Transferuri ratate de Steaua in decursul istoriei si anumite semnificatii.

Cluburile de fotbal din perioada moderna, s-au hranit in demersul de performanta cu jucatori adusi din alte parti, cumparati, sau transferati, cum se mai spune.

Daca in forma sa incipienta, pur sportiva, fotbalul era un joc in care cluburile, cladite pe principii locative, de interese comune sau de institutii, de cele mai multe ori, se bazau in actul sportiv pe jucatori din aria imediata, geografica, legala, sau de influenta, odata cu boom-ul dat de popularitatea sa, si de inmultirea mijloacelor tehnice de popularizare, pornind pe drumul care a dus la transformarea sa in ceea ce este astazi, a cautat sa-si asigure o sporire a randamentului(care deja nu mai era strict-sportiv), prin aducerea de jucatori de la alte formatiuni cu caracter sportiv.

Astfel, aceste operatiuni, numite transferuri, devin o parte importanta din viata unui club de fotbal, cu tot ceea ce inseamna el. O consecinta deosebita au avut transferurile de jucatori in popularizarea fotbalului. Daca pana atunci suporterii unei echipe erau oarecum captivi(date fiind si conditiile tehnice de popularizare vizuala a meciurilor; ziarele asigurau, totusi, inca de la inceputul fenomenului o calitate deosebita a informatiei, mult peste ceea ce inseamna azi presa-practic doua specii diferite, nici nu se pot compara), odata cu aceasta noua realitate: posibilitatea de a aduce jucatori de la alte echipe- pentru a imbunatati aspecte din jocul echipei, un jucator care nu mai e in forma, sau se considera ca nu mai are valoare, sau e depasit de noile pretentii- sau de a pleca din jucatorii valorosi in alte parti, se creaza o emulatie deosebita in randul suporterilor, simpatizantilor sau simplilor spectatori, informatiile beneficiind astfel de o sporita atentie, si astfel, oferind fotbalului de o mult mai mare popularizare decat pana atunci.

Practic, se intra intr-o noua era.

In istoria clubului Steaua, sub toate denumirile avute de la infiintare, si sub toate formele de organizare constitutionale si politice a statului roman, plecand de la natura Institutiei tutelare, a modului precipitat-contodent de luare fiinta, precum si a dinamicii ulterioare a societatii romanesti, aducerile de jucatori(ca nu le putem spune transferuri, in sensul de azi) au avut au avut un rol fundamental. Fara aduceri de jucatori, sau preluari in masa, Steaua nu ar fi putut exista.

Daca imperiosul unei intaietati politice, atat de lupta a influentelor intre institutiile fundamentale ale statului de atunci, cat si de popularitate catre mase, a facut ca aducerile de jucatori in primii ani de existenta sa exceada oarecum un cadru pe care sa-l putem interpreta avizati, azi, fiind de fapt, o constructie pe niste schele a altei entitati a unui nou club, si esuand astfel in a avea atributul de transferuri, intr-o acceptiune larg acceptata, perioada imediat urmatoare, aduce, intr-adevar posibilitatea de a putea judeca, cu mai putine bruiaje de ordin socio-politic, strategia de transferari a conducatorilor clubului Steaua, pe fiecare perioada istorica data, pana in ziua de azi.

Daca despre jucatorii adusi la Steaua(nu insist acum pe metode; erau normale pentru epoca istorica de care vorbim, si in niciun caz nu intrau, dupa 60', cel putin, in logica santajista, violenta, de presiune fizica si psihica asupra jucatorului, familiei si apropiatilor sai, folosita de Dinamo- era doar aplicarea legii, care spunea ca trebuie sa faci Armata: tu alegeai daca o faceai pe terenul de fotbal, facand ceea ce-ti place, primind bani, glorie sportiva, grade superioare si pozitie sociala, sau daca o faceai ca toti ceilalti, in unitatile de instructie; nu te obliga nimeni), se stiu destule lucruri, am considerat interesant sa fac o trecere in revista a unor jucatori care au fost aproape sa ajunga la Steaua, dar din varii motive, n-au facut-o.

Enumerarea nu are nicio pretentie de originalitate, nici informatiile de excusivitate, toate fiind de notorietate publica-mai mica sau mai larga; luate din ziare, televiziuni, carti sau reviste, asa cum mi-au ramas in cap, cu ocazia auzirii sau vederii lor). Toate informatiile pot fi verificate-cele mai multe din confortul fotoliului din fata computerului- si deasemeanea, validitatea lor sau interpretarea lor, atat de catre sursa primara sau de catre mine, poate fi contestata. Nu voi preciza sursa informarii decat acolo unde o pot identifica in mod sigur, sau unde socot eu ca are relevanta, toate celelalt, fiind remanente ale unor informatii care mi-au ramas in cap, cu diferite ocazii, datorita interesului fata de subiect.

Astfel, primele transferuri importante si de notorietate ratate ale Stelei, in opinia mea, si de care am eu stiinta, au avut loc prin 60 si ceva, cu o marja de 2-3-4 ani, in administrarea sefului Centrului de copii si juniori, Romeo Catana."

Fostul mare portar al CCA-ului, Costica Toma era selectionerul neoficial al clubului pe intreaga Armata. Principala sa indatorire era sa urmareasca jucatorii aflati la varsta cataniei, si de a anunta centrele teritoriale pentru a-i directiona la Steaua.

Asa a aparut Dembrovschi. Venise la recrutare, iar cei de la incorporari i-l trimit lui Toma, care este impresionat de calitatile tanarului si-l recomanda lui Catana, care insa, nu agrea jucatorii firavi, fara fizic. Il refuza si-l trimit in garnizoana Roman, de unde-l vad cei dela Bacau, care-l iau, in echipa, si peste putin timp, Emerich Dembrovschi devenea cel mai bun jucator roman de la Mundialul din Mexic 70, intr-un mijloc cu Radu Nunweiler si Lita Dumitru.

Pe motiv de fizic este respins(refuzat de fapt) si Florea Dumitrache, in opinia mai multor specialisti, cel mai mare atacant pe care l-a dat fotbalul romanesc. C. Toma il remarca la o echipa din C, TUG si il recomanda lui Catana. Se duc sa-l vada la un joc al TUG-ului, insa Catana stramba din nas:" Nu vezi ca-l sufla vantul? Are doua noduri, la fund si la cap, in rest e firicel!" Dumitrache dadea insa cate 2-3 goluri pe meci, era febletea muncitorilor care-l adoptasera, si in curand, recomandat de cineva din club, ajunge la Dinamo, sub comanda lui Traian Ionescu, unde se profileaza ca cel mai valoros atacant al apocii sale(cel putin), si unde face zile fripte unei Stele intr-o oarecare suferinta intre 70-80.

In 1967, Costica Toma pusese ochii pe Cornel Dinu, un jucator(si atat!) de care, personal, imi pare f.rau ca nu a facut parte din istoria noastra. Junior la Targoviste inca fiind, Steaua incearca sa-l recruteze pe jucator. Ajung Toma si comandantul clubului acolo, spun ca-i interteseaza jucatorul, il cheama aia pe Dinu, care incepe sa urle ca el n-o sa mearga niciodata la Steaua sau la Dinamo, pentru ca sunt echipe de comunisti, de se baga aia sub birouri de frica. Neavand diplomatia si fineturile extra-tehniciene ale unui Alecsandrescu, Valentin, sau chiar Gatu, Otelea sau Gavrila, Toma nu reuseste sa-l convinga sa vina la noi. Dinamo il"convinge", santajand-ul cu un dosar fabricat lui taica-su pe motiv ca ar fi simpatizant legionar, moriv pentru care Dinu este astazi emblema(ca jucator-nota bene) alora, in conditiile in care era un stelist, tinand cu marea CCA..

