Actori si cabotini, profesori si suplinitori, cizmari si carpaci...
Fiecare meserie are vârfurile ei. Daca vei alege sa vezi o piesa de teatru, vei opta desigur pentru una buna, scrisa de un dramaturg consacrat, dar mai ales, jucata de actori de prima mana. La sfarsitul ei vei fi multumit din toate punctele de vedere. Vei simti o inaltare a sufletului, vei dori sa te transpui in locul interpretului rolului principal, vei ramane o perioada anume cu amintirea acelei piese in suflet.
In mod sigur nu vei avea aceleasi sentimente, cand in urma vizionarii unei piese proaste, scrise de un autor mediocru si interpretata de asa zisi actori, cabotini in realitate, actori fara talent. Vei simti ca ti-ai pierdut seara de pomana, ca banii au fost dati pe apa sambetei, ca tu insuti ai fi scris mai bine piesa si mai mult ca sigur ai fi interpretat-o mai bine decat pacalicii care au interpretat-o.
Acelasi exemplu il poate constitui un croitor bun si un asa zis croitor. Primul iti va face dintr-un material oarecare, un costum admirat si apreciat de cunoscuti si necunoscuti. Vei fi invidiat. In comparatie cu el, asa zisului croitor, sa te fereasca Sfantul sa-i dai pe mana cel mai bun material. Vei blestema momentul cand ai avut proasta inspiratie sa te dai pe mana primului croitor intalnit in drum.
Asemenea exemple as putea sa dau cu duiumul, dar voi mai da unul singur. E vorba de meseria de antrenor. De fapt aici am vrut sa ajung.
Pentru a ajunge la inaltimea unui antrenor apreciat pentru relatia cu conducerea clubului si jucatorii, trebuie sa fii un om inteligent, bun pedagog, unul care sa stie sa descifreze si sa domine caracterul oamenilor. Prin vorbe pe intelesul lor, nu prin amenintari, ridicare de ton sau sanctiuni.
Pentru a fi un antrenor bun si respectat, trebuie sa cunoasca aproape toate tainele meseriei, toate trucurile. Trebuie sa stie de ce tip de jucatori are nevoie pentru a construi o echipa competitiva. Trebuie sa cunoasca sistemele de joc si sa le foloseasca in functie de adversari. Trebuie in mod sigur sa urmeze cursuri de specialitate si sa fie la curent cu ultimele noutati in materie. Trebuie sa-si iubeasca jucatorii, sa se impuna in fata conducatorilor prin superioritatea cunostintelor despre fotbal, despre oameni, despre ceea ce vrea sa obtina. Un bun antrenor trebuie sa fie placut si respectat de suporteri.
De cati antrenori completi a avut parte Steaua ultimilor 6 ani? Cati au fost competenti si au reusit sa tina la distanta de echipa, patronul foarte tentat de a-si incerca vocatia? Care au avut rezultate scontate? Exista oare vreunul?
Cu voia voastra voi incepe sa-i enumar pe cei 6 antrenori care au avut onoarea de a conduce Steaua de pe banca tehnica.
1. Piturca. Un antrenor sobru, care-si cunoate meseria. A prins perioada in care Paunescu se mai afla la cârma Stelei. Si-a ales singur jucatorii optand in general pentru cei de talie mica. Jocul Stelei a prins contur, era un joc placut ochiului, se pasa foarte mult pe latul terenului, insa verticalizarea prezenta lacune. Consecinta a fost obtinerea unui singur titlu de campioana pentru Steaua in 5 ani. A fost un antrenor cu personalitate, caruia din nefericire rezultatele finale nu prea i-au suras. De aceea a fost contestat de fani. E singurul antrenor care l-a tinut la distanta de echipa pe Becali. In momentul in care i-a concediat un jucator din proprie initiativa (Paduret) si-a depus mandatul.
2. Zenga. Un antrenor cu prea putine rezultate pana la vremea cand a fost sunat de MM Stoica pentru a prelua Steaua. Cu cateva zile inainte de inceperea campionatului. Se pare ca a stiut sa-si apropie echipa si in mod sigur suporterii. A preluat o echipa gata facuta de Piturca. A colaborat cu Becali, a fost desigur si condus de el, pentru ca nu uit cum au fost indepartati Vivi Rachita si Neaga. In finalul singurei editii de campionat la Steaua, Zenga a avut ciocniri violente cu Becali si drept urmare a plecat. Ultimele etape au fost pe muchie de cutit, dar prestatiile remarcabile ale lui Martin Tudor in poarta si ale lui Dorinel Munteanu in teren, au adus Stelei primul titlu cu Becali la conducere. Al 22-lea.
