fost zadarnica Cei doi au murit in temniță.''
Petitiile catre mitropolitul de Carlowitz nu se opresc aici. La 26 mai 1757, romanii din Ardeal trimit patru oameni la mitropolit cu o petitie: ,,Noi neprieteni inaltatei imparății n-am fost, ci tot cu credință am slujit, dar atata pedeapsă ce ne-a venit nouă pentru legea noastră cea greceasca că nici mai de mult cand au fost Împaratii cei rai Maximian si Diocletian, incă nu au fost mai multă rautate pentru lege, cat fac acestia in vremurile de acum cu noi că a venit acea vreme care ne-am dus la mormanturile mortilor si am zis: iesiti mortilor din gropi, să intram noi de vii, că nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii cei uniti si de la domnii țării, ca nu stim ce să mai facem, că nimeni de noi nu-l doare, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti, că toate temnitele s-au umplut de noi, pentru legea cea greceasca că atata ne-au pradat cat nu stim cu ce om mai plati portia imparatului de prada lor.
,,Într-o altă plangere catre acelasi mitropolit se descriu cazuri de arestari de preoti si de țărani ortodocsi din mai multe sate (Sasciori, Sebesel, Jina, Poiana, Tartaria). Metoda era cam aceeasi pretutindeni: plutoane de soldati intrau noaptea in sat, legau strajile, arestau pe preoti, îi bateau de moarte pe preoti si pe preotese, jefuiau tot din case, luau si vitele, apoi plecau cu preotul legat, iar in lipsa lui cu preoteasa, uneori cu copilul mic in brate, cum au facut cu preoteasa din Deal, al carei copil a murit degerat pe drum. De obicei se nășteau incidente, caci cei arestati strigau. Aceasta scula tot satul, care alerga la fata locului. Se descarca cate un foc de arma erau arestati in plus câțiva oameni, care ramaneau cu anii in inchisoare si multi mureau in ele. Asa s-a intimplat in sute de sate in repetate randuri.'' Parintele Dumitru Staniloae. Asadar romanii nu au lasat preotii ortodocsi singuri, i-au aparat. Interventiile necontenite ale armatei habsburgice provocau adeseori si actiuni mai hotarite din partea poporului pentru a apara sau elibera pe cei arestati. După 1744, in comitatul Hunedoara, n-a mai ramas urmă de uniatie. Aici soldatii au arestat trei tineri trimisi de niste sate la sfintire in Țara Romaneasca Pentru a le veni in ajutor, trei sate au atacat pe soldati si au scos din mainile lor pe doi dintre cei trei tineri.
Documentele vremii cuprind numeroase marturii despre prigoana la care au fost supusi romanii ortodocsi din Transilvania. Cat despre romani raspunsul lor a fost: ,,Să stiti Maria Voastră bine că omul nu-i slobod cu trupul dar este cu sufletul.''
Memoriul din 1760 este rezultatul actiunii calugarului Sofronie de la Cioara printre moti. Scopul miscarii lui Sofronie era să inscrie pe toti ortodocsii intr-o listă in vederea cererii unui episcop ortodox. ,,Calugarul Sofronie de la Cioara, după ce a fost alungat din schitul lui si schitul daramat de Armata a inceput să cutreiere satele Hunedoarei si să trimită proclamatii in diferite parti, cerand să se adune cu totii pe la autorități si să ceară libertatea de credință, inainte de Craciunul anului 1759 el a fost arestat si aruncat in temnita din Bobalna. La 12 februarie 1760 vreo 500"600 de oameni din Zarand si din tinutul Abrudului, al Orăștiei, al Hunedoarei navaliră noaptea impartiti in trei cete, din care una sub conducerea protopopului din Saliste, au atacat temnita din Bobalna, au eliberat pe Sofronie, iar pe straja-mesterul care a incercat să-i oprească l-au lovit cu topoarele in piept si in spate. Dimineata poporul a intrat in biserica din Rapolt, ca să-I multumească lui Dumnezeu că le-a ajutat să scape pe calugarul lor. Era un preludiu al revolutiei.'' Parintele Dumitru Staniloae
