Curaj!

Nu existã echipã mare cãreia sã-i lipseascã determinarea și curajul, indiferent de sport. Antrenorii formațiilor mari nu mai vorbesc de curaj la acel nivel, ci de atitudine.

Nu puțini au fost cei care au afirmat cã Steaua ar fi înregistrat rezultate mai bune în Liga Campionilor, în timpul celui de-al doilea "descãlecat" în aceastã competiție, dacã fotbaliștii noștri ar fi avut curaj. Meciurile din Templu contra celor de la Real Madrid, Olympique Lyon, FC Sevilla, Arsenal și chiar cu Dinamo Kiev și Bayern Munchen ne-au revoltat din cauza Fricii arãtate de jucãtorii noștri. Jucau de parcã mingea era conectatã la 220 V si fiecare atingere de balon cauza dureri inimaginabile. Nici în duelurile unu-la-unu nu am excelat, în ciuda faptului cã adversarii noștri nu erau înarmați.

Aceste lipsuri sunt cu atât mai evidente, cu cât, în declarații, fotbaliștii au dat dovadã de bãrbãție. Iar Becali este într-o continuã redefinire a cuvântului "exagerare" (ca sã nu-i spunem "demențã"). El spune cã încearcã sã le insufle bãieților curaj și spirit de luptã.

Sã fie declarațiile pompoase ale Creditorului prea grele pentru jucãtori, care intrã astfel pe teren sub spectrul obligațiilor fațã de Tãtuc? Sã-i apese atât de mult conștiința faptului cã diferența de valoare dintre ei și adversari este prea mare? Sã fie presiunea pe care o simte orice jucãtor care evolueazã contra unor echipe din prima linie a fotbalului mondial? Atât de mare sã fie diferența dintre "ei" și "noi"? Atât de puțin îi poate motiva stafful nostru tehnic pe jucãtori? Atât de slabi de înger, de lipsiți de ambiție sau de bãrbãție sã fie jucãtorii noștri? Atât de puțin sã-i motiveze vagoanele de bani și/sau gloria pe fotbaliștii noștri?

Totuși, nu înțeleg cum poate uita cineva cã se aflã pe Everest! Nu înțeleg cum de nu ești un pachet de ambiție când știi cã poți intra în istorie ca parte a unei echipe ce are obligația și onoarea de a înalța Everestul fotbalului românesc și mai sus. Nu înțeleg cum de nu poți fi motivat de încercarea de a sãri de Everestul României pe Himalaya fotbalului european! Dacã nici toate astea nu te motiveazã, înseamnã cã ai mentalitate de ocnaș: oricât ai munci, la finalul zilei, tot în spatele zãbrelelor ajungi, așa cã de ce sã-ți bați capu'?

Oleg a fost unul dintre puținii antrenori sub comanda cãruia Steaua juca Fotbal indiferent de adversar. Nu poate fi uitat nici modul fantastic în care Zenga l-a demis pe bunul sãu prieten, Ranieri, în urma unui meci în care am eliminat cea mai bunã echipã a anului 2004.

Greu sã uitãm ultimul meci oficial susținut de Steaua în Italia: acea partidã cu Sampdoria, în toamna lui 2004, a fost unul dintre jocurile excelente din "era Protasov". Am pus la respect o echipã care se lupta pentru unul din locurile de Liga Campionilor în Serie A în acel moment. Pasele noastre au mers excelent, ne-am apãrat foarte bine, doar ratãrile de generic ale lui Iacob fãcând ca genovezii sã scape cu un 0-0 nemeritat.

Spritul acelor partide a fost posibil datoritã faptului cã jucãtorii noștri au pãrut sã uite la intrarea pe gazon de ªef sau de orice fel de diferențã de valoare. În acele meciuri au jucat de la egal la egal cu fotbaliști mult mai bine cotați pentru cã au avut atitudine. Pentru cã au fost o echipã mare. Care nu se teme sã atace, care are jucãtori capabili sã facã tacklinguri "ca la carte" contra unor fotbaliști ce habar n-aveau cine erau cei care le suflau mingea cu precizia unui laser sau care aveau bãrbãția sã alerge și sã ținã balonul la picior cu capul sus, în toate zonele terenului.