Mircea Lucescu este iarasi, un caz special. Nascut si crescut in mahalaua Aparatorii Patriei de azi, se ataseaza sentimental si este fascinat de marea echipa a CCA-ului, creind astfel resortul prin care ar fi putut ajunge la noi, daca ar fi fost dorit. Este respins la vreo doua selectii, ajunge la Sportul(in B), de unde este convocat la Nationala(mi se pare ca este primul), si de acolo ajunge la Dinamo, unde, mai ales ca antrenor, isi exhibeaza frustrarile copilariei si tineretii in toate actiunile in raport cu Steaua, pana in ziua de azi. Astfel, un mare stelist(dupa cum singur a recunoscut, la fel ca si Dinu), prin respingerea(nu stiu daca justificata sau nu, la momentul acela), a devenit un dusman de moarte al Stelei, creind o ura impotriva ei, poate unica in fotbalul romanesc.

In anii 80, datorita deosebitul profesionalism al conducerii Stelei( Alecsandrescu in primul si cel mai important rand, dar si Gatu, Otelea, Gavrila,ca tehnicieni precum si Coman si Valentin ca protejanti, cu rol mai mare sau mai mic), s-ar parea la o prima vedere, ca, in special datorita performantelor Stelei, nu s-au ratat jucatori.

In fapt, situatia nu sta chiar asa. Marea echipa a Stelei s-a format nu pe cei mai buni jucatori pe posturile lor in campionat, atunci cand au fost adusi(cu 1 exceptie). Duckadam era mult sub Lung, Moraru, Iordache, Iovan nu exista, la fel Belodedici, Barbulescu era in dizgratie, dat afara de Dobrin, pe la Poiesti, Balint si Lacatus erau manji, Majearu nu sufla in fata lui Balaci, Orac,Ticleanu, Dragnea, Piturca era mult sub un Camataru, chiar si un Augustin sau Cartu,Radu II nu era de nationala, Petcu venea de la o echipa retrogradata, Balan dela una de mijlocul clasamentului, Bumbescu nu exista nici el in fata lui Stefanescu, Iorgulescu, si chiar un Nicolae sau Ion Marin singurul transfer cu adevarat mare fiind al lui Boloni, care era de clasa internationala.

Ce vreau sa arat prin asta? Pe de o parte ca, crearea marii echipe nu a fost apanajul elementului discretionar-"normal ca au castigat CCE, luau pe cine vroiau ei, luau cei mai buni jucatori!", ci a unei valori a profesionistilor care au creat strategia de performanta-in primul rand, Alecsandrescu. Echipa aia nu a fost creata prin recrutarea celor mai buni jucatori, dupa cum am aratat, la momentul achizitiei, pe posturile lor, mai bine cotati, fiind cel putin 2-3 alti jucatoti. Asta arata ca meritul performantelor revine exclusiv conducatorilor, si in niciun caz a ceea ce atribuie lumeaazi:"Luau cei mai buni jucatori, pe cine vroiau ei; era normal sa castige!" adica a elementului politic-de regim. Dca nu venea Ion Alecsandrescu la Steaua, putea sa fie mama lui Ceausescu la conducere, nu s-ar fi intamplat nicio performanta, ca dovada ca, atunci cand a fost, si avea nevoie de imaginea pe care o aducea fotbalul si Steaua(ca om care a contribuit la realizarea ei), in perioada mult mai predispusa la abuzuri, din 60, nu a facut-o! De ce? pentru ca omul sfinteste locul! OMUL, adica Alecsandrescu, adica un profesionist, in sensul managerului , de astazi. Datorita lui si strategiei sale au fost obtinute performantele Stelei, nu ca urmare a unui regim politic preferential. Daca ar fi fost asa, la Steaua ar fi venit Dobrin, Balaci, Camataru, Dinu, Hagi(din prima),Iorgulescu Geolgau, Coras adica tot ce avea mai bun fotbalul romanesc. Echipa aia nu a fost rodul a ceea ce avea mai bun fotbalul romanesc. Echipa nationala, care nu avea decat un stelist: Iordache , a fost ce avea mai bun fotbalul romanesc(in acceptiunea si sub strategia conducatorilor federatiei si a antrenorului! )

Cand creezi o echipa din anonimi ca Iovan, Belodedici, Balint, Lacatus, mediocri ca Petcu, Majearu, Balan, Duckadam, lipsiti de perspective, ca Piturca, Radu II, T. Stoica,fantome ca Pistol, sau refuzati ca Barbulescu si Bumbescu(toate aceste caracteristici, valabile la momentul achizitiei), atunci trebuie sa fii complet lipsit de uzul ratiunii sa spui ca performantele Stelei au fost obtinute ca urmare a concentrarii valorilor fotbalului romanesc! Iti vine sa razi cand Dinamo si Craiova dominau fotbalul romanesc si dadeau-intercalati de Corvinul- 16-18-20-22 de jucatori la lotul national si auzi ca Steaua a castigat CCE si peformantele imediate ca urmare vointei de stat. Ei stiu ca nu-i asa, dar ca sa-si acopere incompetenta si esecul in comparatie cu Steaua, arunca aceste diversiuni, carora nu l-i s-a raspuns niciodata argumentat, sintetizat, punct cu punct.

De ce am facut aceasta paranteza? Ca sa arat, ca, de fapt, in anii 80, metodele lui Dinamo nu numai ca nu au scazut ca amploare, dar au proliferat in actiuni de blocare a Stelei si de asigurare a tuturor jucatorilor considerati de perspectiva. Astfel, in afara lui Hagi, la Steaua, in perioada 86-90, nu a ajuns niciun mare talent, jucatorii adusi fiind mult sub ceea ce ar fi trebuit, a vrut, dar NU A PUTUT sa ia Steaua: Minea, Pistol, Weisenbacher, Pena , Grigoras, Muznay,(nu vorbesc de celebrii B.Bucur, Abaluta), nu puteau sa se compare cu toata floare vestita rechizitionata de Dinamo: Mateut, Gabor, Andone, Klein,Rednic, Lupu, Balaci, Camataru, jucatori de super-clasa sau super-perspectiva. Un Rotariu se inscria in logica jucatorilor descoperiti-neavand o cota de piata, Ilie Dumitrescu si Dan Petrescu de jucatori formati, iar Ungureanu si Lung de jucatori buni, dar care nu puteau totusi, sa contracareze tsunami-ul Dinamo.

In aceasta perioada, majoritatea jucatorilor de la Dinamo, au fost doriti si de Steaua. Este cunoscut faptul ca, imediat ce in birourile Stelei s-a propus aducerea lui Lupu dela Dunarea, a doua zi, militienii erau la casa lui cu actul de transfer intr-o mana si catusele in alta. La fel si cu Andone. Gica Popescu nu a vrut sa ramana la Steaua, nu a ramas. Putea sa fie dat dezertor, sa fie arestat, amenintat cu puscaria, si pana la urma ar fi semnat. Nu s-a intamplat asta! pentru ca nu astea erau principiile de existenta ale Stelei!