Arestat in august 1760, calugarul Sofronie este scapat la portile Zlatnei de mai multe mii de oameni. Între 10 -15 august 1760, Sofronie tine un mare sinod la Zlatna, in care se formulează un memoriu catre imparateasa Maria Tereza si catre guvernul din Transilvania. ,,Sinodul, alcatuit din multi preoti si mii de credinciosi, cere: libertatea pentru romani de a-și practica credinta stramoseasca plecarea episcopului unit Petru Aron ca să nu mai stapanească nici el, nici popii uniti peste popor, iar in locul lui să li se dea episcop ortodox; restituirea bisericilor si sesiunilor parohiale ortodocsilor; eliberarea tuturor celor arestati din cauza credintei; scoaterea din Transilvania a popilor uniti, care sunt pricina tuturor tulburarilor si care sunt niste mincinosi deoarece catre catolici jură că sunt catolici, iar catre romani că nici nu cred nici nu marturisesc Unirea. Parintele Dumitru Staniloae
Miscarea s-a intins in toată Transilvania. Episcopul unit Petru Aron a scapat fugind la sediul comandantului militar din Sibiu de razbunarea poporului. ,,Pe ziua de 14 februarie 1761, Sofronie a convocat un mare sinod la Alba Iulia, la care au participat preoti ortodocsi, cu cate trei reprezentanti din fiecare sat, intr-o hotarare de 19 puncte, sinodul cere guvernului transilvanean iarăși libertatea religiei ortodoxe, episcop ortodox, restituirea bisericilor si bunurilor catre ortodocsi, eliberarea celor arestati etc.'' Parintele Dumitru Staniloae
Curtea din Viena trimite in primavara anului 1761, in Transilvania, pe generalul Bucow, cu trupe numeroase. Acest fapt arată că miscarea romanilor era de temut si că autoritățile de la Viena erau ingrijorate. Cu ce scop a fost trimis acest general? Ce rol a avut un general intr-o chestiune religioasa Situatia romanilor ortodocsi s-a imbunatățit sau nu?
Cele două mari Biserici de astăzi, Biserica Ortodoxă Âși Biserica Romano- Catolică, au fost Biserica cea Una in Hristos pan\ `n 1054. Separaþia intre Apus Âși Răsărit Âși-a avut cauzele ei `n pretenþiile de jurisdicþie universală ale papilor asupra intregii creÂștinătăþi. Aceste pretenþii, afirmate tot mai accentuat din secolul al IX-lea, au dus la despărþirea oficială a Bisericii Apusului de cea a Răsăritului, prin nefericitul act de la 1054. Anatema aruncată de cardinalul Humbert la 16 iulie 1054, `n numele papei Leon al IX-lea (1040"1054), pe altarul catedralei Sfintei Sofii din Constantinopol, prin care se afurisea patriarhul Mihail Cerularie (1043"1058) Âși intreaga Biserică Ortodoxă, a fost intemeiată implicit pe ideea necreÂștină Âși f\ră temei in revelaþia Sfintei Scripturi că Biserica Ortodoxă, nerecunoscand primatul papal de jurisdicþie asupra Bisericii universale a Domnului Hristos, se află intr-o eroare atat de mare, `ncat ea nu mai poate dobindi Âși asigura mantuirea credincioÂșilor ei. Trăgind toate consecinþele din ideea eronată că Biserica Romano-Catolică este singura Biserică universală, papalitatea a depus, de la 1054 `n continuare, neincetate eforturi spre a impune Bisericii Ortodoxe admiterea primatului papal de jurisdicþie. Neinvăþând nimic din faptul că incercarea de impunere a primatului papal a fost cauza despărþirii Âși in loc să caute refacerea unităþii prin inlăturarea acelei cauze a dezbinării, Biserica Romano-Catolică a crezut că poate reface unitatea prin mijlocul prin care a sfâ[iat-o, incercand să impună Âși ortodocÂșilor primatul papal cu sila. Ea a pornit, astfel, in incercarea de refacere a unităþii pe o cale greÂșită, care a adancit Âși mai mult dezbinarea.
In cursul acestor patru secole, Roma papală a făcut din problema reunirii Bisericilor un obiect de tirguială confesională, promiþînd creÂștinilor din Imperiul bizantin ajutor in faþa asaltului otoman, in schimbul recunoaÂșterii primatului papal.
se despoaie de avere toþi nobilii Âși cnezii, care þin pe moÂșiile lor preoþi ortodocÂși, ce duc poporul in rătăcire. Preo]ilor romani să li se confiÂște proprietatea Âși să se expulzeze din þară.Căsătoria intre ortodocÂși Âși cei de legea latină este oprită să se incheie, pan\ ce ortodoxul nu se botează de preotul apusean. Nobilii, cnejii Âși þăranii iÂși vor pierde moÂșiile cand nu-Âși vor boteza copiii in legea apuseană. Preoþilor ortodocÂși care vor boteza vreun copii in legea ortodoxă i se confiscă proprietatea .
