Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintã evenimentul principal al istoriei României și totodatã realizarea unui deziderat al locuitorilor granițelor vechii Dacii, Unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit dupã evenimentele din decembrie 1989 ziua naționalã a României.
Alba Iulia, faimoasa cetate a Bãlgradului, fusese aleasã de cãtre Consiliul Național Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adãposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru douã pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbãr, își fãcuse intrarea triumfalã în Alba Iulia în fruntea unui alai mãreț.
Ea a fost Capitala strãlucitului domn în timpul scurt cât el reușise sã sãvârșeascã cea dintâi unire a Þãrilor Române. La 1784, pe același platou al Cetãții, marii mucenici ai neamului, Horia și Cloșca, sufereau supliciul frângerii pe roatã, pentru cã avuserã curajul sã cearã o viațã mai bunã pentru neamul lor.
Amândouã aceste date istorice erau adânc sãpate în inimile românilor. Erau douã etape importante în drumul greu spre mântuire.
Aici era locul unde trebuia sã se adune norodul la Marea Unire. Duhurile marilor înaintași și mucenici ai libertãții și unirii românilor vor lumina gândurile celor strânși aici si-i vor face vrednici de înalta lor chemare.
Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferã sãrbãtoreascã. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societãților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate pãturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate româneascã erau reprezentate.
Dar pe lângã delegații oficiali, ceea ce dãdea Adunãrii înfãțișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țãrilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu cãruțele, cãlãri, pe jos, îmbrãcați în haine de sãrbãtoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântãri și plini de bucurie.
Peste o sutã de mii de oameni s-au adunat în aceastã zi spre a fi de fațã la actul cel mai mãreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe cãile înfrângerii spre Germania.
Mulțimea imensã urcã drumul spre Cetãțuie printre șirurile de țãrani români înveșmântați în sumanele de pãturã albã și cu cãciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetãțuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adunã pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântãtorii explicã poporului mãreția vremurilor pe care le trãiesc.
În acest timp, în sala Cazinei militare, delegații țin adunarea. Pe podium, între steagurile tuturor națiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la desãvârșirea acestui act mãreț, iau loc fruntașii vieții politice și intelectuale a românilor și delegații Bucovinei și Basarabiei, care au ținut sã aducã salutul țãrilor surori, întrate mai dinainte în marea familie a statului român.
Într-o atmosferã înãlțãtoare, în mijlocul aprobãrilor unanime și a unui entuziasm fãrã margini, ªtefan Cicio Pop aratã împrejurãrile care au adus ziua de astãzi, Vasile Goldiș expune trecutul plin de suferințe și de glorie al națiunii române de pretutindeni și necesitate Unirii, Iuliu Maniu explicã împrejurãrile în care se înfãptuiește Unirea , iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.
Rezoluția Unirii e cititã de Vasile Goldiș: "Adunarea naționalã a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Þara Ungureascã, adunați prin reprezentanții lor îndreptãțiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decreteazã Unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România.Adunarea proclamã îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunãre."
Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație: autonomia provizorie a teritoriilor pânã la întrunirea Constituantei, deplinã libertate naționalã pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesionalã, înfãptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice, reforma agrarã radicalã, legislație de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea naționalã dorește ca Congresul de pace sã asigure dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și sã elimine rãzboiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaționale. Ea salutã pe frații lor din Bucovina, scãpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacã, austro-germanã, iugoslavã, polonã și ruteanã, se închinã cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vãrsat sângele în acest rãzboi pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimã mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva dușmanului au scãpat civilizația din ghearele barbariei.
La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimã a rezoluției, Unirea Transilvaniei cu România era sãvârșitã.
La multi ani, Romania !