Întotdeauna va fi momentul potrivit sã ne facem țãndãri timiditatea. Întotdeauna este cel mai bun moment sã-ți depãșești condiția de outsider în competiția titanilor fotbalului european. Întotdeauna este binevenitã o dozã nebunã de curaj, mai ales în fața unei echipe ale cãrei încheieturi scârțâie. Întotdeauna este clipa potrivitã sã faci în sfârșit pasul spre gloria europeanã, mai ales când antrenorii de la Galatasaray și Bayern, și chiar tehnicianul adversarei tale de acum vorbește frumos despre echipa din care faci parte. Întotdeauna este Ziua X a regãsirii curajului de a deveni Cineva și de a nu rãmâne Oarecine! ªi, cu cât mai devreme, cu atât mai bine!

Sã fie meciul de pe "Artemio Franchi" poarta spre urmãtoarea generație europeanã a Stelei!

Lari

Sã fie meciul de pe "Artemio Franchi" poarta spre urmãtoarea generație europeanã a Stelei!

Nu prea cred. Pentru asa ceva iti trebuie mentalitate, iar Steaua nu dispune de asa ceva. Sunt sceptic. Nu cred ca vom reusi sa obtinem vreun punct. Chiar daca vom marca primul gol, Lacatus isi va retrage echipa in terenul propriu si nu-l vad bine.

Mentalitatea trebuie sa porneasca de la antrenor, care la randul sau va trebui sa o inoculeze juctorilor. Lacatus din pacate a ales sa joace la mica ciupeala meciurile mari. Asa a facut si la Cluj.

Voi fi fericit insa daca voi vedea o alta fata a Stelei si o victorie. Va fi cu adevarat mandrie nationala,

Nu prea cred. Pentru asa ceva iti trebuie mentalitate, iar Steaua nu dispune de asa ceva. Sunt sceptic. Nu cred ca vom reusi sa obtinem vreun punct. Chiar daca vom marca primul gol, Lacatus isi va retrage echipa in terenul propriu si nu-l vad bine.

Virgil sunt de acord cu tine , dar faza cu retragerea in terenul propriu ; si tu dacã ai fii antrenorul Stelei nu cred cã ai avea curaj sã stai numai in jumãtatea lor , pentru cã pe contraatac stii foarte bine cã au jucãtori inteligenti. Dacã am avea un 2-0, clar am sta numai pe ei , dar mi-e greu sã cred cã vom marca mai mult de 2 goluri si ei nici mãcar unul.

Toti stelistii asteapta momentul in care Steaua nu va mai juca cu frica meciurile cu echipe mari.

Pana acum in LC am jucat desinhibati doar meciurile care nu mai aveau miza:la Madrid,la Londra sau chiar la Sevilla.

Cred sincer ca acum e momentul,dat fiind ca l-am ratat pe primul,cel de acasa cu Bayern...

Daca nici maine nu vom juca ca o echipa mare,daca vom juca la ciupeala-dupa cum bine spunea Virgil mai sus- ne meritam soarta de outsideri ai LC!Si nu vom fi prea repede o echipa mare.

Un prim semn bun ar fi daca e adevarat ca Mirel ar putea juca.El stie mai bine ca oricine sa-i mobilizeze pe jucatori,ar fi un mare avantaj,cu conditia ca el chiar sa fie refacut.

Sper din tot sufletul in primul rand sa jucam un fotbal adevarat,iar in al doilea,care deseori rezulta din primul,sa ne intoarcem de acolo cu un rezultat mare!

chiar e posibil sã joace Mirel , asa se vorbeste in presã si asta chiar nu cred cã e vreun zvon.

Toti stelistii asteapta momentul in care Steaua nu va mai juca cu frica meciurile cu echipe mari.

Pana acum in LC am jucat desinhibati doar meciurile care nu mai aveau miza:la Madrid,la Londra sau chiar la Sevilla.

Cred sincer ca acum e momentul,dat fiind ca l-am ratat pe primul,cel de acasa cu Bayern...

Daca nici maine nu vom juca ca o echipa mare,daca vom juca la ciupeala-dupa cum bine spunea Virgil mai sus- ne meritam soarta de outsideri ai LC!Si nu vom fi prea repede o echipa mare.

Avem in lot doar straini de mana a doua si romani cat de cat valorosi, dar blazati. Nu visa, prietene, cai verzi pe pereti.