Folosindu-se de «hot\rarea de unire» stabilită la Florenþa la 6 iulie 1439, propaganda romano-catolică promitea ortodocÂșilor Âși creÂștinilor orientali că, `n cazul unirii cu Roma, le va lăsa nealterat ritul lor, cerandu-le numai acceptarea celor patru puncte florentine:primatul papal, Filioque, purgatoriul Âși azima. Mulþumirea Romei cu cele patru puncte era `nsă numai o amăgire tactică iniþială a acestor populaþii ortodoxe. Ulterior s-a procedat la o catolicizare treptată, care avea ca scop asimilarea totală a credincioÂșilor ortodocÂși Âși a vechilor orientali in catolicism. Mai mult chiar, propaganda romano-catolică se prefăcea la inceput că renunþă chiar la ultimele trei puncte florentine, cerand in aparenþă, in actul semnat de ortodocÂși, numai acceptarea primalului papal. Dar, `ndată după aceea, intercala, fără Âștirea acestora, Âși celelalte puncte florentine, cum s-a `ntamplat cu actul unirii romanilor din Transilvania cu Roma, din 7 octombrie 1698.
Instrumentul cel mai eficient folosit de papalitate pentru atragerea ortodocÂșilor din Răsăritul Europei a fost, cum s-a spus, forþa statelor catolice sub care se aflau aceste popoare.
Pretutindeni, prin atragerea unor părþi din populaþiile ortodoxe la uniatism, s-a inaugurat o perioadă de vrajbă in sanul acelor popoare. Tinerii din populaþiile unite au fost crescuþi in Âșcolile iezuite intr-un dispreþ iată de tradiþiile spirituale ortodoxe pe care acele populaþii le-au moÂștenit dintr-un indelungat trecut Âși intr-o admiraþie pentru catolicism, pe care, intorÂși in þările lor, căutau să-l extindă Âși să-l introducă in viaþa Bisericilor unite, intr-o formă din ce `n ce mai accentuata. Prin aceasta intreþineau o continuă vrajbă in sinul conaþionalilor lor, care vedeau cu ingrijorare cum se sapă tot mai adancă prăpastia religioasă intre fraþi Âși se ameninþă tradiþiile lor spirituale comune. ~n Transilvania această dezbinare convenea de minune stăpanirii străine feudale Âși capitaliste. Pană in 1918 habsburgii urmăreau o rupere religioasă totală a romanilor din Transilvania de romanii din sudul Âși estul Carpaþilor, pentru a impiedica pentru totdeauna unificarea lor `ntr-un stat naþional, iar după 1918, papalitatea, făcand jocul unor forþe interesate străine, se străduia să impiedice, prin adancirea dezbinării religioase, deplina unificare sufletească a poporului roman in statul naþional unitar pe care reuÂșise să Âși-l formeze. De aceea, `n 1929, Vaticanul infiinþează, la Roma «colegiul roman», pentru adancirea acþiunii de dezmembrare religioasă in poporul roman.
Poporul roman Âși-a refăcut in 1948 unitatea sa religioasă in sanul Bisericii strămoÂșeÂști. Din păcate cateva elemente uniate crescute in Âșcolile Romei Âși plecate peste hotare continuă să agite chestiunea uniatismului, Âși a reinvierii dezmembrării religioase a credincioÂșilor ortodocÂși din Transilvania, inventand tot felul de neadevăruri, care, uneori, găsesc ascultare in cercurile conducătoare ale Bisericii Romano-Catolice. Iar aceste cercuri amplifică intr-o propaganda pe plan local aceste neadevăruri.
Sub masca ecumenismului oferă burse numeroase tinerilor ortodocÂși Âși tot felul de ajutoare si alte avantaje unor fruntaÂși ortodocÂși, mai ales din unele Biserici mai stramtorate financiar, deprinzindu-i, in schimb, cu un vocabular ecumenist relativist, pentru a-i dezarma in faþa forþelor de intercomuniune, in faþa teoriei că, cu toate diferenþele existente, cele două Biserici au devenit, de la ridicarea anatemelor, una, dar una sub primatul papei, la care conducerea Bisericii Catolice nu renunþă cu nici un pret.
IN TRANSILVANIA.
Spre deosebire de toate religiile Âși de toate confesiunile creÂștine, uniatismul nu s-a născut dintr-o aderare a unor mase de oameni la o concepþie religioasă deosebită de cea pe care au avut-o inainte, care să răspundă unor noi trebuinþe sufleteÂști Âși să aducă o schimbare in viaþa lor spirituală. El a fost rezultatul unei indelungate acþiuni de violentare a conÂștiinþei religioase a poporului, in cazul de faþă apoporului roman din Transilvania. Supus unor crunte Âși prelungite presiuni pentru a adera la catolicism, o parte din poporul roman din Transilvania a acceptat pentru inÂșelarea Âși potolirea celor ce exercitau asupra lui această silnicie, o dependenþă administrativă de Roma papală, dar Âși-a păstrat in realitate tot conþinutul credinþei Âși cultul său ortodox.