Ce vreau sa evidentiez este o plasare clara a celor doua mari rivale, Steaua si Dinamo, si implicit a performantelorl lor in zone firesti si logice prin natura principiilor dupa care erau conduse cele doua cluburi:iluminismul si corectitudinea lui Valentin, valoarea profesionala a Sfinxului, dezavuarea metodelor represive si violente, constientizarea imperiosului jucarii majoritatii cvasi-totale a meciurilor pe teren(cu doar cateva exceptii total nereprezentative), si apropierea de o logica manageriala circumstantiata profesionalismului european chiar de astazi, pe de o parte, si metodele de teroare, specifice anilor 40-50, de sorginte pur stalinista a monstrilor dela Dinamo, reprezentati de icoana Postelnicu, pe de cealalta parte.

Astfel, diferenta dintre reusitele Stelei si nereusitele-la acelasi nivel si in comparatie cu ea, in campionat, dar mai ales in mediul liber, neviciat, neinfluentat, in care conta doar valoarea, pura, a Cupelor Europene- rezida in diferentele de conceptie ale celor doua cluburi, si plaseaza indiscutabil, Steaua intr-o zona libera, curata, transparenta, apropiata de principiile europene de performanta, cu respectarea libertatilor individuale(atat cat permitea epoca) si ii garanteaza, explica, dimensioneaza, confirma si reconfirma, odata pentru totdeauna, dimensiunea strict sportiva a performantelor sale, ca expresie a unei strategii sportive de termen lung, cu respectarea ideii de determinism individual, cu respingerea orientarilor malefice, cu aderare la valorile europene de sportivitate in stabilirea rezultatului de pe teren si de legitimitate democratica a metodelor prin care s-a creat mecanismul prin care s-a ajuns la acel rezultat.

Dinamo a transferat absolut tot ce-a vrut ea, dar nu a obtinut nici pe sfert rezultatele noastre. Noi am transferat la mana a-doua ce nu vroiau iei, sau dadeau afara(vezi Bumbescu), dar am reusit performante net superioare. Explicatia: corectitudinea metodelor de obtinere a performantelor si astfel, plasare celorlalti(cu metodele lor) intr-una din cele mai intunecata si pilduitoare zone de explicatie a esecului sistemului care ii definea, de la care se revendicau, si care, in 89 a cazut in disolutie.

Ei au reprezentat raul, prin toate metodele lor, noi am reprezentat binele ( sau, in orice caz, mai binele). Esecul lor este esecul metodelor folosite si al principiilor de la care plecau, iar victoria noastra este una a corectitudinii principiilor de ajungere la performanta. Ca dovada ca noi am facut-o( in conditii mult inferioare fata de ei), iar ei nu.

Steaua a rezistat astfel, la cel mai mare nivel european, excusiv prin priceperea, profesionalismul , demnitatea si indarjirea conducatorilor in mentinerea adeziunii la criteriile pur sportive in atingerea performantei, intr-o lupta -orice ar spune unii, azi- absolut inegala cu Dinamo, influenta lui Valentin fiind nula in raport cu Postelnicu si infernala masinarie a Securitatii si a metodelor sale.

Steaua isi dimensioaneaza astfel, personalitatea absolut pozitiva(circumstantiata epocii, repet), si valideaza rezultatele sportive de exceptie prin contributia exclusiva(in orice caz-hipermajoritara) a profesionistilor care au aderat la ea- conducatori, antrenori, simpatizanti, protejanti, jucatori - si in niciun caz a elementelor politice si ideologice, cum mai incearca azi, niste debili sa acrediteze.

Dupa 1989, fotbalul nu putea sa evite picajul inerent dela inaltimea performantelor fabuloase din ultimii 5 ani, perioada in care si-a construit un statut de partener de intrecere de cel mai mare nivel european, fiind tras in jos atat de vartejul circumstantiat incercarilor de schimbari profunde suportate de societate, cat si de realitatea incontestabila, verificata, din pacate si pe pielea noastra ca : Dupa revolutii se ridica la suprafata drojdia societatii.

In confuzia emanata, clubul Steaua a trebuit, oarecum logic, daca ne gandim la prejudecatile ce domneau, sa propuna un profil mai discret, renuntand-dupa parerea mea- la un titlu de campioana ce i-ar fi fost la indemana, in primavera premergatoare Mondialului Italian. Lucrurile au fost destul de delicate. Dinu-cum spuneam,drojdia- taia si spanzura pe acolo, si se stie cand ajung anumite caractere sus, prima oara il spanzura pe tacsu. Prima mutare a fost desfiintarea Scornicestiului(unde mancase o paine f.f.f. alba) si a Victoriei, si incercarea halucinanta de a schimba numele lui Dinamo in Unirea Obor, ca urmare a presiunilor ce veneau in sensul, mai larg, al desfiintarii cluburilor departamentale, dar in special, al lui Dinamo.

Aici este o chestiune interesanta, care reconfirma, inca odata corectitudinea metodelor folosite de Steaua. Se cunoaste f. bine psihoza(in mare nejustificata, dupa mine) ce era in privinta monstrului Ceausescu, dictator odios, asasin, si alte emanatii propagandistice deastea. Populatia indobitocita era pornita rau de tot impotriva lui(s-au dezumflat ei repede), dar, cu toate ca era o apropiere clara de Steaua a raului pentru a carui rasturnare s-au lasat scosi in strada "atat prin biografia sa din 50-60-, dar mai ales prin identificarea fiului dictatorului cu Steaua, sentimentele populatiei nu au fost de radicalizare impotriva clubului. Se confirma astfel, faptul ca, in constiinta maselor, Steaua actionase, im marea majoritate a cazurilor pe principii si mijloace neblamabile(ca dovada ca nici nu au fost), si cu toata apropierea de Ceausescu(presupusa de unii, azi), mijloacele imputate acestuia s-au gasit in rechizitoriul moral ce i s-a imputat lui Dinamo, nu Stelei.

Daca ar fi sa ne luam dupa ce zic unii azi:

Ceausescu era stelist

Ceausescu era urat,

--- Steaua trebuia sa fie urata.

Steaua era in lupta cu Dinamo

Ceausescu era in lupta cu Dinamo

"Dinamo trebuia sa fie iubita

Dar,

Steaua era(si este)iubita

Dinamo era(si este) urata.

Ce ne spune noua asta?

Ca populatia, prin toate mijloacele de informare, pornind dela vizionarea directa a meciurilor pe stadion; la televizor; ascultarea la radio; citirea de stiri, comentarii, editoriale in ziare , dar cel mai important ascultarea Radio-sant si Radio "zvon, ca mijloc supreme de informare in epoca , isi crease, neviciat politic si ideologic, constiinta BINELUI reprezentat de Steaua si metodele sale, in antiteza cu RAUL reprezentat de Dinamo si metodele ei. Asta pozitioneaza irefutabil Clubul Steaua si performantele ei in zona libera de politic si ideologic a fiintei intime a clubului si cimenteaza definitiv profilul ei absolut pozitiv ideologic si moral, circumstantiat strict ideii de performanta sportive in conditii libere, corecte si egale(in conditiile epocii)pentru toti competitorii si reconfirma Gloria numelui de Steaua ca expresie si rezultat strict al valorii profesionale, muncii si talentului tuturor celor care au muncit la edificarea ei in mai mult de jumatate de deceniu de existenta, aspecte confirmate in acele zile de 90 de convingerile intime ale populatiei cu privire la caracterul Clubului de Fotbal al Armatei Romane Steaua Bucuresti, in antiteza fundamentala cu ura profunda fata de Dinamo, ca expresie a obscuritatii cincizeciste a metodelor folosite in obtinerea rezultatelor, si astfel, in desfiintarea lor morala ca nelegitime.