Ar fi misto un egal, cu conditia sa reusim in retur sa-i batem si sa prindem locul de Cupa UEFA. Sincer, cred ca suntem capabili sa trecem 2-3 tururi daca prindem adversari accesibili. Ne-ar mai reveni mandria de stelisti la loc.

Sincer, cred ca suntem capabili sa trecem 2-3 tururi daca prindem adversari accesibili. Ne-ar mai reveni mandria de stelisti la loc.

Da, ceva gen NEC sau Wolfsburg.

Pana una alta, sa ne jucam sansa in Liga.

cred ca acum e momentul sa fim o echipa mare...

foarte interesant articol si in buna masura chiar asa e!!!mai sunt alte lucruri care au facut Steaua de acum 3-4-5 ani sa nu fie deloc apropiata cu cea de acum!!!cum ar fi dorinta de glorie!!!ganditiva putin:Lovin a jucat semifinala europeana,Goian,OV.Petre,Radoi,Dica,Paraschiv(Care a ajuns in Liga a 2-a in italia),OPRITA(care a facut ce a facut cu valencia)la fel si Cristea si ce au facut apoi oprita,Cristea,Dica,Paraschiv,mai exact unde joaca??Dica din anul in care a facut furori in Champions League cu golurile de la Kiev,Lyon nu a mai facut aproape nimic la Steaua!!!de ce...pentru ca s-a vorbit atat de mult de plecare incat performantele au ajuns pe locul 2 gandul la bani i-a incetosat mintea si nu a mai dat acelasi randament pentru ca un jucator care se roaga de patron sa il lase sa plece la o echipa mediocra de serie A nu este jucator!!!Spun asta pentru ca dupa cum vedeti nici acolo nu a jucat nici un meci ca titular pana acum!!!si toti care va luati de Lovin ca e defensiv,ca da pase inapoi,ca nu stiti ce cauta pe teren!!!ei bine el are o valoare mai mare decat credeti voi pentru ca in fiecare meci alearga la fel ca Banel,are dorinta de victorie la fel ca Banel care in ultimele meciuri am vazut-o doar la ei!!!si recupereaza in aparare mai multe baloane decat toti in Liga noastra !!!la mare lupta cu ov Petre si Gabi muresan!!!Si acum vine intrebarea de ce Ov. Petre nu e fluierat??pentru ca are lumea ceva cu Lovin din cauza fazelor cu Hagi?sau alte faze facute de el??Ei bine Hagi a fost un mare jucator si il respect pentru asta dar nu este si nu va fi antrenor bun niciodata!!!A fost unul dintre cele mai bune lucruri la care a participat Lovin !!!DEMISIA LUI Hagi!!! pentru ca altfel Steaua ar fi ajuns foarte rau!!!forzaa Steaua!!!

Ma da ati innebunit cu totii cu mentalitatea voastra. Chiar nu pricepe nimeni ca meciurile se castiga in primul rand prin valoare, si apoi prin mentalitate? Degeaba intrii tu pe teren cu mentalitate de invingator daca nu stii sa dai cu piciorul in minge. Singura speranta ar fi sa prinda Fiorentina o zi proasta si noi o zi buna.

Daca intra Mirel, s-ar putea, doar s-ar putea, sa jucam ca niste barbati nu ca niste momai care se sperie de minge. El este acea stanca in jurul careia se pot strange toti si pot pasi inainte, el ii poate indemna la LUPTA! Sper sa jucam frumos (a se citi, fara autobaza) si sa luam macar un punct

LUPTA Steaua!

Sa l-e arate cineva meciurile mari , cu valencia , Dinamo Kiev , sa le arate ce inseamna Steaua , sa joace pana la ultima suflare pentru aceste 2 culori .

Curaj si tupeu atat trebuie

Forza Steaua deseara vreau victorie vrem toti voi credeti ? asta e intrebarea

Exact asta ne-ar trebui: Curaj!

In definitiv nu pot sa inteleg aceasta frica a lor tinand cont ca daca joaca bine in CL, vor avea sanse mai mari sa ajunga la o echipa mare. Ar trebui sa joace cu aceeasi dezinvoltura de la Kiev

Curaj? Poate fi util dar nu este determinant. La ce bun cand nu ai valoare? . Ce jucator de la noi poate evolua cu succes la o echipa cu adevarat mare? Aseara Balaci a fost intrebat daca Radoi (cel mai bun din echipa noasta) ar fi avut loc in marea echipa a craiovei. A raspuns fara sa ezite ca nu. Il cred.