Astfel s-a născut asa-zisul uniatism roman ca un compromis artificial Âși hibrid intre presiunile exercitate asupra poporului roman din Transilvania Âși intre forþa lui de rezistenþă21. ~n insăÂși fiinþa lui inconsistentă, de aparenþă amăgitoare, uniatismul a purtat, cat a dăinuit, pecetea silniciei religioase, la care fusese Âși continua să fie supus acest popor, fiind prin insăÂși existenþa lui o acuză gravă la adresa unor concepþii Âși metode politice Âși religioase, pe care conÂștiinþa umană inaintată a timpului nostru le condamnă Âși le consideră definitiv apuse. Nicolae Iorga a spus :«Biserica unită era o creaþie artificială, nu pornise dintr-o convingere»22.
De fapt o silnicie intreită a prezidat la crearea uniatismului din Transilvania Âși la menþinerea lui23,pan\ cand deplina incetare a acelei silnicii a avut ca efect Âși dispariþia lui :
a) Silnicia unei asupriri sociale Âși economice ;
b) Silnicia administrativ-militară exercitată de un stat cu concepþii absolutiste
c) Silnicia unei confesiuni creÂștine care stimula silnicia statului Âși se sprijinea pe ea.
a)Silnicia unei asupriri sociale Âși economice. " Poporul roman din Transilvania se afla in jurul anului 1700, cand s-a născut uniatismul, sub regimul legii din Approbatae Constitutiones, adoptate la 1653 (partea I, titlul I, art. 3 Âși partea III,titlul III, art. 2), care dispunea [b]:«Romanii să fie þinuþi in robie deplină Âși perpetuă («mera et perpetua servitute»), ei fiind `n þară numai toleraþi, pan\cand va plăcea principelui Âși proprietarilor de p\mant («usque ad beneplacitum principis et regnicolarum»), avand să plătească acestora toate dările Âși prestandu-le robotă».[/b] Iar despre preoþi, iezuitul silezian Andrei Freyberger, care a descris actul unirii cu Roma papală de la 1701,spune :«Preoþii sau parohii se socoteau printre iobagi, care nume indică servajul; in ce priveÂște contribuþiile, transporturile, incasarea dărilor, precum Âși a altor sarcini, angarale Âși servituti, nu se făcea nici o deosebire intre ei Âși laici, fiind supuÂși Âși ei robiei»24
AÂșa Dieta transilvană din 15 iulie 1689 a impus pe preoþii romani la 5000 florini, la sute de cubule de grau, de carne, de vin etc. Din darea de un milion florini a Transilvaniei, cea mai mare parte o achitau ei.
Iezuitul Kapi, căruia i se cerea părerea in această problemă de către cardinalul Colonici, primatul Ungariei, la 1701, scria: «Căci romanului, care n-are aplecare spre această unire Âși care speră oarecare comoditate materială din simularea unirii cu păstrarea schismei, niciodată nu-i voi crede că va fi cu adevărat unit, oricat s-ar jura că are să fie»27.
b)Silnicia administrativ-militară a Imperiului habsburgic. "Interese politice ce au stat la baza acestei silnicii: Primul interesprovenea din faptul ca dinastia habsburgică din Austria catolică, cotropind Transilvania, a găsit aici o situaþie religioasă care nu prezenta pentru ea destulă siguranþă politică, in timpul cat Transilvania fusese principat subsuzeranitate turcească (1526"1687), ungurii, secuii Âși saÂșii, care formau cele trei naþiuni recunoscute («Unio trium nationum»), deveniseră calvini, luterani Âși unitarieni, Âși reprezentanþii lor in Dietă alcătuiau cele trei «staturi» care dominau DietaÂși ocupau toate dregătoriile publice. Aceste «staturi» acatolice nu agreau stăpanirea unei Austrii catolice. Ca să-Âși asigure dominaþia in Transilvania, Imperiul habsburgic trebuia să sporească componenþa, la inceput disparentă a «statului catolic». De aceea odată cu trupele imperiale au venit in Transilvania, in 1687"1688, Âși iezuiþii, in scurtă vreme aceÂștia au văzut că pe o convertire masivă a protestanþilor din Transilvania la catolicism nu se putea conta. ~n această situaþie «statul catolic» din Transilvania Âși iezuiþii veniþi aici au sfătuit curtea imperială să intindă mrejele catolicizării spre marea masă romanească a cărei religie nu făcea parte din nici una din cele patru religii recepte, cu drepturi politice. Printr-un memoriu din septembrie 1697, indată după definitivarea stăpanirii Austriei asupra Transilvaniei, prin pacea de la Zenta in septembrie 1697, «statul catolic» ardelean cerea impăratului să facă un apel către preoþii ortodocÂși romani ca să imbrăþiÂșeze catolicismul, promiþîndu-le scăparea de povara dărilor Âși impărtăÂșirea de privilegiile preoþilor romano-catolici:«Cu supunere cerem de la Maiestatea Sa o diplomă pentru Unirea romanilor care locuiesc in Transilvania Âși care nu pretind altceva decat ca Maiestatea Sa să se indure a-i face părtaÂși pe preoþii Âși călugării de rit grec, de aceleaÂși privilegii Âși drepturi de care se bucură acum nu numai preoþii catolici, ci chiar Âși preoþii unitarieni, luterani Âși calvini»28.
