A avut talent cu carul, fiind un produs de marcã din Valea Roșie olteanã. ªi-a întemeiat o familie ce pãrea a respira o fericire accesibilã doar unui buget de star. Un sezon a avut un stadion la picioare, atunci când Steaua a câștigat al cincilea titlu din fabuloasa serie consecutivã de 6 post-decembristã, egalând recordul interbelic al Chinezului. Mitul fratelui Chinezului(porecla din tinerețe a "Cobrei"-alias Adrian Ilie) a durat în strãlucirea absolutã specificã legendei doar un an, an în care a dobândit și titlul de golgeter al țãrii și a marcat spectaculos în meciurile decisive pentru campionat și cupã cu FC Naționalul lui Gino și Halagian.
De tot hazul presupunerea lor cã steliștii ar fi fost dispuși sã cedeze cupa contra titlu. Spiritul tutelar al Sfynx-ului se situa în altã galaxie fațã de praful cosmic toxic specific patrulaterului mercantil Paszkany-Copos-Borcea-Iancu(încurajat, zice-se, de un pirat nebun al vremii ce-o trãim).
Prin acele "nocturne ale Sabin-ului"(replicã terestrã la mitologica "Noapte a sabinelor") mezinul fraților Ilie a cãpãtat ștampila de "bun pentru export". Tupeul și spiritul sãu de aventurã au luat-o razna, jucând la o duzinã de echipe din strãinãtate și de acasã(un Luțu reeditat), devenind o combinație stranie între globetrotter și mercenar. A crezut cã talentul sãu e veșnic și nu i-a mai pãsat de ziua de mâine. S-a luat la harțã cu toți din juru-i: coechipieri, antrenori, conducãtori, arbitri. Tocmai atunci când norocul din dreptunghiul verde îl pãrãsise, s-a refugiat pe plușul roșu pierzãtor al cazinourilor. S-a despãrțit de Leta (loviturã...letalã datã de o soție croitã din aceiași stofã ca Sabin) și a ajuns în divizia secundã, când la Giurgiu, când la Steaua 2. Biologic e fratele mai mic al celebrului Adrian Ilie(astãzi, manager și impresar vrednic de stimã), dar atât de diferit în exprimarea de pe teren.
Doar o anume delãsare se mai pãstreazã în gena lor comunã: aristocraticã la Adi, plebee la Sabin. Subtilitãții Cobrei mari, dublatã de o tehnicã de giuvaier, eternizatã într-un meci cu Columbia-ediția a doua-, ca rãspuns la o execuție la fel de extraterestrã a lui Hagi, i s-a rãspuns de cãtre Cobra micã printr-un joc în forțã, cu șuturi în care loviturile de efect ale fratelui fuseserã înlocuite cu veritabile ghiulele. Dupã acea ediție ravisantã, Sabin avea sã se transfere la Fenerbahce. ªi Soarta (prin intermediul tragerii la sorți) a vrut ca Steaua sã joace în sezonul urmãtor chiar cu echipa turcã, întâmplare "condimentatã" cu simularea unui 11 metri, în regia lui Sabin. Deși s-a ratat penalty-ul, eroul din varã a devenit în toamna aceluiași an hulitul "for ever", mimetismul sãu fiind proba unei trãdãri impardonabile.
Mirajul ulterior pe la rivali(chiar dacã a mai revenit, pentru scurt timp, prin Ghencea) l-a scos definitiv din inimile steliștilor. Excesiv de durã reacție, dar iatã cã nici în fotbal istoria nu se scrie numai cu reverențe. N-au mai contat cele 5 goluri din 7, cu care tancul stelist a trecut peste mașina de tuns iarbã din Parcul cu Platani(în victoriile cu 3-1 în cupã și 4-2 în returul de campionat). Nici mãcar acel vulcan de huiduieli cu care a fost întâmpinat Halagian în Ghencea, când îmbrãcat la patru ace, armeanul, fãrã șapca norocoasã cu "Chicago Bulls" voia sã arate cã nu-i prea pasã de forța Stelei și cã i-ar cam fi venit și lui vremea la titlu(dar de unde sã mai ia un Dobrin ca sã-i înnobileze palmaresul ?). Atunci am realizat cã Steaua nu mai era o echipã, fie și prea dedulcitã la titluri, ci o bioenergie rãvãșitoare a 11 jucãtori și 25000 de credincioși fanatici ai unei singure religii. Are ce povesti Sabin la rupãtorii de oase de prin B sau la chinezii care știu mai mult arte marțiale decât giumbușlucurile din fotbal.
Dar de câte ori apare câte o știre scurtã despre el prin gazete de sport, mã gândesc cât de inconștient s-a ratat acest Sabin Ilie, cândva, o singurã varã, "luceafãrul de searã" al unei Stele flãmândã de recorduri.
Constantin Ardeleanu