@AlexV

Curajul si/sau valoarea sunt decisive intr-un meci. E la moda in ultimul timp sa se spuna ca nu mai exista echipe mici, ca orice e posibil etc. Acele meciuri care dau tonul la lozincile alea de obicei sunt castigate prin curaj, curaj care reuseste sa substituie intr-o proportie foarte mare valoarea, desigur coroborat cu alti factori importanti (adversarul sa nu fie intr-o forma pe masura faimei, public..).

Desigur, intr-o partida intre doua echipe ¨motivate egal¨ valoarea face diferenta. Dar cea mai mare problema romaneasca este MENTALITATEA. Ne-am plictisit s-o tot vedem amintita, dar nu stiu daca pricepem ceva din aceasta notiune. (cand te lovesti de un termen si nu-l pricepem normal sa ni se para plictisitor). Si cand spui ca valoarea conteaza, tot de la mentalitate pleaca.

Cam acelasi lucru si la un jucator luat in particular. Nu poate fi fotbalist doar daca e talentat, sau doar daca e motivat. Trebuie si una si alta, iar raportul dintre cele doua e de multe ori decisiv, dar nu neaparat in sensul valorii. De asta singura noastra sansa este curajul azi. Daca nu avem valoare sa nu ne mai prezentam la meciurile din CL? Eu nu ma supar cand pierd in CL, mor de oftica pentru ca nu-si/nu-mi dau ocazia sa vad daca ar fi putut, intra fara pic de atitudine si de speranta ¨ca se poate¨.

Pe Balaci nu te poti supara cand spune asta, el e cu romantinsmul craiovean, din care ies usor aburi de alcool; are destule realizari dar la fel probabil traieste si cu niste frustrari, nu mai zic de alte motive contemporane pt care ar fi putut da raspunsul asta, si fara sa ezite (ca un om onest si vertical ce este). Iar facem comparatii asa, prin ¨masina timpului¨.

Imi permit sa-l contrazic pe Marele Blond, Radoi avea loc in orice echipa romaneasca de la infiintarea fotbalului pe meleagurile noastre. Cu atat mai mult este de apreciat acest baiat, pe langa valoare pentru atitudinea sa constanta (nu sporadica, nu mimata) , pentru ca in niste vremuri tulburi la noi, intr-un fotbal industrializat (nu cel de pe vremuri al lu´ nea´ Balaci) cu MENTALITATI autohtone canceroase la toate nivelurile, cu jucatori plictisiti, avari, terorizati, nesimtiti, fricosi etc.

Mirel Radoi este o exceptie in fotbalul nostru mocirlos, exceptie care intareste imaginea actuala.

Eu unu` sunt de parere ca mentalitatea de invigator, curajul si ambitia nu ne sunt de ajuns pentru a izbandi.

Sa facem o mica paranteza si sa intram in lumea larga a sportului:

Oare "colegii" de bazin al lui Phelps au intrat in apa cu mentalitate de invins sau invigator, atunci cand i-a umilit americanul?

Pugilistii care dadeau nas in nas cu Ali, Tison, Lewis s.a.m.d. intrau cu mentalitate de gaina in ring?

Alergatorii langa care Karl Lewis a zdrobit recordul mondial se .... pe ei de frica?

Saritorii la trambulina care erau urmati de Adam Malisz tremurau din ski-uri?

Liverpool a revenit la pauza cu mentalitate de looseri, cand au nimicit Milan, cand au luat UCL?

Si exemplele pot continua dar raspunsul e unu` singur:

NU!!!

Toti astia au intrat cu mentalitate de invingator, scrasnind din dinti, dornici de afirmare, dar s-au lovit de-un zid invizibil la inceput, dar usor de vazut dupa: Performanta, talent, valoare.

Nu vreau sa critic pe nimeni de la Steaua (jucatori sau staff tehnic) pentru ca nu e vina lor ca nu pot, vina este a ciobanului care nu isi vede decat propriul interes, vina este a mentalitatii de oier in foamea pentru bani.