Revin.

Popularitatea imensa de care se bucura Steaua si profilarea unor beneficii de ordin economic dar mai ales politic, de influenta si imagine de pe urma a ceea ce urma sa insemne, in capitalismul de-abia abordat, Brandul Steaua, a facut ca administrarea clubului sa cada, dupa 1990, in mainile unor privilegiati, si ai vechiului regim, care au prins niste locuri foarte in fata la spectacolul creerii noii lumi. De fapt, au ajutat la montarea piesei, ca apoi sa-si astepte, linistiti, dividentele.

Astfel, un mare mahar din comertul exterior romanesc de inainte, George Constantin Paunescu, prin fratele sau, Viorel Paunescu-stelist convins, curat, si animat de bune intentii-, secondati de un Viorel Hrebenciuc, obscur activist si talentat papusar- dar si el stelist pur revendicat dela CCA, preiau administrarea clubului, pe fondul atasamentului emotional fata de club, si secundar, al obtinerii anumitor beneficii-indirecte- de pe urma sa(insa in niciun caz la nivelul monstruozitatilor de azi).

Demersul de performanta al Stelei a fost supravegheat si girat, de Ion Alecsandrescu, care a continuat definirea strategiei directiei de performanta al Stelei, in conditiile noilor realitati.

Dat fiind exodul masiv de jucatori, ca urmare a democratizarii(salbatice) a pietei, imediat dupa 90, Steaua a fost intr-o vadita suferinta, in primii doi-trei ani in ceea ce priveste calitatea jucatorilor ce alcatuiau echipa.

Daca un Stangaciu a reprezentat o evolutie reusita(punctata, intermitent, de mari gafe-luare aminte pentru epigonii de azi, vizavi la judecarea unui Tatarusanu) catre ceea ce insemna un jucator de nivelul Stelei, iar Dan Petrescu si Ilie Dumitrescu, liderii valorici incontestabili, faceau un liant de attitudine catre marea echipa, Bumbescu, Iovan, si Ungureanu, erau depasiti de noile cerinte.

Calitatea valorica a jucatorilor adusi la Steaua a fost slaba si f. slaba. Cei doi Minea, Sedecaru, Pistol, Lazar, Savoiu, State, Negoita, Sima, Cireasa, Mastacan,Bunaciu, Beca, Ciocan, Rachita, Costache, Cinca, Mustaca nu puteau,nu sa continue performantele anterioare-asa ceva era absolut iesit din discutie- dar nici sa se impuna in campionat in fata Lui Dinamo si a Craiovei, fiind tinuti la suprafata, in mare, datorita clasei lui I.Dumitrescu.

Odata cu implicarea fratilor Paunescu, din sezonul 91-92, si odata, in acelasi timp, cu trecerea furtunii de cuie otravite pornite din casa unui popa, Steaua isi incepe regandirea strategiei de performanta. Aceasta, confirma inca odata rolul fundamental pe care l-a avut Alecsandrescu in crearea marii echipe din 84-90, strategiile de abordare fiind identice.

Astfel, sunt adusi la Steaua o serie de jucatori care vor contribui la hegemonia interna a Stelei, in deceniul inceput :Dobos, Panait, Ilie Stan, Galca, Vladoiu, Marian Popa(superfotbalist, dar f. putin cunoscut)

In 92-93, sunt adusi Panduru,I. Parvu, Prodan, Iftodi, Filipescu si Ion Viorel si se castiga primul din cele 6 titluri consecutive.

In 93-94, revine Lacatus, si sunt adusi Adi Ilie si Rosu.

In 94-95, vine Militaru,

In 95-96 vine S.Ilie.

In 96-97 se cam schimba din linii, pleaca multi jucatori, clubul(prin reprezentantii lui castiga multi bani, prin care s-a construit tribuna oficiala de zi, si care se reinvestesc-profesionist in aducerea de jucatori care sa continue traseul de performanta)

Vin Ritli, Baciu, Reghencampf, Ad. Matei, Miu, Rachita, Calin, D.Serban, C.Munteanu, Ciocoiu, si revine gloria Rotariu.

In 98-99, se incheiase un ciclu neobisnuit de lung de performanta, iar clubul intra intr-un regres firesc.

Daca despre jucatorii care au facut parte din istoria Stelei se cunosc destule, ar fi interesanta o trecere in revista a unor jucatori care au fost doriti de Steaua, dar nu au putut fi luati; ar fi putut fi luati, dar nu au fost doriti,;au fost doriti, ar fi putut fi luati, dar din varii motive, acest lucru nu s-a intamplat.

Un antistelist convins(acum), Daniel Pancu, a jucat doua sau trei meciuri in tricoul Stelei, intr-o competitie cu caracter neclar(oficial sau semi-oficial), in vara lui 1996, in perioada premergatoare inceperii sezonului, in competitia numita Cupa Ligii. Negocierile erau f. avansate(ca dovada ca a jucat 2 sau trei meciuri ne-amicale in tricoul Stelei), dar totul a picat in ultima clipa, pe motiv, evident, de neintelegeri la bani. Cred ca de acolo I se trage ura asta lui Pancu catre noi. Probabil ca atunci, clubul nu a vrut sa dea cat cereau aia dela Iasi, iar el a interpretat lucrul asta ca o jignire personala, ca un semn ca nu ar fi valorizat la dimendiunea lui exacta.

Tot prin 96(poate 95, sau chiar toamna lui 94), Stelei ii este prezentat un jucator tanar de mare perspectiva de divizie inferioara dela Mangalia, Mariu Zadea, un mijlocas coordonator de talent urias (ceva intre M.Laudrup si Prosinecki). Foarte multe detalii despre el sunt sigur ca o sa va dea moderatorul axl,caruia nu-I place fotbalul ca sa o vada pe bomba lui x, sau sa auda ce spune lorena(spre deosebire de altii), ci ca sa vada cum se invarte mingea aia in aer, ocoleste portarul si intra la vinclu(cam cum le dadea Nitoi) . Tica Danilescu se duce pe acolo, il urmareste, dar pana la urma renunta la a-l lua. Jucatorul evolueaza pe la Farul, se plafoneaza si pana la urma se rateaza. Asta nu e un exemplu care sa se incadreze aici, dar cred ca din transferul lui la Steaua ar fi beneficiat atat clubul cat si jucatorul, care ar fi avut un cadru stimulant pentru expunerea si dezvoltarea calitatilor.

