În mod evident - e rãspunsul la întrebarea "de ce-l înjurãm pe Becali?". Pentru cei care-i sunt fani marelui latifundiar, precum și pentru cei care preferã sã facã abstracție de prezența lui, niciodatã nu e momentul potrivit sã fie contestat.
- când echipa merge bine, suntem idioți dacã-l contestãm: o datã, cã echipa merge bine (deci și Becali are merite), a doua, cã stricãm atmosfera la echipã, care va începe sã meargã prost.
- când echipa merge prost, suntem nesimțiți fiindcã ar trebui sã fim alãturi de echipã pânã la capãt, s-o ajutãm sã iasã din pasa proastã și sã facem abstracție de Becali. Pentru cã Steaua e mai importantã. Iar dupã ce, fiind alãturi de echipã, aceasta își revine și începe sã meargã bine, intrã în vigoare raționamentul de la alineatul anterior.
Existã desigur și "talibanii", cei care cred cã pe banii lui Becali poate sã facã ce vrea și care nu înțeleg nicicum de ce ne punem de-a curmezișul acestui mare principiu capitalist (provenit din lãutãrescul "cine plãtește, comandã muzica"). Pentru ei, simpla idee de a-l contesta pe Becali e periculoasã, fiindcã șeful face ce vrea și are, prin definiție, întotdeauna dreptate. Iar protestele nu fac altceva decât sã strice aceastã ordine naturalã a lucrurilor.
Pentru toți aceștia, câteva motive:
- pentru cã Becali nu investește în Steaua, ci o crediteazã, dupã cum el însuși o afirmã la rãstimpuri. Când barca va începe sã ia apã, Becali va fi, deci, în virtutea calitãții lui de creditor, primul șobolan care va fugi...cu tot cu proviziile de supraviețuire ale pasagerilor.
- pentru cã Steaua a existat și a fost MARE mult înaintea lui Becali, deși el - în grandomania lui - refuzã sã înțeleagã asta
- pentru cã pe Steaua au fãcut-o MARE alții, Becali a preluat-o și nu reușește decât s-o facã din ce în ce mai micã și mai disprețuitã
- pentru cã Steaua l-a fãcut pe Becali ceea ce este. Sã fie foarte clar: proprietari de terenuri sunt mulți în România, fanfaroni cu miliarde - destui. Becali este un fenomen doar datoritã Stelei, care a fost o platformã idealã pentru ambițiile lui bolnave.
- pentru cã și-a bãtut joc cu nesimțire de simboluri steliste precum Gicã Hagi, Loți Boloni, chiar și Marius Lãcãtuș.
- pentru cã ne amenințã de fiecare datã cã Steaua va rãmâne a lui și a nepoților lui
- pentru cã și-a trimis (în mai multe rânduri) bodiguarzii în tribune pentru a "cuminți" suporterii
- pentru cã era sigur cã nu poate sã-l batã Dinamo în Ghencea în Sâmbãta Mare
- pentru cã-L amestecã pe Dumnezeu în fotbal și-L leagã de rezultatele Stelei
- pentru cã a purtat fularul lui Dinamo la gât și a fãcut pe spartanul...
- pentru cã într-o lume a fotbalului îmbibatã cu interese la limita legii și cu practici în afara ei, el e singurul care povestește la televizor, ca sã arate cât de puternic e el
- pentru cã dupã aceea, aflãm invariabil cã "a glumit"
Pentru toate acestea și pentru multe altele, Becali danseazã pe o sârmã foarte subțire. Oamenii - simpli pasionați de fotbal, observã, ascultã, se amuzã câteodatã, dar ajung sã se sature. ªi sã simtã cã nu se mai poate. Cã e prea de tot. Cã nimic nu e cum ar trebui sã fie. Cã bunul simț, profesionalismul, seriozitatea și modestia care vine din simplul fapt de a fi mereu cel mai bun - toate acestea nu mai fac casã bunã în Ghencea.
ªi atunci îl înjurã pe Becali. Pentru cã meritã.
Ovidiu