n ciuda opoziþiei guvernatorului Âși a cancelarului Transilvaniei "conþii Banfi Âși Bethlen, ambii calvini ", Baranyi obþinu de la Leopold I, prin cardinalul Coloniei, rezoluþia din 14 aprilie 1698 către guvernul ardelean, incare se spunea:«Aceia dintre preoþii romani de rit grec, care păstrandu-Âși ritul, se vor declara pentru catolici cu recunoaÂșterea pontificelui roman, se vor bucura de privilegiile preoþilor catolici, iar aceia dintre ei oare socotesc că nu pot face numita mărturisire sau se vor uni cu una din celelalte religii recepte, ori vor rămane in statul religiei in care se află acum, se vor bucura de privilegiile religiei pentru care se vor declara, sau vor fi consideraþi in starea Âși dreptul religiei in care trăiesc acum.
Al doilea interesurmărit de curtea imperială prin trecerea romanilor ortodocÂși in dependenþa papalităþii a fost ruperea lor din legăturile bisericeÂști cu romanii din Principate. Dat fiind că romanii constituiau marea majoritate a populaþiei din Transilvania, Casa de Habsburg iÂși dădea seama că o viitoare ridicare culturală Âși o inevitabilă dezvoltare a conÂștiinþei naþionale a acestei populaþii o vor face să tindă Âși la o realizare a unităþii sale politice cu romani din Principate. Cea mai bună asigurare impotriva acestei eventualităþii periculoase pentru Imperiul habsburgic era desprinderea cat mai completă a romanilor din Transilvania de cei din Principate.
Consilierul imperial, contele Hatsfeld, spunea intr-un raport din anul 1782 ;«Trebuie să mărturisesc că eu pentru imprejurările actuale privesc Unirea mai mult ca o chestiune politică decat religioasă. Privită sub punctul de vedere al politicii, e de dorit ca romanii să se creadă a fi uniþi, deoarece prin aceasta se indeamnă a adera mai mult la stăpinii þării lor, decat unei puteri străine».
Intr-o instrucTie dată de guvernatorul din Sibiu, Haller, pentru aplicarea unui rescript imperial, la 20 iunie 1746, se spune că«este interzis ca valahii să se hirotonească de alþi episcopi. Deci protectorii unirii... vor căuta să impiedice pe aceÂști valahi care vor trece in Valahia sau Moldova pentru a primi hirotonii. Pentru mai uÂșoara executare a acestui lucru, se cere ca Consiliul aulic de război să dea ordine... ca cei ce trec in þări străine pentru a primi hirotonii să fie aÂșteptaþi la trecători Âși să fie deþinuþi Âși puÂși la dispoziþia statului catolic, pan\ la noi ordine»37. Iar in rescriptul Mariei Tereza din 18 iunie 1747 către guvernatorul ardelean se ordona«să se confiÂște la trecători toate cărþile schismatice ce incearcă a se aduce din Moldova Âși Valahia»38.«Nici din motive politice, zice impărăteasa, nu se poate admite intrarea in þară a preoþilor Âși călugărilor din acele principate»39. Iar la 1761, aceeaÂși impărăteasă, intr-o rezoluþie, spune că generalul Bucow«merită să fie lăudat deoarece prin buna lui lucrare intreg districtul Bistriþei a fost reintors la unire, rezultat care e de mare insemnătate din indoitul punct de vedere al religiei Âșistatului, `ntrucat Bistriþa constituie marginea de către Moldova»40.
c) Silnicia iezuiþilor Âși a varfurilor clerului unit."Uniaþia s-a creat Âși menþinut in Transilvania Âși prin silnicia exercitată la inceput de iezuiþi, iar mai tarziu de varfurile clerului unit, care au trecut in tabăra clerului catolic.