Steaua nu intra pe teren cu mentalitate de fricos, de gaina, de pui la taiere, intra cu gandul sa castige dar se loveste rau cu falcile de valoarea, puterea si talentul adversarului.

Asta-i singura explicatie plauzibila, hai sa nu o mai dam pe aia cu "daca vrei poti" pentru ca de mult s-a tranformat in "daca poti... poti".

Sa nu ne amagim cu speranta unui rezultat bun care apare odata la 5 ani, impotriva unei echipe pe val din cauza pasei proaste pe care au prins-o aia. Sa ne laudam cu performante insiruite si repetate de-a lungul a 4-5 ani.

Poate la Steaua e nevoie de-o revolutie, poate e nevoie ca Steaua sa ajunga jalnic si in ultimul hal pentru a putea scapa de cioban. Poate asa vine unu care baga banu, vreun seic sau magnat rus, ceva... Poate asta e drumul, pentru ca de 5 ani incoace suntem in acelasi punct: am intrat in Europa fotbalistica dar ne poticnim la usa, suntem timizi, ne place doar sa sunam pentru a fi intrebati: CINE-I!?

P.S. rog editorul articolului cat si cei care l-au citit si l-au aprobat sa ma scuze ca l-am terfelit cu al meu comentariu, dar asta-i parerea mea, proprie si personala.

Este exact ce-i tebuie actualei Stele,CURAJ.Nu credeam ca,cu Laca antrenor,ne va lipsi tocmai atitudinea.Sper ca acum,Laca sa-i mobilizeze,pentru ca Fiorentina poate fi batuta,chiar la ea acasa...

Ma da ati innebunit cu totii cu mentalitatea voastra. Chiar nu pricepe nimeni ca meciurile se castiga in primul rand prin valoare, si apoi prin mentalitate? Degeaba intrii tu pe teren cu mentalitate de invingator daca nu stii sa dai cu piciorul in minge. Singura speranta ar fi sa prinda Fiorentina o zi proasta si noi o zi buna.

De acord. Cu un singur amendament : o echipa de valoare inferioara poate castiga din cand in cand in fata unei echipe net superioare daca joaca la potential maxim si are noroc ca adversarul sa prinda o zi proasta. Cu 'mentalitate si angajament' nu se pot castiga meciuri in serie. Dar se poate obtine din cand in cand cate un rezultat remarcabil, cum a fost victoria cu Valencia sau, mai recent, victoria CFR-ului la Roma.

Curaj? Poate fi util dar nu este determinant. La ce bun cand nu ai valoare? . Ce jucator de la noi poate evolua cu succes la o echipa cu adevarat mare? Aseara Balaci a fost intrebat daca Radoi (cel mai bun din echipa noasta) ar fi avut loc in marea echipa a craiovei. A raspuns fara sa ezite ca nu. Il cred.

eu l-as fi intrebat pe balaci daca vreun jucator din echipa mare a craiovei ar fi avut loc la Steaua sevilliana si raspunsul corect ar fi fost tot nu, nu are dreptul un looser ca balaci sa vorbeasca despre Steaua sau despre Mirel Radoi, din pacate doi dintre marii jucatori ai oltenilor au avut loc la cealalta finala si stim cu totii ce sa intamplat

opiniile unui Hagi , unui Balint, unui Ienei despre Steaua actuala si fosta ar trebui respectate si considerate de mare valoare , nu am ajuns sa bagam in seama un distrus ca Ilie balaci care mai mereu si pe nedrept este alaturat celor doi mari jucatori romani dobrin si Gica Hagi

BÃÃ frate cand ii aud pe unii cã echipa noastrã nu are valoare , cã Mirel nu e bun , cã mai stiu eu ce.. innebunesc.

Rãdoi era aproape transferat la Inter si tu zici cã il crezi pe Balaci ? pãi ãla mereu se ia de Steaua cand are ocazia.

Eu unu` sunt de parere ca mentalitatea de invigator, curajul si ambitia nu ne sunt de ajuns pentru a izbandi.

 

Sa facem o mica paranteza si sa intram in lumea larga a sportului:

 

Oare "colegii" de bazin al lui Phelps au intrat in apa cu mentalitate de invins sau invigator, atunci cand i-a umilit americanul?