Cristi Munteanu si Gica Butoiu erau in vara lui 96, doi dintre cei mai in voga jucatori romani, si cam cei mai buni, pe posturile lor, din campionat. Farul avusese un campionat de forta, avandu-l ca lider valoric pe Butoiu(fost jucator la Steaua Mizil!), un mijlocas ofensiv f. tehnic si rapid, versatil, cu apetenta catre gol(ceva intre Marcel Raducanu si Revivo),care daduse vreo 16 goluri sezonul ala, iar Munteanu era considerat marea speranta a buturilor romanesti. Se negocieaza cu Butoiu, e de acord, dar mafiotul de Garabet(acum mana dreapta a presedintelui FRF, si membru in mai multe comitii si comitete) il da in Belgia, la Standard-ul lui Rednic, pe motiv de oferta mai buna. Dupa un an il ia Lucescu la rapid, unde joaca trei ani si castiga campionatul impotriva Stelei. Munteanu ajunge, dupa lupte dure, la National, unde intra in mediocritate.

In 1997, este f. aproape sa ajunga la Steaua Florin Prunea. In urma plecarii lui Stelea la Salamanca, a prieteniei cu Lacatus si a unor conflicte la Dinamo, I se propune sa vina la noi, se gandeste, pare a-I surade ideea, dar renunta la a-I da curs in ultimul moment, ca urmare a interventie se pare, a unor oameni de prin Ministerul lor.

Tot atunci, odata cu venirea lu Il Muce la rapid, se da o lupta acerba intre noi si aia pe Bogdan Andone dela Sportul, un mijlocas central ofensiv tanar, in mare voga pe atunci. Din fericire, Rapidul castiga batalia, platind o suma mult peste valoarea reala a jucatorului, suma fiind marita in urma plusarii artificiale a Stelei.

In 1998, are loc de departe cel mai interesant episod referitor la un urias jucator mondial- Gheata de Aur si Balon de Aur- ce ar fi putut ajunge la noi. Episodul a fost povestit de agentul jucatorului, Ioan Becali, acum cativa ani, la o emisiune si a fost confirmat de Viorel Paunescu.

In iarna lui 1998, Histo Stoichkov, era in regres. Fusese imprumutat de Barcelona la Parma, unde nu s-a adaptat, a revenit la catalani unde intra in conflict deschis, violent si suburban cu antrenorul Van Gaal, I se desface contractul, si, cu 6 luni inaintea Campionatului Mondial din Franta, este nevoit sa-si gaseasca o echipa la care sa joace pana in vara, pentru a intra in forma pentru competitie.

Pe acest fond, propunerea impresarului sau-prieten cu presedintele Stelei-, precum si referintele pozitive ale fratelui Hagi, il conving sa vina sa joace la Steaua pana in vara, pe fondul unor conflicte cu oficialitatile dela Sofia.

Stoichita este informat, si il intreaba pe Lacatus daca este de acord cu venirea lui Hristo, Cine sunt eu, nea Mihai sa ma opun venirii marelui Stoichkov?Astfel, datorita distantei mici pana acasa,3-4 ore, a conflictului deschis cu cei care conduceau federatia, a asigurarii unui regim preferential la echipa, a prezentei impresarului Becali langa el, Hristo accepta oferta Stelei, isi ia frumos bagajele, se urca in masina si vine intins spre Bucuresti sa semneze actele, totul fiind stabilit. Pe drum ii da telefon nevasta-sa(se putea altfel? Cherchez la femme!) si incepe sa-l innebuneasca, ca el e Stoichkov, ca nu trebuie sa plece din tara sa ca infrant, ca e o tradare, ma rog, pedaleaza pe chestii de astea sentimentale si de orgoliu si il intoarce din drum ..

In 98, Rapid ne propune un schimb de jucatori: sa ni-l dea pe Iencsi-un tanar promitator, dar necopt- la schimb cu Adi Matei- jucator mult mai valoros,stalpul apararii noastre, dar aflat la o varsta Sunt refuzati, Matei oricum pleaca liber peste un an , in Cotroceni, iar noi il pierdem pe viitorul multiplul international, capitan si simbol al rapidului pe urmatoriul deceniu.

Tot in 98, pierdem-pe fond financiar- duelurile cu U.Craiova pentru Chivu si Dinamo pentru Mutu.

In 2000, ne batem joc de Copos intr-un mod antologic. Ne exprimam interesul fata de craioveanul Frasineanu, international de tineret, jucator promitator, dar nu foarte. Si incepem sa-I urcam actiunile lui ala, prin iesiri in presa, ca ce mult il vrem, ca ce jucator o sa fie, ca ce lovitura,etc. Prostul ala pune botul si ofera pe un jucator pe care Steaua oferise initial 200 de mii(si renuntase pentru ca Rapid a oferit 300), la auzul ca Steaua ofera(vezi sa nu!) 600 de mii, nu mai putin de 700.000 de dolari, facnd, astfel, dintr-un jucator mediu, cel mai scump transfer intern din toate timpurile. Corect e sa spunem ca si-au batut singuri recordul de tampenie, platind in 1995, pe Tibi Curt, 400.000 dolari.

In 2000, ratam un jucator superbun, un mijlocas ofensiv tehnic si vivace, international albanez, Klaudian Duro, fratele lui Albert, care apoi face cariera in Europa.

In 2000-2001, se antreneaza cu noi, vreo 3,4 luni, internationalul Ovidiu Stanga de la PSV. Joaca in amicale, sub comanda mentorului Piturca, debuteaza official la tineret-rezerve, iar cand sa-l legitimam pleaca la Dinamo, pe motiv ca Steaua nu l-a dorit?!

In 2002, Piturca il propune pe Aliuta-jucator in supervoga, cu super cota de piata si imagine, lui Dinamo, la schimb cu vedeta Zicu, spargator de seminte pe la Farul. Aia sunt de accord, dar se opune impresarul jucatorului, aflat, atunci, in conflict cu Satana.

Tot in 2002, Piturca obtine dezlegarea in alb a lui Pulhac, junior la Pitesti. Ce si cum ..?!

Tot in 2002, il ratam pe Mitrovic, mana cereasca pentru atacul liliputan al nostru. Cere mult

In 2004, Steaua se intelge cu Poli Iasi pentru transferul unui anume Adrian Cristea, pe atunci decat o asemanare de nume cu Cristea dela Bacau, marea speranta a fotbalului romanesc. Avem noroc la carti, il luam pe speranta si renuntam la asemanare

In 2006 il ofertam pe englezel Ganea, ii oferim 240 pe an, ala vrea, dar pana la urma totul cade.

In 2007, Olaroiu il convinge pe Lobont sa vina la Steaua,; accepta si salariul, dar se opune MM. De ce? :Bea!. Pe Dinamo n-o intereseaza

In 2007, Alin Stoica vrea sa vina la Steaua. E refuzat. De ce? Bea!. Pe el nu-l intereseaza

In 2008(parca), se intelege chiriasul clubului nostru cu Pancu. E deturnat in ultimul moment de cei de sub Podul Grant. Bea, dar nici pe ei nu-I intereseaza

Revin.

Cand am scris aici, ca Mutu si Chivu a fost ratati la mustata, mi-a dat un dobitoc un mesaj in care ma acuza ca le scot de la mine din burta, ca sa ma dau interesant si ca inventez!

Imi pare f. rau ca nu am descris amanuntele afacerilor (alea pe care le stiu), dar o s-o fac pe viitor, pentru ca, la un moment dat, peste nu-stiu-cat timp, apare o marturie care iti da dreptate.

Asemenea marturii, ma incurajeaza ca pe viitor, sa scriu mai mult din ce stiu, chiar daca o sa fiu blamat.

