Respirãm cu toții albastru și roșu. Astãzi joacã Steaua și o mare de picioare tropãie pe bulevardul Ghencea. Se apropie ora meciului. Mii de wati si mii de voci încãlzesc atmosfera pe stadion. Este un sentiment aparte. Fulare, aplauze, roșu, steaguri, scandãri, albastru, bannere și din nou aplauze. Într-un cuvânt: impresionant. Fiecare suporter iși gãsește locul în tribunã așteptând cu nerãbdare primul fluier, urmat bineînțeles de spectacol, goluri și bucurie. Cu toții strigãm și încurajãm. Luptã Steaua!Luptã Steaua! Este ca un vis frumos. Privesc, particip și îmi place.
Dar deodatã, punct linie punct punct linie punct. Ce sã fie oare? Seamãnã cu un cod Morse, îmi zic. Mã uit în jur, dar nu vãd niciun soldat sau vreo persoanã care ar avea motive sã comunice astfel. Din nou, linie punct linie punct punct. Sunetul este strident și destul de stresant. Mã uit din nou în spate și observ un nene cu gura plinã. Plinã de goarnã. Ochii ieșiți puțin din orbite și culoarea roșie de pe fațã te putea face sã crezi cã este un împãtimit al fotbalului și pune mult suflet pentru echipa sa. Constat cã acestea erau doar consecințele suflatului. Dacã îi provoacã o oarecare stare de rãu, de ce continuã, mã întreb. O fi terminat Conservatorul și dorește sã ne încânte urechile cu melodii suave. Dar nici mãcar Do-ul nu îl suflã cum trebuie. De fapt, cantã doar cu nota Si, ceea ce bineînțeles este suparãtor pentru ciocãnel si nicovalã. Deci nu este cântãreț, clar. Mã gândesc cã ar putea face acestea din lipsã de voce sau lipsã de materie. Cenușie. Prin excludere, rezultã varianta a doua, întrucât comunica pe cale oralã cu cei de langa el. Dupã câteva minute înceteazã. Probabil ca îl doare capul de la suflat. Dar omul este ingenios. A cumpãrat o altã goarnã de ultimã generație. Goarna apeși-și-muge. Mult mai comod și la modã.
Mã obișnuisem cu gândul cã trebuie sa îl suport și deja mã concentram în altã parte. Dar încurajați de domnul mai sus amintit, alți posesori de goarne au prins viațã și bucuroși l-au acompaniat. Bineînțeles cã zece astfel de instrumente amplasete aleator în tribunã acoperã o mie de persoane ce cântã în peluze (ale cãror corzi vocale ar trebui asigurate intr-un fel). Sunt puțin dezamãgit. Atmosfera este stricatã si parcã nu mai are farmec.
Acești gorniști sunt o specie destul de dezovltatã și au parazitat stadioanele din toatã țara. Fenomenul nu poate fi oprit așa cum nici prostiei nu-i poți gãsi un leac. Totuși, stadioanele civilizate din Anglia, sã zicem, nu gãzduiesc astfel de specimene. Nu sunt goarne puse la vânzare, sunt prea scumpe, nu sunt buni suflãtori, sau au trecut ei la un nivel superior? Oricare ar fi rãspunsul, noi oricum mai avem de așteptat.
Un cãțel avea un os.
Un iepuraș avea un morcov.
Un bou avea o goarnã.
Sã și-o bage-n fund!
O. Alin, suporter stelist
se inrosise la fata, il apucasera toti dracii, iar eu nu mai puteam de bucurie. vorba autorului articolului, sa si-o bage in fund.