 

Pugilistii care dadeau nas in nas cu Ali, Tison, Lewis s.a.m.d. intrau cu mentalitate de gaina in ring?

 

Alergatorii langa care Karl Lewis a zdrobit recordul mondial se .... pe ei de frica?

 

Saritorii la trambulina care erau urmati de Adam Malisz tremurau din ski-uri?

 

Liverpool a revenit la pauza cu mentalitate de looseri, cand au nimicit Milan, cand au luat UCL?

 

Si exemplele pot continua dar raspunsul e unu` singur:

 

NU!!!

 

Toti astia au intrat cu mentalitate de invingator, scrasnind din dinti, dornici de afirmare, dar s-au lovit de-un zid invizibil la inceput, dar usor de vazut dupa: Performanta, talent, valoare.

 

Nu vreau sa critic pe nimeni de la Steaua (jucatori sau staff tehnic) pentru ca nu e vina lor ca nu pot, vina este a ciobanului care nu isi vede decat propriul interes, vina este a mentalitatii de oier in foamea pentru bani.

 

Steaua nu intra pe teren cu mentalitate de fricos, de gaina, de pui la taiere, intra cu gandul sa castige dar se loveste rau cu falcile de valoarea, puterea si talentul adversarului.

 

Asta-i singura explicatie plauzibila, hai sa nu o mai dam pe aia cu "daca vrei poti" pentru ca de mult s-a tranformat in "daca poti... poti".

 

Sa nu ne amagim cu speranta unui rezultat bun care apare odata la ani impotriva unei echipe pe val din cauza pasei proaste pe care au prins-o aia. Sa ne laudam cu performante insiruite si repetate de-a lungul a 4-5 ani.

 

Poate la Steaua e nevoie de-o revolutie, poate e nevoie ca Steaua sa ajunga jalnic si in ultimul hal pentru a putea scapa de cioban. Poate asa vine unu care baga banu, vreun seic sau magnat rus, ceva...

Mentalitatea de invigator, curajul si ambitia nu sunt de ajuns pt a izbandi, dar sunt de baza, primordiale. Fara, nu exista nici ¨daca¨, nici ¨poate¨.

Inafara de cel cu Liverpool ai dat exemple de sporturi individuale, unde valoarea personala este covarsitoare, uneori ¨vitaminizata¨ peste masura cu steroizi si alte ¨cereale¨. Eu consider ca in sporturile de echipa raportul valoare/motivatie nu este atat de clar ca in atletism, box, inot. Nu e de ajuns un jucator sa fie motivat si talentat si tot ce trebuie, e o echipa. La finala de CL amintita de tine de ce s-a vazut valoarea cormoranilor in a doua repriza si in prima nu prea? Oricum, asta nu e un exemplu de David si Goliat, ca sa fie asa evidenta discutia asta.

Sa intri cu mentalitate de invingator este prima conditie in orice sport. Daca nu e asa, celelalte discutii sunt derizorii. Sa intri cu mentalitate de invingator inseamna sa-ti dai o sansa, chiar daca e 1 la 100; nu garanteaza deloc ca ai si castigat, dar macar ai incercat sa castigi.

Eu cred ca jucatorii nostri au intrat de destule ori in teren fricosi, lasi, ¨se simtea in aer¨ aproape. In acele meciuri intai s-au izbit de impotenta lor psihologica, si apoi de valoarea, puterea si talentul adversarului. De exemplu cu Bayern s-au facut mult prea multe greseli individuale, de preluare, de pasa simpla, de stop etc, nu neaparat datorate presingului valoros al adversarului valoros.

Nu e regula daca esti curajos castigi, asa cum nu e regula nici daca esti doar valoros castigi. Acum poate ar trebui sa discutam ce inseamna ¨valoarea¨, asta ar putea include si ¨curajul¨, si aici s-ar cam incheia discutia.

