cu siguranta esti mai bine informat decat mine, eu n-am avut tangente nici cu Militia, nici cu Securitatea (eram prea mica inainte de 89, deci habar nu am cum au actionat ei).
Aș fi oarecum ridicol dacã m-aș erija într-un "cunoscãtor" al problemei. În '89, când l-au ciuruit pe Nea Nicu, aveam doar zece ani. Am cunoscut cu precãdere realitãțile primilor ani post - revoluționari, despre care sunt convins cã dacã vreodatã un regizor talentat va realiza un documentar sau un film, ar lua oscarul fãrã nicio problemã.
Chiar și așa ți-aș putea spune cã un copil de zece ani din 1989 era mult mai matur din punct de vedere mental decât un adolescent de 16 - 18 ani al zilelor noastre. Neavând decât cinci minute de desene animate zilnic, mâncarea fiind raționalizatã ca și curentul electric, copiii acelor vremuri se maturizau de la vârste fragede. Þin minte și acum cã seara, dupã ora zece, când ni se dãdea "stingerea" în mod oficial de la televizor cu "Hora Unirii", în casele noastre se porneau radiourile pe frecvența Europei Libere, unde la orele 22 și 10 minute fix începea emisiunea "Actualitatea Româneascã", în prezentarea lui Neculai Constantin - Munteanu și-a lui Emil Hurezeanu. Era o emisiune - pamflet despre realitãțile României de atunci, unde se discuta politicã internã dar și internaționalã. Astfel pot spune cã pe la 8 - 9 ani eram tobã de politicã, atât eu cât și unii dintre prietenii mei sau colegi de școalã aveam ca subiecte de discuție o paletã largã de subiecte, începând de la "Scrisoarea celor șase", ba chiar și despre Lech Walesa și mișcarea Solidaritatea din Polonia. În timp ce idolii copiilor și adolescenților din ziua de azi sunt personaje gen "Pokemon", "Jedi" sau "Omul Pãianjen" idolii copilãriei noastre au fost Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Paul Goma, Neculai Constantin - Munteanu, Emil Hurezeanu, etc. Nu am nici intenția sã generalizez și n-am fãcut aceastã comparație decât ca sã subliniez niște diferențe, dar fãrã a arunca o anatemã sau o odã asupra acestei stãri de fapt. În plus de asta, multe dintre personajele amintite mai sus s-au compromis pe parcurs.
Tot o realitate a acelor timpuri este și faptul cã turnãtoria era cultivatã, ocrotitã, încurajatã și rãsplãtitã încã de pe bãncile școlii. Mie mi-a fost retras șnurul galben, de "comandant de detașament" pentru cã refuzam sistematic sã fac rapoarte la tovarãșa învãțãtoare despre "elementele - problemã" ale clasei. Bineînțeles cã imediat cineva mi-a luat locul, în același timp devenind eu un "element - problemã", fiind demascat în fața clasei precum și "dezbãtut" în comitetul de pãrinți. Cam așa funcționa și societatea de atunci. Sigur, dupã '89, am devenit cu toții victime ale comunismului și disidenți...
Din punctul meu de vedere Securitatea este bine ca exista , atata timp cat noi, oamenii, nu ne dam seama de modul in care ea actioneaza,care ar trebui sa fie discret, firesc, caci numai asa ne putem simti protejati si avea incredere in aceasta institutie a statului si in angajatii ei, care lucreaza cu totii in favoarea cetatenilor, nu in detrimentul lor.Securitatea pana la urma suntem noi, cu totii, caci noi ne informam unii pe altii ( indiferent de domeniul in care lucrezi) ca sa putem sa ne formam o opinie corecta si sa prevenim orice tampenie sanctionabila pe care esti tentat sa o faci
Pãi cum am putea avea încredere în ceva în care "noi, oamenii, nu ne dãm seama de modul în care ea acționeazã" ? Gagiii ãștia din zilele noastre sunt cu mult mai rãi și mai inteligenți. Mult mai diabolici. Au acces la o tehnologie infinit mai performantã decât vechile magnetofoane "Tesla" cu care fãceau înregistrãri agenții din vechea gardã. Mijloacele lor de exprimare nu mai sunt cãtușele și bâtele, ci manipularea finã și mesajul subliminal, totul acompaniat de o campanie de îndobitocire în masã a populației. Scopul este unul cât se poate de justificat, în condițiile înmulțirii alarmante a populației planetare și a împuținãrii resurselor energetice și de hranã. E necesar ca masele sã fie ușor de manipulat, pentru a asigura domnia în tihnã a unei elite despre care nu se prea vorbește în jurnalele de știri. Așa, ca în vremurile dinainte...