Steaua, acest dulce drog

multumesc ca mi-ati raspuns la intrebare.....sunteti f amabili..

scuzati de off topic...dar asa ceva nu sepoate http://www.georgebecali.ro/blog/ , sa dus naibii lumea asta!!

eu...am inceput sa tin cu Steaua cand aveam vreo 5 ani tata ma lua si ma ducea pe stadion(pe mama o mintea ca ma duce in parc ca na eram fata si era impotriva)...apoi am crescut si am inceput sa merg singura la meciuri nu am regretat si nu regret nici o clipa ca tin cu Steaua chiar si atunci cand echipa a avut rezultate mai putin asteptate de noi...cei care o sustinem...oricum nu pot exprima in cuvinte si nu pot spune de ce tin cu Steaua..pentru ca asa simt pentru ca daca ma intreaba cineva Steaua pentru mine e UNICA SI ASA VA RAMANE.....CE DROG CIUDAT ESTI ROS ALBASTRU FERMECAT....si continuarea o stiti cu totii.....

o iubesc pur si simplu!desi tata e cu Dinamo ma ducea la meciuri pe Ghencea,bine eram mic atunci aveam 5-6 ani,vreau sa mai retraiesc momentele acelea cind o minteam pe bunica-mea ca ma duc afara sa ma joc si eu o luam printre blocuri,stradute ajungeam la stadion saream gardul pe la terenurile de handbal si intram pe stadion,uneori ne alerga militia cu caini lupi,iar la intoarcere veneam pe tamponul tramvaiului(locuiesc in dr. taberei)caci nu mai aveam sanse sa cobor.daca mai tineti minte cind se intra pe stadion erau niste gherete de unde iti cumparai postere,fanioane,eeii ce vremuri mai erau!tin minte in 1991 era bunica-mea internata la spitalul militar si na m-am dus in vizita la ea ca asa era normal dar am stat ce am stat si am plecat pe stadion juca cu Dinamo tin minte si acum a dat Steaua gol si in vacarmul creat era sa ajung descult acasa ma calcase cineva pe adidas si mi-a cazut,cu greu l-am gasit!amintiri frumoasa!

dar cel mai tare moment a fost in septembrie,am fost cu firma la bulgari petrecere de 10 ani!au venit toti din Bucuresti si celelalte filiale din tara am fost in jur de 450 persoane,de la cel mai mic la cel mai mare.fiecare filiala si-a facut un steag al lui personalizat,toate bune ajungem la bulgari, ne cazam bla bla bla,ei ce culoare credeti voi ca avea sa reprezinte filiala Bucuresti?alb-rosu!cind l-am vazut in secunda doi am crezut ca fac infarct culmea mai era si un cap de leu pe el!cine a fost cu ideea nimeni altul decit ''cainele de director de logistica"de cite ori l-am intepat cu Dinamo la servici mi-a zis ca are pentru mine o surpriza la bulgari!dar el nu stia cit de nebun sunt!asadar cind am prins momentul sa nu ma vada cineva cu un alt coleg stelist si el si bun prieten l-am luat,am mers in camera l-am trimis pe un coleg sa ne faca rost de un marker albastru sa coloram albul dar nu a gasit,asa ca l-am facut cu pixul fratilor cinci ore am lucrat la el cu ionut dar a meritat!riscul era urmatorul amenda sau sa ne dea afara,sincer nu m-a interesat m-am gindit decit la colegul meu ionut si i-am zis daca e sa se intimple ceva iau eu totul asupra mea,el are copil de 6 luni era mai greu pt el.surpriza a fost placuta pt toti va dati seama chiar si pt patron care nu se astepta dar pt domn director de logistica a fost si mai mare,bineinteles ca m-a amenintat ca imi da amenda,ca o sa platesc costul steagului bla bla bla,nu ma intereseaza,dar m-am simtit invingator!astazi tre sa iau salariul o sa va spun ce am gasit in plic,sper sa va fi placut cele scrise iar in final va spun ''iubesc Steaua"apropa o sa postez pozele cu steagul respectiv!

va rog din sulfet sa cititi acest link....este scris de un suporter stelist si a fost publicat pe gsp....si este despre rica Neaga

http://blog.mysport.ro/stelista_yo/2008/10.../#comment-33198

Sincer nu pot zice exact de cnd tin cu Steaua,aveam vreo 4-5 ani cnd imi placea deja foarte mult fobalu si ma uitam la televizor...da urmaream meciurile Stelei doar...chiar daca nu mai aveam stelisti in familie,imi placea jocul echipei,daruinta jucatorilor,incepusem sa citesc si sa fiu interesat de trecutu echipei si palmaresul ei...acuma simt ca nu as putea trai fara aceasta echipa...de fiecare data cnd echipa pierde ma simt foarte prost...nu am chef de nimic...si mai ales la meciurile imp parca imi vine sa plang Forza Steaua!!!

