Numele lui Ion Alecsandrescu ar trebui sã aibã o rezonanțã profundã în sufletul și mintea oricãrui stelist onorabil. Pentru cã, din multitudinea de suporteri, sufocantã pentru primitivii care scuipã lucrurile aflate dincolo de ei, existã și anumiți indivizi care, drogați de opiul mass-media sau dependenți de inculturã, sunt gata sã afirme cã actualul creditor al clubului este o parte frumoasã din istoria superbã a Stelei.
De parcã aceastã dovadã de lipsã de culturã roș-albastrã și de lipsã crasã de orice reper în materie de mentalitate stelistã nu ar fi fost de ajuns, s-a ajuns la demența de a compara perioada '85-'89 cu cea din "era Becali".
Seniorul Ion Alecsandrescu reprezintã cea mai marcantã și puternicã figurã a Stelismului. Toate comparațiile care îl exclud pe Sfinx sau care îi deranjeazã mãcar impunãtoarea rezonanțã nu sunt nule și neavenite. Sunt de-o imbecilitate purã, care se vrea legitimatã. Cine practicã așa ceva, nu face decât sã se demaște. DISPÃREÞI, becalioților!
Cea mai mare umilințã pe care actualul creditor o practicã aproape de fiecare datã când vorbește despre Steaua este Spiritul acestui club. Discursul și comportamentul Seniorului Alecsandrescu nu era cu nimic mai prejos de cel al unui demnitar: evita cu înțelepciune capcanele din noroaie, cunoștea arta respectãrii dușmanilor, înțelegea prea bine motivele pentru care suporterii trebuie apreciați. Toate aceste calitãți erau dublate de o pricepere managerialã formidabilã, în toate sensurile și profunzimile acestui termen. Performanțele Stelei de la mijlocul anilor '80 ar fi fost greu posibile fãrã Senior. Nu întâmplãtor, în acea perioadã, Maestrul Jenei era antrenor!
A-l compara pe Gigi Becali cu regretatul Ion Alecsandrescu ar fi o încercare de a compara senzația unei bãi într-un jacuzzi cu senazația pe care a încercat-o actorul din filmul "Pisica albã, pisica neagrã" când ștergea excrementele de pe el cu o gâscã albã.
Actualul creditor cade în toate capcanele întinse de presã atunci când nu se bagã el însuși în seamã, uneori contra cost, cu manierele unui mistreț turbat. Pentru el este un exercițiu de imagine, pentru oamenii civilizați este doar show-ul grotesc al unui descreierat plin de sine.
Creditorul nu știe ce-i ãla respect. El respectã doar persoanele care au aceeși pãrere cu el, dar blesteamã comunismul pe unde apucã. Dupã care cere sã fie respectat!
Se ceartã aproape în fiecare zi cu câte un "dușman", care fie scapã doar înjurat ca în epoca de aur a migrãrilor țigãnești, fie respectivul este atât amenințat, cât și înjurat. Din pãcate, creditorul are dreptate în ceea ce privește corectitudinea și competența presei și justiției din România. Dar el preferã grobianismul strident unei atitudini demne. Nici mãcar o singurã datã nu a încercat!
Demnitatea nu este însã un dar de la Dumnezeu, ci este un exercițiu zilnic al unui om capabil de autoanalizã. Persoanele precum Gigi Becali, a cãror mândrie și orgoliu dogoresc prin toți porii, sunt rareori capabile de a exersa demnitatea. La ei, vorba multã și pe un ton ridicat ține loc de orice altceva. Pânã și credința în cele sfinte prinde o cu totul altã conotație la un astfel de individ!
Creditorul este exact ce nu era Ion Alecsandrescu. Ca un fãcut, anul 2000, când Seniorul a intrat în legendã, marcheazã și înrãdãcinarea lui Becali la Steaua. Încercarea disperatã a lui Hagi de a opri catastrofa a fost sortitã eșecului. Cine credea posibil ce va urma?
Dramatic este însã cã Becali a pãstrat Steaua deasupra competitoarelor din România: parcursul european al Stelei, începând cu anul 2003, este unul puțin sperat în urmã cu 9 ani. În al doilea rând, pentru noi este insuficient ținând cont de tradiția și pretențiile noastre, iar în primul rând, ne-am dori oricând falimentul și/sau retrogradarea pentru neplata datoriilor decât o emblemã scuipatã zi de zi de unul care are și pretenția cã a fãcut mult bine Stelei.
NU! Becali și-a fãcut un bine lui însuși: datoritã Stelei a reușit sã intre în politicã, datoritã Stelei își poate regurgita în mass-media uriașul orgoliu de-o sonoritate atât de seacã, datoritã Stelei a devenit Cineva în România, dintr-un Oarecare. ªi mai umilitor pentru Steaua este faptul cã Becali a rãmas, în profunzime, un Oarecare. Cel mai umilitor este totuși faptul cã numeroși suporteri au ferma convingere cã fãrã el, Steaua murea!
Becali a fost, este și va rãmâne o rușine pentru istoria Stelei!
Steaua ESTE O STARE DE SPIRIT instauratã pe vremea impresionantei CCA, care a fost cotinuatã de Steaua lui Anghel Iordãnescu, moștenirea devenind grandioasã prin Steaua Sevillianã. Starea de spirit nu au fost rezultatele, ci faptul cã fair-play-ul, demnitatea și respectul fațã de adversar al oficialilor se îmbinau minunat cu tenacitatea și Dorința de victorie în fiecare meci, indiferent de adversar, din partea jucãtorilor. Nu în ultimul rând, suporterii reprezentau al doisprezecelea jucãtor pentru echipã, ca și acum, dar atunci erau tratați ca atare.
Becali, ești o rușine pentru istoria Stelei pentru cã aceastã stare de spirit lipsește cu desãvârșire.
Becali, ești o rușine pentru istoria acestui club, pentru cã Steaua este unealta ta, în timp ce marile figuri ale stelismului erau mândri cã reprezentau o stare de spirit unicã în România, mai ales începând cu luna mai a anului 1986.
Becali, ești o rușine pentru istoria Stelei pentru cã ești exact opusul Fabulosului Senior Ion Alecsandrescu.
Sfinxul va rãmâne simbolul stelismului, în timp ce tu vei rãmâne simbolul neghiobiei. Fie ca tu și toți ai tãi sã dispãreți de la Steaua! Becali, ești o rușine pentru istoria Stelei!
Lari
