Acum vreo 2 luni era plin de fani ai lui Peseiro pe acest site. Toți îl admirau pe portughezul din Giulești și jocul echipei lui, plin de fantezie, cu verticalizãri și reușite multe.. Spadacio era un fel de Messi, iar Julio Cesar pe puțin Ronaldinho.
Acum, cã joia neagrã (nu, nicio aluzie la culoarea mai ciocolatie a "amicilor" de la Rapid) a fotbalului românesc s-a împlinit, poate e cazul sã prețuim mai mult marțea și miercurea. Rapidul lui onor Peseiro s-a înecat...dar nu la mal, cum cerea tradiția, ci încã din Germania, unde a jucat un fotbal infect și a pierdut doar cu 1-0. De partea cealaltã, Dinamo își mai înscrie un nume pe lista de echipe glorioase care au eliminat-o din cupele europene. Pe deplin meritat, dacã e sã judecãm dupã teribila aroganțã a "milițienilor", care erau siguri cã se calificã deși pierduserã în tur și nu jucaserã mai nimic. Cu ocazia asta, am avut prilejul sã observãm în direct cam cum a ajuns Dinamo lider in prima ligã. În ciuda tuturor jocurilor de culise, continui sã susțin cã rivalii n-au echipã de titlu, singurele formații îndreptãțite în mod logic la primul loc fiind Steaua și CFR.
Nu trebuie sã ne ascundem și nici sã fim nerealiști: CFR are trupã, are o conducere ceva mai serioasã decât a noastrã și mai ales - are mai mult curaj în joc. Rãmân la pãrerea ca meciul de la Roma a fost rodul unei conjuncturi foarte fericite (pentru ei), însã meciul cu Chelsea a arãtat cã ardelenii nu sunt chiar la o civilizație distanțã de o super formație precum trupa lui Scolari. Evident cã toatã lumea îi ia la preț de matineu (not anymore, însã - s-ar putea ca pașii buni de pânã acum sã le dauneze grav...sãnãtãții), însã dincolo de desconsiderare și de "norocul începãtorului", Clujul aratã ca un proiect destul de interesant și nu ca un foc de paie.
Asta neînsemnând cã sunt un fan-Trombetta (cum presimt cã vor apãrea și pe-aici...în lipsa lui Peseiro) și cu atât mai puțin fan-Paszkany/Mureșan. Steaua reușește sã-și pãstreze poziția privilegiatã în fotbalul nostru mãcar din 2 motive: este cea care a fãcut în primul rând posibil parcursul CFRului dar și al celorlalți 5 "loseri" din acest an și, spre deosebire de oricine altcineva, e singura care performeazã în mod constant! Asta nu ține atât de Lãcãtuș, de Becali, de Dicã sau de Rãdoi, cât de o seriozitate și o mentalitate (blestemat clișeu!) proprii roș-albaștrilor. Noi avem înscrisã în codul genetic abilitatea de a confirma în Europa, acolo unde alți rivali (sau pretinși rivali) eșueazã.
Mai departe însã, obligați cumva de prestația neverosimilã a clujenilor, am fi înclinați sã supralicitãm la rândul nostru. Problema e cã nu prea avem cu ce. Sã ne înțelegem: Steaua a jucat bine la Firenze, neașteptat de sigur în apãrare (a se vedea slãbiciunile din acest sezon), Fiorentina necreându-și decât vreo 2 mari ocazii. Practic, Gilardino și Mutu au fost niște anonimi marți searã. Pe contraatac, puteam da lovitura dacã Semedo ar fi cu adevãrat un mare fotbalist sau dacã grecul Kapetanos ar fi mãcar fotbalist. Dincolo de acest egal total meritat, meciurile cu Lyon vor fi cu totul altceva.
M-aș bucura sã mã înșel și Steaua sã mã contrazicã, însã acasã cu francezii noi va trebui sã avem inițiativa - iar acest rol nu ne prinde deloc. Avantajul terenului propriu e perfid în Ligã, unde gândul cã trebuie sã atacãm noi pe alții și sã-i dominãm (sub toate aspectele) este refuzat cu obstinație. Nu zic cã e bine, zic doar cã așa e. Steaua se teme mai mult sã nu fie ridicolã, decât sã dea cu adevãrat lovitura. Poate și pentru cã noi avem totuși un nume de apãrat și un public pretențios de mulțumit. Prin comparație, nimeni nu i-ar fi reproșat nimic CFRului dacã ar fi încasat vreo 3-4 asearã și clar nu s-ar fi fãcut atâta tapaj ca dupã meciurile noastre cu Lyon sau Real. Lipsa presiunii poate astfel sã explice dezinvoltura ceferiștilor, dar și figura frumoasã fãcutã de buturugile mici Urziceni și Vaslui.
Fiorentina nu este o forța în fotbalul european, iar un loc 3 este realizabil și trebuie sã ne fie un obiectiv ferm. Mai mult de atât însã mi-e teamã cã ne jucãm cu vorbele sau luãm aminte la vorbãria unora care (fapt dovedit!) habar nu au de fotbal.
Evident însã, balonul e rotund...și în fotbal orice este posibil:
Ovidiu