Cei mai de seamă fruntaÂși ai uniþilor, cand au inceput să vadă că habsburgo-catolicismul urmăreÂște acest al doilea scop Âși nu rămane fidel promisiunii de la 1700 de a nu se atinge de legea romanească Âși de independenþa Bisericii Romane din Transilvania, au reacþionat cu putere, dand glas simþirii romaneÂști a lor Âși a poporului roman, in lupta pentru apărarea conþinutului spiritual tradiþional Âși pentru independenþa Bisericii Romane, s-a angajat cu toată hotărarea mai intai insuÂși episcopul Inocenþiu Micu Clain si după el cei trei fruntaÂși ai ªcolii ardelene: Samuil Micu, Gheorghe sincai Si Petru Maior.
Inocenþiu Micu Clain, incă inainte de instalarea sa ca episcop, in 28 septembrie 1728,inaintase mai multe memorii impăratului Carol al VI-lea, referitoare la nedreptăþile pe care le suferea clerul Âși credincioÂșii ortodocÂși din Transilvania. Preoþii uniþi nu se bucură de imunităþile preoþilor catolici, cum li s- a promit prin diplomele leopoldine din 1699 Âși 1701. Ei plătesc impreună cu credincioÂșii lor dijmă pan\ Âși preoþilor luterani Âși calvini, in loc să primească dijmă de la credincioÂșii romani. Copiii de romani nu pot frecventa Âșcolile Âși nu pot practica meseriile, precum nu pot ocupanici funcþii publice. Nobilii romani nu se bucură de accesul la forurile de conducere in stat in mod egal cu nobilii celorlalte naþiuni120.
Inocenþiu Micu Clain progresează foarte repede in lupta sa următoare la concepþia că poporul roman este o natiune, ca Âși celelalte trei naþiuni din Transilvania Âși cere să fie recunoscută ca atare Âși să i se acorde in toate privinþele o egalitate deplină cu acelea. E primul roman la care apare această concepþie clară, superioară, care va deveni un program de luptă Âși de gandire pentru toþi conducătorii politici ai romanilor transilvăneni.
Se constată din nou din acest text că cei ce se opuneau acordării de drepturi romanilor uniþi nu erau numai calvinii Âși luteranii, cum afirmă Bunea127, ci Âși catolicii, căci obiecþiile enumerate atestă priceperea unor clerici catolici. Apoi se constată că, pe cand Inocenþiu Micu Clain Âși romanii considerau Unirea nu ca o acceptare adogmelor Âși a cultului catolic, nobilii străini Âși clerul catolic voiau să catolicizeze pe romani in mod total.Inocenþiu Micu Clain voia ca romanii să se păstreze distinct de catolici; nobilii catolici ii voiau deplin catolicizaþi. ~n sfarÂșit, se constată că Inocenþiu Micu Clain, cu toate că se lăuda in memoriul de la 8 martie 1735 că lucrează asiduu pentru uniaþie Âși cu toate că prezentase (e adevărat), cu destulă intarziere, catehismul cerut, nu reuÂșise sau nu prea voise să facă pe preoþi să predice nici una din dogmele specifice ale catolicismului. Statul catolic, Âși prin el iezuiþii, cereau romanilor această catolicizare completă,pentru că incepuseră acþiunea de catolicizare a lor in timpul episcopatului lui Pataki Âși a sedis-vacanþei de după moartea aceluia. Inocenþiu Micu Clain ia măsuri pentru stăvilirea acestei acþiuni de catolicizare Âși incepe lupta pentru indepărtarea teologului iezuit, care era susþinătorul ei.
Inocenþiu Micu Clain nu putea avea insă Âșanse să obþină dreptatea in cauza sa, cată vreme pleda atacand pe iezuiþi Âși cată vreme continua să ceară concomitent cu aceasta drepturi pentru naþiunea sa.
Apologeþii fostei uniaþii din Transilvania, prezentau ca o glorie a acestei creaþii habsburgo-iezuite pe cei trei fruntaÂși ai ªcolii ardelene: Samuil Micu, Gheorghe ªincai Âși Petru Maior.
Făcand aceasta ei treceau sub tăcere, pentru un public prea puþin cunoscător al concepþiei integrale a acestora, faptul că toþi trei au fost cei mai hotărâþi adversari ai tendinþelor de sfăramare a unităþii religioase a romanilor in credinþa ortodoxă strămoÂșească, pentru care motiv au trebuit să părăsească Blajul, unde se afla conducerea fostei Biserici unite, care i-a supus la grele Âși neindurate persecuþii.
Tentativa de a se legitima uniatismul din Transilvania cu opera acestor personalităþi, care au fost in realitate cei mai aprigi osanditori ai intransigenþilor lui susþinători din orice timp, beneficia mai ales de faptul că operele cele mai multe Âși mai caracteristice ale lor nu au fost publicate, nici in timpul vieþii lor, nici multe zeci de ani după aceea", iar altele, publicate in altă parte decat la Blaj, in vreo ediþie veche, erau inaccesibile publicului larg.
