Sunt 2 lucruri la care ma gandesc. Unul e meciul acela cu FC Arges. Mi-l aduc aminte am stat pe gazon in dreptul bancii Stelei. Piturca fuma tigara de la tigara- kentane lungi si le arunca peste copertina direct la picioarele mele parca vroia sa ma incendieze. Nu jucam nimic, doar presiune surda, iar la Pitesti era un plavan blond, in genul lui Bratianu 2 sau Goian , Marincau parca se chema nu trecea nimic de el. Pe el il vad si acum cum facea semnele alea ce au devenit apoi clasice cu mainile parca vroia sa zboare ,,hai sus, hai pe ei", dar ceilalalti parca nu existau. Il vad cum se duce ia o minge dupa centrul terenului, intra putin pe poarta si apoi detoneaza un proiectil cum am mai vazut doar la Lotzi Boloni. Pot sa jur ca a castrat paianjenul de la vinclu. Il admiram pana atunci, dar din acea seara l-am iubit neconditionat. Al doilea sunt lacrimile lui de la sfarsitul meciului cu Buzau, tragicomedia cu valize din finalul sezonului trecut, si rugamintile noastre: NU PLECA!
In ultima vreme m-a ranit cumplit. Odata cand a spus ca stie lucruri necurate despre Liga 1, dar ca nu vrea sa vorbeasca, si a II-a oara acum. Ma simt tradat. L-as fi vazut oriunde in Anglia, mi se pare un campionat croit pe masura lui, asa cum pe Dica l-as fi vazut in Portugalia. Simt ca-i va urma ca destin, simt ca s-a vandut pe 30 de arginti ca sa-si plateasca rata la Bentley, simt ca ne-a tradat pentru ca i-a dat o gura de oxigen nasului cand toti erau cu bocancii pe pieptul lui si libertatea noastra era aproape.
Cred cu tarie ca locul lui era la noi sau la o echipa mai mare. As fi vrut un tricou cu el la un club de optimile Ligii, pe care sa-l port cu mandrie, dar el a spus ca totul sau nimic e acum si a decis sa plece. Din durerea despartirii iti strig ca ai fost las! Simt ca unul din motivele mele de mandrie e acum ca o jucarie gripata cu nisip la cheremul unor seici. (Cum o fi Gigi cu musulmanii, acum sunt buni cand cecul lor e valabil, te-au revigorat ca pe vremea lui Ceasca cand le vindeai de-ale oitelor tale pe sest- deh mare ilegalist...)
In fine ma simt ca si cum as fi asistat la vanzarea lui El Zorab si nu pot decat sa ma rog din iubirea ce i-o port neconditionat ca Gigi sa nu-i franga zborul lui prelung catre dune intr-un ultim act de nebunie. Fiind vorba de cei 30 de arginti sunt sigur ca atletul crestinatatii, frate de conjuctura cu necredinciosii cei inavutiti, isi va da dezlegarea si capitanul va pleca sa-si vada visul cu ochii, sa-si faca cont mare, sa joace pentru straini, sa dea cu tifla cluburilor ce nu l-au vrut ca e batran si lovit. Du-te Mirele, vino inapoi sa ne antrenezi, nu ca Balaci inmuiat in alcool, nu ca Neaga infrant de obiceiul locului, ci ca Radoi, Lawrence al Arabiei de Romania. Sa te fereasca Dumnezeu de accidentari si trecand peste glumele prietenilor mei nestelisti care te fac ,,Al Hilar" si ,,Al Halal" te mai intreb doar atat:
Pe noi ai idee cui ne lasi?
Alex (keluboss)