Dobitocului respectiv (stie el cine) ii urez "pe partea economica"!

"Atacantul Fiorentinei, Adrian Mutu, a fost la un pas să ajungă in tinerete la Steaua.

În timpul junioratului, jucatorul care s-a declarat intotdeauna "caine pană la moarte" a vrut cu orice preț un transfer la echipa roș-albastra

Teodor Anghelini, fost antrenor al grupelor de juniori din Ghencea, a declarat că Mutu plangea la poarta stadionului din Ghencea in momentul in care a aflat că nu poate ajunge la Steaua.

"Mutu a fost la un pas să ajungă in Ghencea. După un meci amical la juniori, FC Argeș-Steaua, s-a rugat de mine să vină in Ghencea. Taică-su mă suna zilnic să-l iau de la Pitesti. I-am spus că-i pot rezolva cu cazarea, cu masa si cu scoala, dar cu dezlegarea să vină el. Toată familia, m-ama tată si Adrian plangeau in față la stadion in Ghencea că nu au rezolvat cu actele de transfer", a spus Anghelini la Realitatea FM. "

Acesta este un moment, pe care-l stiam, dar povestea ratarii transferului lui Mutu, in urma careia a ajuns la Dinamo, este alta, muuult mai interesanta. La fel si in cazul lui Chivu!

pai si ce te retine sa nu ne-o povestesti/

O s-o povestesc dupa ce o sa fac topicul cu Puscas, pentru a prezenta mai bine contextul, dar asta cand o sa am timp, ceea ce in urmatoarea saptamana, cel putin, nu o sa se intample.

eu nu cunosc detalii despre transferurile ratate,dar este foarte posibil ca @Moskopole sa fie apropiat de unele persoane si sa aiba detalii...sa scris si in presa despre interesul pt jucatorii aia...

el a vorbit despre anumiti jucatori din perioada de dupa ´89 si in cea mai mare parte are dreptate...

eu vreau sa spun ca Iulian Minea(2) era mai valoare decat frate-sau,dar nu a prins conjuctura sa se afirme...imi amintesc ca avea o tehnica extraordinara...

Mastacan a prins inainte de ´90 ceva meciuri la prima echipa,dar a suferit un accident de masina foarte nasol si a de abia a scapat cu viata...stiu ca se spunea ca este valoare...in aceeasi perioada a mai fost un mare talent pe nume Horatiu Lasconi,venit de la Jiul...acesta a prins si vreo 3-4 amicale ale nationalei mari...tot ce mai imi amintesc de el este ca sa reintors in vale pana in revolutie si sa facut jandarm sau militian...

a mai fost unul Marius Tufan venit de la Farul,era rival pe post cu Parvu,dar a stat foarte putin ,prefarand sa plece pe mare...stiu ca a prins si prima echipa de CL a Stelei...

ar mai fi si despre altii de spus cate ceva ,dar mai este timp....

am uitat sa il mai nominalizez pe Constantinovici...a jucat si el la turneul ala al ligii,superliga sau cum so mai fi numit...

Nu il chema Marius Tufan. Pe taica-su - fost international, component al lotului de la Guadalajara-, il chema Marian, iar pe el il cheama Sorin. Si nu a fost rival pe post cu Parvu, care era fundas stanga, ci cu Panait.

Daca ai detalii - nu trebuie sa fie chestii importante -micile povestioare conteaza f. mult -impresii, pareri!- despe orice jucator al Stelei, in special despre cei mai putin cunoscuti, vezi daca exista un topic potrivit in care sa postezi, daca nu, creaza tu unul.

De ex: Impresii despre jucatorii Stelei din prima jumatate a anilor `90", sau orice altceva. Nivelul pe aici e foarte scazut, asa ca nu-ti fie jena, ca nu ai avea ceva important de spus. Atat timp cat sunt facute cu buna-credinta, din pasiune, orice contibutie e f. importanta! Nici nu-ti dai seama cat de mult ar conta! Chiar e nevoie de asemenea discutii! Ai ajuta mult! Vezi cum sunt structurate alte topice pe teme asemanatoare, si da-i drumul, eu de abia astept!

Lobont a fost si el in curtea Stelei,parca il si bagasera la liceul Mircea Eliade,dar a plecat destul de repede...

la cupa liceelor nu i sa acordat nicio sansa ,titular fiind Nae,de fapt ca si la juniori...

asta stiu dintr-o relatare a lui in presa...

Romulus Buia a fost si el la Steaua ,parca a stat un tur,sau decat in pregatiri...nu mai stiu exact...

Marin Dună a fost si el stelist cateva etape,dar a fost expediat repede inapoi la Progresul...

Dorinel Munteanu a facut si el un stagiu de pregatire cu Steaua inaintea unui campionat,dar nu a fost oprit,ca apoi sa plece la caini...

Sabau este in aceeasi situatie,nevazand nimeni ca are valoare...

Sabau este in aceeasi situatie,nevazand nimeni ca are valoare...

cu Sabau este o treaba ceva mai delicata. in cazul lui securitatea romana si-a facut treaba mai mult decat onorabil, si asa a ajuns in curtea lui Dinamo. toti cei din conducerea Stelei au vrut sa il ia pe Sabau la echipa, dar securistii ascultand toate telefoanele celor din conducere, l-au interceptat pe jucator, asemeni marelui anti-stelist Danut Lupu. cu toate acestea Sabau nu a vrut sa semneze cu Dinamo, dar i s-a promis de catre securitate cum ca echipa la care el tinea cel mai mult va scapa de retrogradare, adica U Cluj, lucru care s-a si intamplat (asta imi suna a santaj, nu?). culmea este ca Sabau, desi a jucat atat la Dinamo cat si la Rapid, a spus ca echipa la care si-a dorit cel mai mult sa joace a fost Steaua Bucuresti. in aceeasi postura se afla si Viorel Moldovan. chiar si Iosif Rotariu a fost interceptat de securitatea lui Dinamo, dar din fericire pentru noi, a fost refuzat de marele antrenor roman, Mircea Lucescu, si asa am avut parte de unul dintre cei mai valorosi fotbalisti romani.

Eugen Nae e mai mare cu vreo 5-6 ani decat Lobont, si nu cred ca a ramas de atatea ori repetent Oricum, pe Nae l-am cunoscut in perioada in care apara la Farul, si era super-baiat! Nicio fita, nimic! E unul dintre preferatii lui Piti. Ca portar, avea un fizic impresionant, si agilitate deosebita pentru cat era de mare. pentru mine, este o mare enigma cum de nu a putut juca la un nivel mai ridicat. E adevarat ca avea niste gesturi din astea, sacadate, o precipitare pe care nu puteam sa o inteleg. Credeam ca, odata cu trecerea timpului, se va mai atenua din nesiguranta asta (care nu era atribut permanent, ca la Carlos, de ex, ci izbucnea iregulat, dar, din pacate pentru el, constant.).

Buia nu ajucat niciodata la Steaua. In pregatiri e posibil sa fi fost, dar nu am cunostinta de asa ceva.

Prima mea intalnire cu el a fost prin 95-96, pe cand juca la Craiova. Cred ca avea vreo 4-5 kg, peste limita de greutate. Juca mijlocas ofensiv-stanga, cu numarul 2!!