La mine, au fost mai multi factori combinati care m-au facut stelist. Tatal meu tinea cu Steaua, dar niciodata nu m-a influentat in mod direct, insa solidaritatea fireasca intre fiu si tata (sa nu uitam, cei mai multi dintre noi, dintre cei care avem peste 20 ani am fost nascuti in vremurile in care parintii faceau copii foarte tineri, iar daca aveai parte de un tata iubitor, se forma si un extraordinar sentiment de camaraderie) si pasiunea mea extrema pentru fotbal m-au facut automat stelist.

Initial unul normal la cap, care se bucura pentru Craiova in editia 1982-1983 si chiar pentru Dinamo, in editia cu Hamburg si Minsk, cand se juca in Europa.

Disputele din fiecare an cu Dinamo, implicarea lui Il Muce si cooperativa dinamovista creata sa produca puncte false si castigatori ai ghetei de aur mi-au creat o adversitate de nedescris fata de tot ceea ce inseamna Dinamo.

Am ajuns pana acolo, incat, in 1990 racneam de bucurie cand Luc Nilis de la Anderlecht elimina "echipa care intr-un an ar fi luat o cupa a campionilor" cum latra unii si acum prin presa.

Lasand rivalitatile la o parte, stelismul din mine s-a dezvoltat an de an, asa pustan cum eram eu. Si nu putea fi altfel, cand am fost martor - la radio sau in fata televizorului alb-negru care trebuia palmuit zdravan din cand in cand, sa nu mai sara imaginea - la deschiderea scorului cu Honved, golurile cu Anderlecht, paradele lui Duckadam sau umilintele administrate lui Sparta Praga (va mai amintiti de Skuhravy, Nemecek, Bilek, Stejskal si inca multi altii, aproape 80% din nationala Cehoslovaciei?), Spartak Moskova, IFK Goteborg sau Galata.

Tot respectul pentru cei mai tineri, care iubesc Steaua cu aceeasi frenezie ca si mine, ba mai mult, multi merg meci de meci la echipa, desi nu au prins momentele de magie pe care le-am descris eu mai sus. Multi dintre cei care se inregistreaza si posteaza aici erau foartre mici si cand faceau furori Panduru si Galca si cu toate acestea incurajeaza echipa si sunt stelisti adevarati, desi jocul echipei, de cativa ani incoace, este la ani lumina de Steaua de care m-am indragostit eu, de pilda.

Cei tineri au prins insa altceva, de care noi nu am avut parte, pana in 1990: frenezia tribunei, spiritul ultras, coregrafii, spectacol, sustinerea Stelei ca intr-un vulcan la modul organizat (Valencia, Middlesbrough, Galatasaray).

Lasand la o parte gornisti, samantari si alti acefali, eu sper ca acesti baieti, stelistii cu staif ca sa zic asa, indiferent de varsta, sa asigure permanent continuitatea noastra, in stadion sau in afara lui, adica sa fie un model de urmat pentru copiii care bat mingea pentru prima data in spatele blocului (daca se mai poate acolo) sau in sali de sport de ultima generatie.

Asa vom avea tot timpul fani adevarati. Un imn frumos pe care sa il cante tot stadionul ne lipseste, dar poate se va gasi vreunul, in timp.

Forza Steaua!!!!!!!!!

De ce sunt stelist??pur si simplu ca asa m-am nascut dar si din faptul ca tata e stelist si ca ma striga cand eram mic Pitzi ).Dar eu simt ca indiferent daca nu era tata stelist si daca nu ma striga Pitzi eu tot stelist as fi fost.Am fost la Steaua-Standard pt grupele Champions League si am ramas marcat.Din ce in ce ma apropiam mai mult de stadion simteam ca toata lumea e a mea si ca nimic nu ma poate oprii sa fiu cine vreau sa fiu si sa fac ceea ce vreau sa fac si bineinteles sa incurajez din toate puterile pe Steaua.Sa fi stelist este unul dintre cele mai frumoase lucruri din viata asta cu care eu ma mandresc si o sa ma mandresc toata viata pana o sa ajuns la 2 metrii sub pamant... Steaua ACUM Steaua MEREU!!!!