06.04.2009 14:33
Ei na acum.
In post-ul precedent, voyons...
Ei na acum.
In post-ul precedent, voyons...
@ mdionis:
Omule, sã știi cã eu te apreciez sincer, chiar dacã acum Puiu Popoviciu mi-a tãiat din simbrie, din cauza greșelilor gramaticale.
Nu folosesc "sic!", "[!]", italice, bold-uite etc, nu semnalizez greșelile MINORE intenționate, deoarece articolul în forma și fondul lui este un pamflet, iar asta ar strica toatã savoarea textului. E de înțeles în cazul unor cacofonii barbare sau a unor dezacoarde nașpa, care ar putea atenta la integritatea literarã a autorului.
Problema dumitale este cã nu poți vedea pãdurea din cauza diverșilor arbori și tufe, care alcãtuiesc pãduricea unui text postat nu pe vreun sit literar sau academic, ci pe unul al suporterilor de fotbal, adicã niște omenași care se ceartã zilnic cu alde Gigi Becali, Jabba, Borcea sau Mititelu, fãcând treaba asta din purã pasiune și fãrã vreun câștig material.
Iei una bucatã text, asemeni unei femei mai mult sau mai puțin frumoase, pe care o tranșezi, luând apoi bucatã cu bucatã și evidențiind numai porțiunile cu celulitã, cicatricea de la operația de la apendicitã sau de la vaccinul din clasa a opta, adicã imperfecțiunile scuzabile, ceea ce eu consider ca fiind niște mici înțepãturi pe care sunt dispus sã le accept, dat fiind cã și eu sunt o fire mai țepoasã, ca sã zic așa...
Oricum, îți mai recomand odatã, cu cãldurã primãvãratecã de început de Aprilie: CITEªTE UN TEXT ÎN SPIRITUL SÃU!
@ axl:
Ei na poftim.
@ mdionis:[...]
Nu folosesc "sic!", "[!]", italice, bold-uite etc, nu semnalizez greșelile MINORE intenționate, deoarece articolul în forma și fondul lui este un pamflet, iar asta ar strica toatã savoarea textului.
Semnalarea era primul aspect: nu, italicele sau chiar caracterele ingrosate nu strica savoarea textului ci atrag atentia discret ca "scaparea" este intentionata. Daca e intentionata.
Mai era si al doilea aspect, ocolit cu gratie de raspunsul de mai sus, cel referitor la inscrierea perechii "[ca] si"/"[ca] si" in presupusa succesiune stilistica la seria de "si"/"si" precedente. Cum spunea cineva odinioara: "exista posibilitati care se poate si posibilitati care nu se poate"; asta e una din posibilitatile care nu "se poate", fiindca una e una si alta e alta, iar justificarea ultimei repetari prin seria precedenta e ca si cum ai compara mere cu tramvaie (da, si la mere si la tramvaie e de obicei cu rosu).
E de înțeles în cazul unor cacofonii barbare sau a unor dezacoarde nașpa, care ar putea atenta la integritatea literarã a autorului.
Stricto sensu, in scris nu exista cacofonii (< fr. cacophonie < gr. kakophonia < gr. kakos `nașpa` + phone `sunet`/`voce`): acestea presupun oralitate. De aceea, intr-un text scris care nu trebuie neaparat citit cu voce tare pot aparea linistit orice alaturari de litere: ele nu vor suna urat. Mai mult: orice alaturare de sunete potential periculoasa in acest sens poate fi pronuntata cu naturalete fara sa deranjeze realmente simtul estetic al ascultatorilor (si-apoi honni soit qui mal y pense).
Este insa adevarat ca in scop stilistic se pot sublinia in scris anumite alaturari de sunete ("$NUME_PERSOANA_DE_LUAT_LA_MICHTEAUX te iubim, ca ca tine nu gasim") sau dezacorduri intentionate (cum e ala cu posibilitatile care se poate/nu se poate), in caz ca intentionalitatea nu rezulta cu destula claritate din context.
Problema dumitale este cã nu poți vedea pãdurea din cauza diverșilor arbori și tufe, care alcãtuiesc pãduricea unui text postat nu pe vreun sit literar sau academic, ci pe unul al suporterilor de fotbal
Absolut irelevant. Nu numai textele produse de Academia Romana sau de membrii Uniunii Scriitorilor trebuie sa fie corecte ci orice text cu minima pretentie de prezentabilitate. Comentariile forumistilor nu au aceasta pretentie (doar cu ce se scrie intr-o singura zi as putea umple zeci si zeci de pagini virtuale de erori de limba ale forumistilor de pe fcsteaua.ro -- este totusi evident ca nu o fac), insa un articol "pus la panou" ar trebui sa aiba niste standarde mai inalte.
Iei una bucatã text, asemeni unei femei mai mult sau mai puțin frumoase, pe care o tranșezi, luând apoi bucatã cu bucatã și evidențiind numai porțiunile cu celulitã, cicatricea de la operația de la apendicitã sau de la vaccinul din clasa a opta, adicã imperfecțiunile scuzabile
Din punctul meu de vedere, am criticat exclusiv ceea ce nu era scuzabil.
nu, italicele sau chiar caracterele ingrosate nu strica savoarea textului ci atrag atentia discret ca "scaparea" este intentionata. Daca e intentionata.
Dupa gandul meu aici n-ai dreptate. Poti fi subtil fara sa fii grobian (dpdv literar, edident). Caractere ingrosate, italice, puncte puncte, sic!, sa fim sobri!
E vorba de respectul fata de cititor. N-as putea citi cu placere un text care ma avertizeaza ca urmeaza o expresie ce se vrea savuroasa, o ironie, o subtilitate. Atentie sporita, ce e intre ghilimele e spus in gluma! Daca nu-s singur in stare sa descopar sensul ascuns al textului inseamna ca nu merit sa-si dea cineva osteneala sa-mi explice. Si daca nu stiu ca acolo e un sens ascuns cu atat mai bine.
