Partidele europene ale Stelei de la jumãtatea anilor '90, precum și, de pildã, cele cu Dinamo Kiev, din 2001, sau cu Liverpool, din 2003, au arãtat o diferențã netã de valoare între noi și adversari. Era evident cã românii noștri, în ciuda unei atitudini excelente, aveau puține șanse de calificare în fața unor jucãtori supuși unor sisteme de pregãtire de un înalt nivel.
În acele momente, conducerea administrativã era la stadiul de "Visul nostru este Liga Campionilor" și "Om trãi și om vedea sezonul urmãtor ce-o ieși, mai mult n-avem ce sã facem". Totuși, cum-necum, Pițurcã a reușit crearea unui schelet de echipã cu care Walter, Oleg și Cosmin au izbutit performanțe care, dupã eșecul cu St. Gallen, de exemplu, pãreau fantasmagorice.
Cu deja celebrul și mereu actualul "Taci, bãi, Gigi, cã tu nu te pricepi!", golgheterul Stelei '86 a reușit, e drept, într-o perioadã mare de timp, sã facã din Steaua o echipã omogenã, una dintre caracteristicile esențiale ale formațiilor mari. Jucãtorii transferați ulterior s-au integrat în sistem, astfel cã Steaua a arãtat a echipã timp de mai multe sezoane, nu exista senzația de 11 individualitãți care îmbracã tricouri identice.
Odatã cu venirea lui Hagi pe banca tehnicã, a început dansul tribal al transferurilor. În fiecare pauzã competiționalã, la Steaua au ajuns o mulțime de jucãtori, pe numeroase posturi, însã crearea unei echipe omogene nu pare a fi fost niciodatã un obiectiv pentru nimeni. Așa cum anunța eminența exagerat de cenușie a clubului, la încheierea turului, transferurile vor continua sã curgã. Spre și dinspre Ghencea. Aceasta în ciuda cuvintelor mari rostite la încheierea perioadei trecute de transferuri despre Arthuro, Abel Moreno sau Semedo.
În esențã un lucru bun, aducerea de jucãtori noi se traduce de vreo doi ani la noi într-o comedie ieftinã: multe cuvinte mari, puțini fotbaliști buni transferați, alte cuvinte mari pentru concedierea proasptãtului adus, cuvinte și mai mari pentru trimiterea angajaților la echipa a doua, dupã care circul reîncepe la debutul fiecãrui mercato. Sunã beton, la teveu se vede sticlã, în ziar dã mișto.
De la conducere e clar cã nu avem motive sã ne așteptãm la lucruri bune. Sã ne gândim din nou la situația juniorilor: l-au angajat pe descoperitorul de talente de la Sportul Studențesc, însã infrastructura și filozofia de lucru a rãmas becaliotã.
Pe de altã parte, bine cã avem o groazã de copii talentați în curte, cã la echipa mare oricum nu ajunge vreunu'. Crede cineva cã dacã Messi sau Walcott se aflau prin grupele alea ale noastre, acum jucau în Liga Campionilor?
ªi așa a venit vorba și despre antrenori. Olãroiu a fost ultimul tehnician care a fãcut din rahat bici, adicã l-a fãcut pe Becali patronul unei echipe demnã de semifinalele unei cupe europene, care a mai cucerit și titlul de campioanã, cu vreo 16 jucãtori.
Acum avem peste 20 apți și capabili oricând, teoretic, sã fie titulari. Mai mult, jucãtorii de acum par a avea capacitatea și talentul de a juca de la egal la egal cu aproape orice echipã din lume. Dar nu avem nici echipã - omogenitatea tinde spre zero - nici joc: la mijlocul terenului suntem dominați de aproape orice echipã decentã, dacã avem mai mult de trei centrãri bune într-un meci înseamnã cã vreunul dintre jucãtorii noștri era singur pe-acolo în cel puțin douã situații, șuturile de la distanțã nimeresc orice mai puțin poarta, atacanții noștri... Iar atitudinea multor jucãtori lasã enorm de dorit.
Te întrebi... ce rost au toate astea?! Gigi, ce rost are sã vorbești despre vârful fotbalului european dacã ceea ce faci denotã profesionalismul unui copil de 10 ani? Ce rost are sã vorbești de proiecte de duratã dacã tu și angajații tãi nu sunteți în stare sã faceți o echipã decât pentru maximum 6 luni? E în regulã, nu ai simțul ridicolului, dar nu-ți vine sã râzi când spui "Steaua, în optimile Ligii Campionilor", dar investițiile tale sunt fãcute cu mintea unui debutant la "Monopoly"? Nu crezi cã e mai simplu sã angajezi un profesionist în adevãratul sens al cuvântului, ca tu sã ai mai mult timp de bãtut câmpii?
Este un miracol faptul cã Steaua de astãzi a izbutit sã elimine Galatasaray sau sã facã remizã la Florența. În acest sezon, acestea sunt singurele douã rezultate demne de renumele Stelei din acest sezon, început la sfârșitul lunii iulie. Pentru alte cluburi, aceste excepții ar fi salvat sezonul.
AICI ESTE Steaua!!! Blazonul nostru cere victorii în fiecare joc, indiferent cã jucãm la Vânju Mare sau pe "Santiago Bernabeu". Noi nu trebuie, NOI SUNTEM OBLIGAÞI Sà CªTIGÃM! Noi suntem obligați sã țintim vârful piramidei, doar alții fac poze cu ziaru' când joacã la nivel înalt în cupele europene.
Nu-mi vine sã cred cã Lãcãtuș - tocmai Lãcãtuș!!! - a uitat acest lucru. Lãcã, tu ești printre utimele noastre redute împotriva becalizãrii! Lãcã, nu se poate ca tu sã accepți mediocritatea, tocmai tu, care ai semnat ieșirea noastrã din fotbalul românesc și intrarea Stelei în panteonul universal al campionilor! Lãcã, nu se poate ca fotbalul pe care îl practicãm acum sã ne și sã te reprezinte.
LÃCÃ!!! AJUTOOOOR!!!
Lari