Ce ironie ca Becali sã fie ținut în arest printr-un abuz nici mãcar motivat, modalitate prin care el însuși a preluat Steaua!
Ce ironie ca Becali sã fie ținta unui circ de toatã jena, exact așa s-a comportat și el la aproape fiecare apariție publicã din 2004 încoace!
Ce ironie ca Becali sã fie ținut în arest printr-o mișculație nici mãcar motivatã, modalitate prin care el însuși a pus mâna pe deja legendarele terenuri ale Ministerului Apãrãrii, una dintre afacerile sale de cãpãtâi!
Ce ironie ca Becali sã fie ținut în arest printr-un gest de incredibilã aroganțã a procurorilor, care nici mãcar nu și-au motivat decizia, atitudine prin care el însuși credea cã poate controla cea mai formidabilã națiune fotbalisticã a României!
Ce ironie ca Becali sã fie ținut în arest printr-o tãcere scandaloasã, același tip de liniște care a înconjurat incredibil de scabroasa lui ascensiune în mass-media! Așa cum oamenii decenți s-au retras din fața tâmpeniilor lui, tot așa s-a retras din fața sa un sistem care ar fi trebuit sã fie garantul decenței publice în România!
Ce ironie cã Becali a vrut sã-și spele imaginea cu simboluri ale mizeriei sociale, umane și intelectuale și a sfârșit prin a fi ținut "la rãcoare" printr-o atitudine care este caracteristicã exact unor astfel de bipezi mononeuronali!
Ce ironie ca Becali sã nu poatã vorbi prea mult dupã arestarea sa, precum nici suporterii nu au avut multe șanse reale sã vorbeascã și sã-și expunã public motivele pentru care creditorul clubului lor atât de drag este un cancer pentru Spiritul Templului!
Ce ironie ca fanfaronul României sã fie ținut în arest printr-o obrãznicie a Justiției unei țãri destul de puțin civilizatã, însã cu arogante aere de culturã a valorilor!
Ce ironie ca un interlop, dar unul care și-a exprimat public în dese rânduri încrederea în Justiția din România, sã fie ținut la beci printr-un abuz!
Ce ironie ca Becali, nume ce a devenit un simbol al mârlãniei, țopârlâniei, mojiciei și țigãnismului din România, sã fie ținut la zdup printr-un abuz al unor becalioți ai sistemului juridic din aceastã țarã!
Ce ironie ca cel care nu a știut sã aibã grijã civilizat de cea mai largã majoritate din România, cea roș-albastrã, sã aibã parte de cele mai importante proteste adresate vreodatã unui om de fotbal din țarã exact atunci când ar fi avut mai mult nevoie de susținere!
Ce ironie cã celui mai titrat jucãtor al Stelei, Marius Lãcãtuș, ar trebui sã-i fie rușine pentru halul în care îi aratã echipa!
Ce ironie și ce rușine, în același timp, ca unul dintre cei mai înflãcãrați fotbaliști din istoria Stelei sã antreneze o echipã ce joacã mai timorat decât multe dintre candidatele la retrogradare!
Ce rușine ca echipa care a adus poporului român una dintre cele mai uriașe satisfacții înainte de 1989 sã alunece în obscuritate, în haos fotbalistic și degradare pe mâna unei Fiare ce credeam cã este simbolul grandorii Templului!
Ce rușine pe echipa datoritã cãreia România este o națiune fotbalisticã europeanã sã ajungã sã fie condusã din pușcãrie!
Ce rușine pe țara asta ca o "maimuțã curentatã" (sau "pãduche"; cum preferați!) și un "cancer veninos" sã pozeze în cei mai mari patrioți ai României!
Ce rușine pe țara asta ca un interlop sã mulțumeascã pentru libertatea României unor indivizi precum Sorin Ovidiu Vântu și Dan Voiculescu!
Ce rușine pe țara asta ca, în momentele în care Frații de peste Prut, înecați de atâta amar de vreme în rahatul bolșevic, sã aibã nevoie de noi ca de aer, iar presa sã batã apa-n piuã cu cazul unui interlop!
Ce rușine ca în "Grãdina Maicii Domnului" unu' care "nu a absolvit decât școala de corecție" și unu' care "nu ar trebui sã vorbeascã decât cu pisicile și câinii" sã fie cei mai zgomotoși ortodocși ai țãrii!
În România gãsim la orice pas motive sã roșim de zeii la care se închinã "câinele de pazã al democrației" - devenit "sconcsul de serviciu al spațiului public" - sau sã zâmbim amar la scandaloasele ironii care ne rãnesc ochii și urechile.
De la sofiști încoace, lumea și, odatã cu ea, normalitatea, este relativã. Dar ce bine ar fi ca aceastã lipsã de limpezime sã nu mai miroasã în halul ãsta! N-ar fi rãu ca, atunci când mai vedem în jurul nostru oameni care încearcã, așa cum știu și cum pot, sã spele jegul care-i înconjoarã, sã dãm o mânã de ajutor. Așa cum știm și așa cum putem!
Asta doar dacã mai putem sã ducem o viațã în care sã roșim din nou de rușinea de a vedea cã oamenii de lângã noi duc o viațã ironic de urâtã, ținând cont de discursul lor aproape civilizat.
Lari
