Atât de greu o apasă un trecut fabulos, atât de mare e presiunea performanţei la care părea abonată, atât de absurdă e dictatura celui care "bagă bani" şi suficient de agasantă (deşi oarecum legitimă) intervenţia suporterilor la Steaua, încât în tensiunea evenimentelor nu s-a găsit un singur om să trimită pe banca de rezervă un portar din ce în ce mai aventurist(vine doar din lumea idioată a telenovelelor). Zapata, un Carlos în ediţie revăzută şi adăugită, inutilă şi agasantă, deşi returul fantastic din ediţia trecută poate să-i asigure un alibi până şi-o pune ghetele în cui.
După ce acest Che Guevara al porţii, columbianul pe post de columbofil(zboară "coţofana", pe lângă mâinile sale de balerin, într-o veselie tragică) a îngenuncheat în faţa lui Montezuma la Vaslui şi a făcut figuraţie venerând cotul pisicii la Galaţi, alternanţa cu Cernea sau Vâtcă se impunea automat. Aşa cum odinioară ne învăţase cu reflexele în serie, conform legii alternanţei lui Goian, a venit rândul gafelor în lanţ. Nu una, nu două, nenumărate şi pe orice stadion. El, senatorul de drept, de tip românesc, somnolează în poartă. Şi când îl mai auzi cum declară cu inocenţă şi cu o faţă mai senină decât cea a brazilianului Arthuro, "că viaţa merge înainte", îţi vine să mori din lehamite de aşa viaţă.
"Războiul" dintre românii şi străinii Stelei e ultima invenţie a presei, chestiunea e dacă pui sau nu pui osul, restul e gargară. Dacă stranierii au venit cu profesionismul, atunci să-l demonstreze, nu să ne readucă în memorie faze cu prostovanul de Rotaru, care a terminat cariera lui Stoichiţă în Ghencea, via Atena. După cum reflexologul Rufay(aproape că am căpătat alergie la Gafata) l-a terminat pe Lăcătuş, cu încercarea sa de verticalizare a echipei, pe care o culcase pe latul terenului Zenga şi Oli. De unul singur... E prea mult: cu genunchii flexaţi la Vaslui, inexistent la Galaţi, coregraf în meciurile cu Lyon, fără ştiinţa de a aşeza un zid, cu nişte respingeri în faţă amintind de Lung jr, trecând pe sub centrări ca un junior. Nicicând nu fu toamna mai dezastruoasă(parafrazez pe Arghezi, dar mă gândesc la blestemele lui Marques, nu mexicanul, ci autorul unui veac de singurătate).
Sunt vehement deoarece majoritatea golurilor Rufay le-a primit pe greşeli individuale, nu pe improvizaţia Rădoi-Petre Marin cu francezii sau suficienţa lui Goe în apărare, după uluitoarele sale goluri la cornere. Şi are dreptate şi marele Ţop(Ion Voinescu): cum să nu uiţi şi ce ştiai, atunci când te antrenează...Speriatu(iar pe Carlos rezerva Craiovei, Boldici) ? Când poarta Stelei a fost apărată de Voinescu, Toma, Suciu, Moraru, Iordache, Lung sr, Stângaciu, Ritli, Hamutovski, dând galeriei celebrităţilor pe Helmuth Duckadam, cum să te mulţumeşti cu asemenea circari luaţi prin UNESCO de la "ajutoare umanitare" ?
Tot acest haos are la origini vraiştea din ţeasta lui Becali(eu mă refer numai la fotbal), care aplică la modul primitiv politica lui "dezbină şi stăpâneşte", îşi permite să laude un jucător în prima etapă, pentru ca în următoarea să-l ameninţe cu retrogradarea la satelit(bine că a dispărut Gulagul siberian), umileşte pe oricine întâlneşte(ştiind că va ceda cel mai deştept) şi crede că dacă promiţi(dai) 100000 de euro la un jucător, nefericitul se va concentra şi într-o săptămână bate "pac-pac" floarea fotbalistică a Apusului. Răbdarea la construcţie e o noţiune tabu în Ghencea, iar regula "tulburării" vestiarului cu jucători valoroşi, care ar depăşi plafonul impus al salariilor anuale, va duce inexorabil la mediocritate. Dacă e criză în lume, musai să fie şi la Steaua !
Închei falimentul "porţilor deschise" (lansatoare de Bunici expirate), cu remarca acidă a unui prieten; "Băi, nefericitule, voi numiţi la Steaua doar Regi şi Fiare. Când aveţi de când să angajaţi un antrenor pe bune?" Munti pare a fi acela, dacă l-o lăsa Gigi, galeria şi Rufay Zapata do Gafa Perpetuata.
Constantin Ardeleanu
dar ca sa-l scot doar pe Zapata vinovat de golurile luate - parca nu as face-o.