Expresia, a cãrei morbiditate bagabonțeascã mi-o asum în totalitate, ca autor al acestui articol, provine din strãmoșescul "a împãca și capra și varza", care la rândul ei provine din expresia "a împãca și boul și fânul", terminând în strãfundurile glorioasei preistorii mioritice, atunci când se folosea dictonul "a împãca și OAIA și lupul". Aceste expresii au servit ca și scuze, ca și modele de viațã, fiind transmise prin genomul pașnicului popor de la nord de Danubiu, nãscut prin ciocnirea dintre mentalitatea rãzboinicã a vajnicilor fii ai Romei și parșivitatea suavã a femeilor geto-dace.
Iar astãzi, aceastã expresie este dusã spre noi culmi, din pãcate, chiar în Ghencea, acolo unde își disputã meciurile singura echipã neromâneascã din România, care a reușit, într-o magicã searã de Florar, sã învingã condiția mioriței, de outsider, sã treacã peste bariera mentalã a icnetului heirupist "e bun și așa, bravo bãieți". Atunci am dat de pãmânt cu ursu' chiar la el în bârlog, am doborât din înaltul cerului acvila mândriei hispanice fãcând-o captivã într-o poiatã pentru rachete de avicola, cu regele lor cu tot, care privea la luna plinã, cu niște ochi mari, mirați, bovini.
Uitate sunt acele vremi, mai ales astãzi, când se face troc cu mândria, cu istoria, cu identitatea Roș - Albastrã, când Templul Fotbalului Românesc a încãput pe mâna unor mancruți gângavi de cea mai joasã spețã, a unor bube analfabete, care au în frunte, ca un simbol al decãderii, pe împãratul interlop al cãcãrezelor, întâiul arestat pe nașpa al lunii Aprilie.
Astãzi nu va mai conta adversarul din teren. Astãzi publicul din Ghencea va asista la un meci cu propria-i identitate. Pentru cã adevãratul adversar va fi în tribune, împãrțind tricouri de campanie pentru eliberarea fecalei, încercând sã vã arunce în suflete semințe de mãtrãgunã învelite în staniolul poleit cu aur turcesc al compasiunii.
Apostoli zmãrãndești vor striga durerea dumnezeului de urdã, vor trâmbița abuzuri în tuburi catodice, vor încerca sã cucereascã inimi folosindu-se de cuburi de telemea.
Un meci cu propria identitate, iatã o provocare care face cât o finalã dintr-o searã de Mai. Acum este însã rândul publicului din Templu. Este rândul sãu sã fie neromân! Sã arunce dracului varza și sã rupã-n douã capra! Sã scoatã boul din staul dând foc fânului! Sã fie lupi neiertãtori și sã nu decadã în condiția de oi placide.
Sã cutremurãm Ghencea cântându-i nemernicului neaoșul LA MULÞI ANI!
Cristian Ionuț
(LDS)