Această tentativă mai beneficia Âși de faptul că din operele publicate, dar inaccesibile publicului larg, ale celor trei fruntaÂși ai ªcolii ardelene, cei câþiva invăþaþi romani ortodocÂși care s-au ocupat cu conþinutul lor, au pus in circulaþie aproape numai ideile acelora despre originea romană Âși continuitatea poporului roman in Dacia, nu Âși poziþia lor anti-catolicizantă. Aceasta, pentru că ideile acelea aveau o importanþă precumpănitoare pentru publicul roman de pretutindeni, mai ales intr-o vreme de pregătire a poporului roman pentru lupta de infăptuire a unităþii sale politice, cum a fost cea in care s-au făcut cunoscute ideile Scolii ardelene despre fiinþa Âșiistoria poporului roman.
Iată unele din cuvintele lui Al. Odobescu Âși unele nume asupra cărora a atras atenþia lui Papiu Ilarian: «Să nu ne grăbim a declara geniul naþiunii romane ca osandit la o deplină amorþire in tot timpul domniei fanariote; el a trăit, el a vegheat in inima mai multor apostoli ai naþionalităþii, care spre a putea lucra mai in voie in sensul Dorinþelor lor, au imbrăcat, cei mai mulþi, haina pe atunci venerata a călugăriei. AceÂștia, inþelegand prin instinct, de ce insemnătate este limba pentru o naþiune strivită politiceÂște, au luptat cu stăruinþă spre a traduce cărþile bisericeÂști in limba romanească... Permite-mi, dar, a semnala cateva nume de prelaþi romani, care, dacă in secolul XVIII nu au proclamat, ca fraþii din Transilvania, originea noastră latină, dar cel puþin au umplut þara cu mii de cărþi de acelea ce sunau romaneÂște la urechea poporului intreg, de la naÂșterea pruncului, pan\ la astrucarea moÂșneaguluiin mormant. Pentru cei ce studiază dintr-un punct de vedere inalt istoria limbii Âși culturii romanilor, oamenii pe care ii cităm, sunt oameni mari, demni de afigura pe o treaptă alăturată cu a Maiorilor, a Clainilor, a Sincailor. Nu ne afundăm in timpurile relativmente prospere, cand incă domneau la noi Brancovenii Âși Cantacuzenii. Ne vom referi numai la cei din epoca fanarioþilor, de la 1720, pan\ la 1821».
FruntaÂșii ªcolii ardelene au preluat Âși au fundamentat istoric Âși teologic lupta lui Inocenþiu Micu Clain pentru independenþa Bisericii romane din Transilvania.
Lupta fruntaÂșilor ªcolii ardelene a luat de aceea un caracter doctrinar spiritual, pentru că ei simþeau nevoia să intărească pe credincioÂșii Bisericii unite intregi in ataÂșamentul la tradiþiile proprii ale Bisericii strămoÂșeÂști, prin dovedirea superiorităþii acestora Âși a necesităþii de a fi păstrate pentru salvarea fiinþei naþionale a poporului roman, o parte din el ajuns unit fără voia lui. Lupta celor trei fruntaÂși ardeleni este de o impresionantă unitate. Toþi trei poartă această luptă pe plan istoric Âși teologic, pentru că voiau să dovedească cu argumente istorice independenþa Bisericii Ortodoxe Romane din trecut Âși cu argumente teologice, conformitatea invăþăturii Âși spiritualităþii ei cu creÂștinismul originar. Ei duceau insă totodată, prin scrierile lor istorice Âși filologice, lupta pentru inălþarea conÂștiinþei poporului roman, pentru revendicarea dreptului la o existenþă independentă Âși in egalitate cu celelalte naþionalităþi din Imperiul habsburgic, pe baza permanenþei lui pe acest teritoriu Âși a insuÂșirilor lui remarcabile, ca urmaÂș al marelui popor roman. Lupta istorică Âși doctrinară pentru independenþa Bisericii era impletită la ei cu lupta istoric-filologică pentru drepturile poporului roman; fiecare din aceste independenþe ii era necesară celeilalte.