A doua, in 2001-2002, cand juca la tineret-rezerve pentru Dinamo, intr-un meci contra Farului.

Duna a jucat mai mult de cateva etape. Nu stiu daca nu a stat un campionat intreg. Nu era jucator rau. Era tehnic si abil. pentru mine, aduce -la alta dimensiune, evident- cu Adrian Ilie, ca stil. (tineti minte, ca nu a ratat niciodata, un penalty?), dar era concurenta mare. Asta nu e transfer ratat.

Ion Viorel, ala da! Ce rau imi pare ca nu a fost retinut in lot! Era polivalent, si pe stanga, si pe dreapta, si la mijloc si in fata. Avea o viteza incredibila, era si tehnic, avea simtul portii! Putea sa ne ajute cu multe; era genul de jucator, care in momente de presiune, te elibereaza: arunci mingiile pe el si gata, jocul pare foarte simplu. Baaa, cat de rau imi pare. acum mi-am adus aminte de el.

S-a dovedit a fi si f. longeviv, jucand pana acum doi ani in A (e adevarat, cateva minute, la Buzau, dar se pune). Chiar imi pare f. rau ca nu a jucat la noi mai mult. Ce echipa au facut la Otelul,cu Arcanu in poarta, cu Pellin(nr. 3 cioban), Tofan(nr.4, mai elegant, capitan), Ion Gigi(nr. 5, o facea patrata mingea), Vali Stefan(nr. 6, mijlocas maturator, avea un sutttt...imi aduce aminte de Vinnie Jones ), State (atacant puternic, masiv, a fost si asta la noi), Males (mijlocas stanga, cu nr. 8; ce tehnic era). mai era mijlocasul de acoperire cu nr. 11, care a jucat juma` de an si la Dinamo, si apoi, prin Israel, Viorel, nu stiu cum( ce jucator bun; are chiar si vreo 2 selectii la Nationala, daca nu ma insel).

Ce ciudat e, daca ma intrebi de jucatorii de azi Nationalei, nu pot sa-i zic pe toti, dar jucatorii din anii 96-2000, ai celor mai importante 7-8 echipe din prima Liga, ii stiu pe de rost. Cu astia am crescut, pe astia i asezam tactic in sutele de foi rupte din caiete. La astia ma gandeam cand imi zicea boul de Fizicuta ,de legea pulii mele. Astia sunt o parte din mine.

A jucat doua sezoane in Germania, la Bochum, unde nu s-a facut deloc de ras.

Tin minte ca, pentru un an, sau asa ceva, intre 98-99 astia de la ProSport, au scos o revista care aparea sambata, ProSport Magazin, f. misto, la vremea aia, cu reportaje (era un reportaj urias, pe vreo 4 pagini, cu galeria Stelei, color tot, cu cantece, cu povesti under, f. avangardist), cu gagici goale. Ma duceam in fiecare sambata la romana, la meditatii(degeaba, cum se vede), pentru ca aveam Capacitatea in vara lui 99, si, avand ora dimineata, eram sigur ca apuc revista, pentru ca, pe la 11-12, cand ieseam, era epuizata.

Asa, si intr-unul din numere, era un reportaj cu Ion Viorel, facut in Germania, cu multe poze, in care vorbea despre f. multe lucruri, inclusiv(frumos) despre Steaua. Tin minte ca, pe prima pagina, era o poza cu el, in fata masini primite de la club, un ML.

Tot aici, au fost interviuri-fluviu(reportaje, de fapt) cu Olaroiu si Pavel Badea, pe care ii cunosteam pentru prima data. Badea era pe vana, ca lumea, in japonia (el a fost primul de la noi), avea un sut, zici ca era racheta. Lasam la o parte caracterul, si faptul ca l-a rupt pe Bursuc; cand l-a vrut Piti, in 2000, as fi vrut sa vina la noi. Azi, ar fi jucator de 4-5 milioane.

Da, era o revista misto.

Pe Sabau, l-a impus la Dinamo, regretatul Bubu Sotir, primul sef al AFP, care era mentorul lui. Dinamo, normal ca a actionat cu metodele ei, la fel cum a facut-o si cu Iovan, care este un reper pentru cum actionau jegosii.

De Moldovan, chiar nu stiam. Padureanu avea relatii bune cu nea Ion, ma mir...

Te gandesti la Viorel Tanase. A jucat si pe la Arges

Duna nu a avut loc la Steaua. Era in vremea aia cand aveam atacanti si eram o masinarie de distrus jucatorii care nu puteau sa se impuna din primul meci. Mai stiu ca a fost adus in vremea aia si Mircea Stanciu, pe vremea aia(perioada 95-97, nu mai tin minte) avea vreo 20 de ani, atacant tanar, fost golgeter al resitei pentru care a marcat 12 goluri in campionatul precedent. Nu s-a putut impune la Steaua pentru ca echipa avea atacanti de foarte mare calibru si nu numai, avea oameni de gol.

Ganditi-va ca la noi a stat ultimul atacant care a dat peste 30 de goluri in campionat: Sabin Ilie.

Sabin Ilie, Danciu, Ciocoiu, Catalin Munteanu, Rosu - pai cu oamenii astia nu aveai cum sa nu dai gol. Si astia nu erau toti atacanti. Catalin Munteanu, cand a plecat de la noi, in sezonul ala mi se pare ca avea 17 goluri in 17 meciuri(s-ar putea sa gresesc). Juca extrema stanga. Era peste Mutu la ora aia. De fapt, pe la Pro TV, in vremea aia, Mutu dadea interviuri si citez: "Vreau sa vin la Steaua sa joc alaturi de bunul meu prieten Catalin Munteanu". Mutu se autopropunea la greu in perioada aia. Da' nu a avut loc la Steaua.

De asta eu nici nu am vazut aceste transferuri drept ratate. Pur si simplu nu aveai cum sa le vezi asa atat timp cat aveai in echipa oameni care faceau cat 5. Si nu glumesc.

Aveam o super echipa din 94-98,99:

Stangaciu/Ritli/Gherasim/Stelea - Panait/Reghecampf, Prodan/Baciu, Dobos, Parvu(Pe Filipescu nu stiu unde sa-l pun pentru ca a jucat peste tot) - Panduru/Denis Serban, Ilie Stan, Bogdan Bucur/Rotariu, Militaru/Catalin Munteanu - Lacatus/Rosu/Ciocoiu, Adi Ilie/Sabin Ilie/ Danciulescu

Si cati si mai cati. Pai, fratilor, aveam atunci super jucatori. Erau tehnici, erau puternici, aveau sut, experienta, erau polivalenti(Felipe cel mai bun exemplu) e normal ca noii veniti s-au pierdut daca nu s-au putut impune.

Era greu sa te impui atunci la Steaua.

In ce perioada ai jucat la Farul?

Da, exact, Viorel Tanase.

Steaua devora jucatori. De ex., Mozacu, produs al clubului, nu a prins decat cateva meciuri.

Marius Mitu (cel din Belgia) si Marian Aliuta, au facut parte din aceeasi generatie, si au fost dati definitiv, impreuna cu Bogdan Bucur la Farul, in contul transferului lui Hagi la Real. Sportul au primit aceeasi cota ca si Farul. Dar asta, in urma unui lung proces, definitivat in 96-97.