Later edit.
Nu am chef de povesti inutile. Asa ca ma retrag din discutia asta.
Axl, te ocupi de tu de topicul asta si sa imi dai si mie niste putere cand termini 
Hai sa lasam offtopicul si sa comentam ideea articolului.
Lasa ca nu se ia nimeni de par aici (sic!). Si daca se discuta despre stilul articolului in loc de ideea lui discutia tot constructiva e. Pentru ca nu suntem profesionisti, suntem amatori, si ca sa... evoluam trebuie sa ne sfatuim intre noi. Si cu cat discutam mai mult cu atat mai informati suntem si, se stie, informatia inseamna putere.
Mai era si al doilea aspect, ocolit cu gratie de raspunsul de mai sus, cel referitor la inscrierea perechii "[ca] si"/"[ca] si" in presupusa succesiune stilistica la seria de "si"/"si" precedente. Cum spunea cineva odinioara: "exista posibilitati care se poate si posibilitati care nu se poate"; asta e una din posibilitatile care nu "se poate", fiindca una e una si alta e alta, iar justificarea ultimei repetari prin seria precedenta e ca si cum ai compara mere cu tramvaie (da, si la mere si la tramvaie e de obicei cu rosu).
Ok. Acum fiecare o ține gaia-mațu' , tu pe-a ta și io p'a mea. Io zic cã se poate, tu zici cã nu, probabil pentru cã tratezi orice text ca pe un codicil testamentar, în care termenii trebuie sã fie fãrã echivoc, spre tihna și buna înțelegere a drepților moștenitori.
Aș fi curios sã citesc un articol semnat >>mdionis<< , o expunere a ideilor, o transmitere a unui mesaj, un text în care tramvaiul sã fie tramvai, incomparabil cu mãrul, cu toate cã și la mere și la tramvaie e cu roșu, deși numai la tramvaie e cu scrâșnet de șinã și cu curent electric...
(si-apoi honni soit qui mal y pense).
Dupa gandul meu aici n-ai dreptate. Poti fi subtil fara sa fii grobian (dpdv literar, edident). Caractere ingrosate, italice, puncte puncte, sic!, sa fim sobri!E vorba de respectul fata de cititor. N-as putea citi cu placere un text care ma avertizeaza ca urmeaza o expresie ce se vrea savuroasa, o ironie, o subtilitate. Atentie sporita, ce e intre ghilimele e spus in gluma! Daca nu-s singur in stare sa descopar sensul ascuns al textului inseamna ca nu merit sa-si dea cineva osteneala sa-mi explice. Si daca nu stiu ca acolo e un sens ascuns cu atat mai bine.
Nu e vorba de explicatii sau avertizari brutale ci de inlesnirea transmisiei mesajului.
De exemplu, spatiile intre cuvinte avertizeaza cititorul ca urmeaza un cuvant nou (pare o regula banala insa in antichitate nu prea era folosita). Semnele ortografice si de punctuatie (punct, virgula, ghilimele etc.) sunt si ele inventii relativ recente care trag de maneca: bai, vezi ca s-a terminat o fraza, ai o pauza de separare minima de idei, vine un citat sau o secventa care trebuie interpretata oleaca diferit fata de restul frazei. Toate aceste inventii sunt utile pentru a face un text scris (deci conventional prin definitie) sa transmita cat mai bine niste mesaje care in vorbire se realizeaza prin intonatie, pauze, accentuari de cuvinte etc., sau prin limbajul non-verbal (gestica, expresia fetei) al vorbitorului: banuiesc ca nimeni nu este partizanul scrierii fara spatii intre cuvinte si fara semne accesorii doar pentru a da satisfactia cititorilor ca au descoperit sensul ascuns intr-un carnat continuu de litere. 
Desigur, prea multe semne strica. In mesajul precedent am precizat insa elementul-cheie (e drept, intr-un caz particular usor diferit): "in caz ca intentionalitatea nu rezulta cu destula claritate din context", semnele de atentionare sunt cat se poate de utile. In cazul analizat aici, nu mi se pare ca intentionalitatea stilistica a continuarii seriei de "si/si" cu un "ca si/ca si" (incorect lingvistic si diferit ca semnificatie) ar fi evidenta. Sunt curios daca exista cineva care a perceput aceasta intentionalitate in fraza respectiva (in afara autorului insusi).
Cea mai simpla rezolvare ar fi fost scrierea frazei asa cum am propus-o eu: "Aceste expresii au servit și ca scuze, și ca modele de viațã [...]". Avantajele sunt imediate: avem o serie de "si/si" corelative exact ca mai inainte (-> intentionalitatea stilistica devine clara -> nu avem nevoie de semne grafice suplimentare) iar limba frazei devine corecta si coerenta.
Si daca se discuta despre stilul articolului in loc de ideea lui discutia tot constructiva e. Pentru ca nu suntem profesionisti, suntem amatori, si ca sa... evoluam trebuie sa ne sfatuim intre noi. Si cu cat discutam mai mult cu atat mai informati suntem si, se stie, informatia inseamna putere.
Messieurs, chapeau bas! steagro
Ok. Acum fiecare o ține gaia-mațu' , tu pe-a ta și io p'a mea. Io zic cã se poate, tu zici cã nu
Mai am si niste motive bine intemeiate pe care le-am expus. A bon entendeur...
probabil pentru cã tratezi orice text ca pe un codicil testamentar, în care termenii trebuie sã fie fãrã echivoc, spre tihna și buna înțelegere a drepților moștenitori.
... dar, inca mai probabil si tinzand spre sigur, nu e asa.