Cred ca nu ar trebuie sa vorbim de un cuplu standard de atacanti in ceea ce priveste echipa Steaua. totul depinde de adversar. Sigur, la momentul acesta Iacob pare batut in cuie, mai ales in meciuri cu echipe de forta, Rosenborg, sau cu echipe ce se apara supranumeric, cum e cazul majoritatii echipelor din divizia A. In astfel de situatii, ca partener in atac este de preferat Oprita, la randul lui un jucator destul de puternic. Insa, spre deosebire de "jancker", intra mult mai mult in combinatii si contribuie foarte mult la constructie, putand de asemenea sa juace rolul de servant, vezi perioada Claudiu Raducanu.
Atunci cand jucam cu echipe valoroase, (sa speram ca va fi cazul) care reusesc sa domine mijlocul terenului si care ne impiedica sa ajungem in fata portii, un jucator ca Iacob se izoleaza si devine prada usoara pentru apararile adverse. Solutia in aceste situatii este sa apelezi la jucatori rapizi ca Dinita si Cristea, chiar Nicolita, in functie de forma, in tandem cu Oprita. Acestia sunt capabili sa creeze faze de poarta fara a fi sprijiniti din spate de foarte multi jucatori. Astfel de fotbalisti nu au nevoie decat de o pasa lunga si precisa, trimisa in spatele fundasilor. Responsabilii cu pasa, dupa plecarea lui Dorinel, au devenit Ghionea, Radoi si Ogararu. (va rog sa revedeti in acest sens golurile cu Valenncia si shelbourne). de asemenea, in situatiile in care suntem dominati sau incercam sa aparam un rezultat favorabil si sa jucam pe contre, cred ca locul lui Iacob trebuie sa apara jucatori rapizi