3. Olaroiu. Un antrenor care a avut grija in primul rand sa-si transfere "copiii" de la Timisoara. Desi a obtinut a obtinut un titlu, a fost comentat vehement de suporteri, pentru jocul prea inchis, lipsit de spectaculozitate. Plecarea sa la Al Hilal a constituit un motiv de bucurie. Nu insa si pentru "pisica neagra" Gigi Becali.
4. Hagi. Un antrenor cu prea multa personalitate. In mod sigur prea autoritar si cu metode de antrenorat care au produs nemultumiri majore in sanul echipe. Desi rezultatele din pregatiri au fost sub asteptari, in campionat, sub el, Steaua a avut un parcurs multumitor. Calificarea echipei in Champions League i se datoreaza. Un antrenor cu atitudine, care nu i-a permis lui Becali sa-i sufle in ciorba. Urmarea a constituit-o tensionarea relatiilor antrenor-creditor, soldata cu demisia demna a lui Hagi. O demisie care a subliniat caracterul puternic al regelui fotbalului romanesc, care nu a permis imixtiunea nimanui in treburile sale
5. Lacatus. Un antrenor fara rezulate remarcabile ca antrenor, dar foarte iubit de suporteri. Care in timp l-au ridicat la rangul de idol. A inceput foarte bine prima sa perioada. Cu 10 victorii consecutive si perspectiva de a castiga campionatul. Partidele cu Timisoara si mai ales cu Dinamo i-au taiat aripile si l-a readus (si ne-a readus) cu picioarele pe pamant. In campionatul actual a reusit contra performanta de a nu castiga mai mult de 10 partide la rand. A fost criticat dur de patron, s-a speriat si si-a dat demisia, desi jucatorii doreau sa lupte impreuna si sa se reabiliteze impreuna. Caracterul puternic al lui Lacatus de pe vremea cand juca fotbal, s-a evaporat ca prin farmec. Se poate vorbi si despre lasitate. La momentul plecarii, dar tot atat de bine la cel al revenirii. Cand a acceptat avansul creditorului de a reveni, desi Munteanu nu fusese demis oficial. Suporterii l-au taxat si il taxeaza in continuare si pentru atitudinea mult prea umila pe care o afiseaza fata de patron. Rezultatele de la revenire sunt mai mult decat sub orice asteptari. De ce mai stai Laca?
6. Munteanu. A stat prea putin pentru a fi caracterizat. Dar in doua condeie pot sa reflectez scurta sa cariera in Ghencea. A prins perioada celor mai grele meciuri. In Groapa echipa a jucat bine, a avut atitudine si a inscris un gol. Din pacate prea putin, pentru ca si cainii au inscris unul. Oricum in aceste meciuri echipa a aratat mai multa disciplina, a avut atitudine si in mod sigur ar fi evoluat daca Munti ar mai fi fost tinut. Nu a cedat presiunilor lui Becali de a-l titulariza pe Semedo. Dar nu a fost sa fie. Piaza rea si-a bagat iar coada si scurta sa istorie a luat sfarsit.
Revedeti voi cu ochii mintii cele relatate si judecati daca vreunul dintre cei 6 a fost cu adevarat actor, dar mai ales cine a fost sau este cabotinul.
Virgil
PS In mod cu totul neasteptat fata de pretentiile pe care le am la memoria mea, l-am omis din graba, zic eu ca sa ma scuz, pe antrenorul care a a dat o alta fata jocului Stelei. Oleg Protasov. Pe vremea lui, noi suporterii Stelei am cunoscut cele mai frumoase satisfactii la vederea unui joc spectaculos, cu multe goluri, cu partide fantastice ca Steaua-Lens 4-0 in UEFA sau altele multe in campionat. Probabil ca Oleg ar fi facut o treaba extraordinara in timp la Steaua, daca nu l-ar fi tentat salariul de 1 milion de euro oferit de Dnepr. Nu vreau sa influentez sufragiile voastre, dar e antrenorul pe care il regret cu adevarat.