~n traducerea Bibliei, Samuil Micu þine seama de textul Bibliei de la BucureÂști, dar Âși de evoluþia limbii romane de atunci Âși pan\ in timpul său. Revizuirea traducerii a făcut-o el impreună cu ortodoxul Dimitrie Eustatievici, care la 1790 a tipărit la Sibiu«Dezvoaltele Âși tilcuitele Evanghelii»,iar la 1791 «Sinopsis, adică cuprinderea pe scurt a Bibliei»,ambele pentru uzul [coalelor romane ortodoxe, al căror inspector era Eustatievici. Samuil destina traducerea sa, făcută după textul grecesc al Septuagintei, textul folosit in cultul Bisericii Ortodoxe Âși de Sfinþii Părinþi din Răsărit, tuturor romanilor Âși a oferit-o spre publicare Episcopului ortodox Gherasim Adamovici de la Sibiu Âși numai plangerea lui Ioan Bob către autorităþi a impiedicat tipărirea ei la Sibiu285.
O intemeiere istorică amănunþită a ideilor sale anticatolicizante Âși o difuzare a lor in clerul unit a urmărit-o Samuil Micu Clain prinIstoria bisericeascăin trei volume, intocmită in mare parte după opera cu acelaÂși nume a galicanului Fleury, care este o paralelă la «Procanonul» lui Petru Maior, intocmit după Iustinus Febronius. Petru Maior se referă adeseori la ea in această operă a sa. Samuil Micu făcuse prin adnotaþiile sale marginale aplicări la situaþiile concrete din Biserica unită, aÂșa cum Petru Maior adaptase opera anticatolică a lui Febronius la aceleaÂși situaþii.
Opera lui Samuil Micu este uriaÂșă. Ea cuprinde vreo 22.000 pagini, din care nu s-au tipărit decat vreo 4.000 de pagini290. Din această operă, o bună parte constă din traducerea Bibliei, a multor opere ale Sfinþilor Părinþi ai Răsăritului Âși a canoanelor celor 7 Sinoade Ecumenice (vreo 14.200 pagini in total). N-a tradus nimic din vreun Părinte din Occident Âși nici decrete ale Conciliilor din Occident. Voia să intărească Biserica sa in spiritualitatea patristică Âși in disciplina canonică orientală, impotriva acþiunii de a introduce in ea spiritualitatea Âși decretele Conciliilor catolice din Occident. Cele două lucrări de istorie bisericească ale lui, sunt intocmite după izvoarele istoricilor greci Âși se opresc la secolul al VIII-lea.
Din Occident nu traduce decatIstoria bisericească, a galicanului Fleury, prin care se combătea primatul papal Âși se pleda pentru sinoadalitate Âși pentru independenþa Bisericilor naþionale. Samuil Micu traduce vreo 37 de lucrări din Sfinþii Părinþi răsăriteni: din Sfantul Vasile cel Mare(Randuielile monahale),din Sfantul Ioan Gură de Aur, Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, din Sfantul Grigorie Teologul, din Sfantul Cyril al Alexandriei Âși din Sfantul Cyril al Ierusalimului,din Efrem Sirul etc. Traduce numeroase scrieri de ascetică Âși spiritualitate răsăriteană, autori filocalici:Scaralui Ioan Scărarul, din Sfantul Maxim Mărturisitorul, din Nil Sinaitul, Dorotei,Patericuletc. Este poate cel mai fecund traducător roman din Sfinþii Părinþi răsăriteni, alăturandu-se marii lucrări de traduceri patristice declanÂșată in acel timp in Principate de către miÂșcarea paisiană.
Samuil Micu voia să menþină credinþa Âși spiritualitatea poporului unit in unitatea spiritualităþii tradiþionale ortodoxe, contribuind, prin traducerile sale, in acelaÂși timp la inviorarea acestora in tot poporul roman. Samuil Micu a intreprins opera de traducere a Sfinþilor Părinþi răsăriteni, din convingerea că credinþa adevărată a Bisericii de la inceput se cunoaÂște din scrierile Sfinþilor Părinþi Âși tot ce s-a adăugat după aceea este eroare.
Samuil Micu merge mai departe Âși declară că cei mai mulþi tineri uniþi, trimiÂși la Âșcolile străine, pierdeau nu numai dragostea pentru tradiþiile specifice ale Bisericii romane, ci mulþi se Âși deznaþionalizau. De aceea el recomandă să nu se mai trimită tineri uniþi pe la acele Âșcoli: «Aceasta rău fac, că cei mai mulþi romanicare invaþă acolo nu numai de lege, ci Âși de neamul romanesc se leapădă Âși tăgăduiesc». «Romanii Âși in episcopiile celelalte au nu invaþă, au care invaþă se ruÂșinează a se zice romani Âși mai bine voiesc să se zică de alt neam»293.
. LOL. 
nici bunica mea n-a purtat in viata ei batic.
. Glumesc, majoritatea filmelor lui Nicolaescu imi plac, dar imi pare rau sa o zic, dupa 1990 maestrul a cam luat-o pe aratura. Ce dracu a fost porcaria aia de "Poker" sau "Supravietuitorul" ?? 