De Duna stiu ca a jucat in supercupa Romaniei, cand i-am batut pe tiganii provinciei (Petrolul) cu 2-0, apoi a apucat sa joace doar o etapa in campionat (cu Poli Iasi se pare). A plecat de buna voie si nesilit de nimeni, deoarece Ion Vladoiu tocmai semnase din nou cu Steaua, si venise dupa un campionat foarte bun facut cu Rapid. Duna a zis atunci ca el nu este facut sa stea pe banca de rezerve, si astfel a plecat inapoi la Progresul (aka FC National)...si bine a facut, deoarece chiar nu avea loc la Steaua. Deci a jucat pentru Steaua doar doua meciuri oficiale.

In cazul Viorel Moldovan, niciodata nu s-a pus problema sa fie luat la Steaua. Era doar o dorinta de a lui sa joace pentru noi, deoarece, cica ar fi fost stelist de mic. Daca s-ar fi pus problema ca Steaua sa il ia, doar tata Jean ne-ar fi stat in cale.

Despre Duna, mai mult ca sigur ca ai dreptate.

Pai ce se compara cu Charlie? Mama-mama! Vladoiu a venit ca se certase cu Copos, de la bani, si era in conflict rau de tot cu Lupu, pe care-l acuzase ca trantise finala cu Petrolul. Au intrat tiganii ninja in vestiar atunci, dupa Lupu, cu sabii, cu toate alea. S-a ascuns in duba jandarmeriei. Se cacase pe el, Marele Blond...

Moldovan, cand era la Dinamo, se ducea in fiecare zi, la Giovani, si-l implora sa-i gaseasca echipa. S-au dus la Neuchatel, pe un contract de 60.000 in primul an. Era international cu un Mondial la activ

Asta e istoria, Vladoiu, Moldovan, Marian Ivan si Iulian Chirita sunt atacantii Romaniei, la CM 94, iar pe Craioveanu il lasam acasa, ca sa nu-i jignim barbatia lui Baciu Popescu, ca i-a furat, sanchi, logodnica. Nu mai vreau sa-mi aduc aminte de Lacatus.

Ii chemam pe Marian Ivan siIulian Chirita si il lasam acasa pe Lacatus! Pe Adi Ilie n-a putut sa-l ia. Sau pe Radu Niculescu!

Adi Ilie trebuia sa mearga in SUA in 94, era pe lista jucatorilor convocati, dar, din pacate pentru el si pentru noi, si-a rupt piciorul(sau asa ceva.).

Asa am auzit eu.

Stiu ca Adi Ilie era pe lista. Asta e sigur!

Dar de aici, eu am o alta versiune. Radu Niculescu, in procent de 100% era in lot daca nu se accidenta! Informatie 100%.

De ce nu a fost convocat Ilie, daca din cauza unei accidentari sau altceva, nu stiu!

Radu Niculescu era copilul teribil al fotbalului romanesc. Avea o cota uriasa! Cine avea macar 8-9 ani atunci, stie ce tapaj era pe tema asta. Niculescu-n sus, Niculescu-n jos! Eu personal, nu am vazut, din 91-92, de cand constientizam, o asemenea presa facuta unui jucator, ca fiind noul nu stiu cine. Nici lui Adi Ilie, nici lui Mutu, nici lui Lutu, nici lui Denis Serban, nimanui!

Toti erau siguri ca va fi o mare stea! Uite cum, fara un motiv clar si unic, a esuat lamentabil!

Si eu retin ca parca din cauza unei accidentari n-a fost convocat atunci Adi Ilie...

Ai dreptate cu privire la Radu Niculescu,imi amintesc si eu ca era o adevarata nebunie in jurul lui,bine,respectand proportiile din acea vreme...

De Radu Niculescu, imi aduc aminte ca a dat un gol in amicalul cu Bolivia, din meciurile premergatoare Campionatului Mondial, asta cu 2-3 luni inainte de CM. Chiar a fost o mare speranta ale acelor vremuri. Mare pacat ca nu a confirmat.

Mai stiu ca si Cursaru a fost pe lista Stelei de achizitii , dar Sechelariu a vrut sa il dea pe zeci de milioane de dolari...lucru care de altfel nu s-a intamplat, iar jucatorul s-a dus pulii de suflet.

Ca tot suntem la barfa... mai stie cineva ceva de Ovidiu Lazar? Am mai pus intrebarea asta pe un alt topic, legat de jucatorii care nu au confirmat, dar nu a fost nimeni pe faza... A fost un atacant cate a stat doar jumatate de sezon (90-91), si din ce imi aduc eu aminte, a jucat chiar foarte bine cel putin in doua meciuri pe care le-am vazut pe viu. Si cum in acea perioada eram in cautare de idoli (mai ales ca Hagi, Laca, Roti si Balint erau si ei plecati), Ovidiu Lazar era una dintre tinte. A jucat si in nationala Romaniei intr-un amical cu Polonia, un amical in care chiar a deschis scorul, si in care am castigat cu 2-1 (iar celalalt marcator a fost cel din avatarul meu: Iosif Rotariu). Din pacate, dintr-o data s-a facut uitat, si nici dracu nu a mai auzit de el.

y-jam

http://www.romaniansoccer.ro/players/l/lazar_ovidiu.shtml

Stiti ce nu inteleg eu? De ce nu a fost Ilie Stan la CM94? L-au luat pe Iulian Chirita si nu pe Ilie Stan. De ce? Nici Sabau nu a fost convocat in 94.Si nici Rotariu.

Adriane, NICI MACAR O FOSTA MARE GLORIE de la evenimentul de duminica nu a afirmat raspicat (in discutiile informale, desigur) ca Anghel Iordanescu ar avea un caracter frumos.

Altfel, mi-as da ani din viata sa-i fi facut o fotografie lui Ilie Barbulescu atunci cand l-am intrebat de Ion Alecsandrescu: a lasat capu' in jos, a oftat prelung, s-a balbait de vreo 2 ori si s-a rezumat sa spuna atat: "Cum dracului sa aiba cineva ceva de spus la adresa unui astfel de om? A fost...".

Stiu ca Ov. Lazar s-a dus la FC Bihor in acel retur, dar ma interesau motivele pentru care a plecat de la echipa.

Problema se pune de ce nu l-a chemat pe Ilie Stan si l-a chemat pe Papura???!!!

Sabau, s-a accidentat la Brescia, inainte de World Cup. La antrenamente, dupa ce se incheiase sezonul! Petrescu-Sabau-Lacatus!

Sabau era, in anul ala, in carti la Milan, care s-a orientat pana la urma spre Brian Laudrup. Au fost discutii foarte avansate, zice-se.

De ce nu l-a chemat pe Pavel Badea, care era clar peste Papura!

Sau pe Craioveanu, in locul lui Iulian Chirita?

Nu mai imi aduceti aminte de Lacatus!

Si nu mai imi aduceti aminte de sobolanul de Preda in fata lui Stangaciu!

Eu despre Iordanescu stiu un episod care, va dau cuvantul de onoare ca imi ridica tensiunea cand imi aduc aminte de el. Nu va puteti inchipui ce a facut! Bine, nu chiar cu voia lui, dar consecintele sunt tragice pentru stelisti, pe vecie! Nu sunt cateva sute de oameni care sa stie episodul.

In ce-l priveste pe Rotariu, Adriane, situatia e mai delicata.