Exceptiile din fotbal sunt premisa acestei discutiei, nu vreo dogma. Daca ar fi regula ca ¨valoarea decide¨, celelalte ¨surprize¨ ar fi SF, ori s-ar comenta apoi despre interactionarea particulelor si campurilor energetice. Ca si eliminarea Galatei, daca era dupa valoarea jucatorilor, puterea financiara a clubului insemna ca noi nu avem nicio sansa, iar meciurile noastre s-ar fi dezbatut in revista ¨Fenomene paranormale¨. In fotbal dupa mine ¨paranormalul¨ este spiritul de lupta, si curajul de a sfida argumentele concrete, masurabile. Inca o data, asta nu garanteaza nimic, dar macar nu te lovesti din prima de zidul ¨e imposibil, sunt mai valorosi ca noi¨. Tocmai ca au fost exemple cand curajul ¨a batut¨ valoarea trebuie plecat de la ideea ¨daca vrei se poate¨ (nu ¨daca vrei sigur poti¨). Daca nu era nu se mai povestea.. Posibil sa fiu prea infierbantat cu meciul de azi, si sa-mi fie tulburata judecata.

Eu azi vreau sa vad 14 jucatori care lupta pe teren (pt glorie, bani, faima, femei, masini, faima ce vor ei), dar sa-i vad ca lupta macar. Daca mai iese si rezultat om vedea..

Cel mai crunt ar fi sa fim masochisti cu echipa noastra, sa fie asta singura modalitate de a scapa de becali.. dar nu stiu nici atunci. Fie vorba intre noi, si in Romania ar trebui o revolutie, nu numai la Steaua.

Nu avem curaj si nici mentaliatte de invingator.

Nu prea avem antrenor, ci un fricos (asa cum n-a fost niciodata ca jucator!)

Nu avem nici jucatori care sa fie in stare sa castige, cu 2 - 3 exceptii (Dayro, Janos, Bogdan). Avem insa senatori de drept de la care - hai sa fim seriosi - nu poti spera la nimic bun.

Avem insa un cretin de creditor care elucubreaza intruna, niste imbecili de presa care ii preiau fantasmagoriile debitate si niste suporteri (unii!) care iau de bun tot ceea ce mananca ziaristii.

Ultimele exemple: Puscarie Dragomir a zis ca, daca ar sti cu mingea, Lovin ar fi mare jucator! Suporterii iau de buna declaratia si se zbat sa faca declaratii cat de aproape de adevar este parlamentarul cu parnaie la activ!

A doua - toate parasutele de la stirile sportive mananca multa "merda", cica jucam la "Firenze".

Suna bine, dar in romaneste suna si mai frumos. Se zice, pur si simplu, FLORENTA!

Doamne, romanii astia au o doza de prostie genetica incredibil de mare! Suntem nascuti, orice s-ar zice, sa pupam in kur!

Cu alte cuvinte: nu cred ca dam gol la Florenta, hai sa fim seriosi! Macar de n-am primi!

Adevarat. Daca intri fara tupeu in teren (asta ca sa folosesc un cuvant la moda) nu vei reusi sa faci nimic. Un alt user spunea dupa meciul cu Bayern ca nu a vazut la noi intrari dure, la limita regulamentului decat la Lovin. Uitati-va la meciurile din perioadele Zenga, Protasov, Olaroiu (in perioada buna) sa vedeti atunci intrari. Cand vezi un jucator ca scrasneste din dinti si intra cu talpa la tine sau iti da un branci de ajungi in reclamele de pe margine parca nu mai esti asa linistit si nu iti mai arde de artificii tehnice (si asta a spus-o un jucator profesionist de prin Italia daca tin eu bine minte). Si apoi gresesti pase simple, centrari etc.

@AndyQ

Nu consider ca prin ceea ce ai zis ai terfelit ceva. Terfelirea implica, dupa mine, cuvinte dure fara a fi agumentate. In cazul comentariului tau, nici nu poate fi vorba de asa ceva.

Cred ca discutiile pe marginea curajului/atitudinii in sporturile individuale sunt diferite de cele de sporturile pe echipa. In cazul unei curse in bazin cu Phelps sau unui meci contra lui Federer/Nadal, valoarea iese mult mai bine in evidenta, atitudinea/curajul si indarajirea nefiind decat baza valorii.

In cazul sporturilor pe echipa conteaza enorm spiritul de echipa, ceea ce face ca anumite greseli personale sa fie indreptate de coechipieri, fapt imposibil in cazul sporturilor individuale. Mai mult, in cazul sporturilor de semi-contact, asa cum este si fotbalul (mai am in minte handbalul, baschetul sau hockeyul), indarjirea si atitudinea/curajul inseamna aproape jumatate din rezultatul final.

Tocmai din acest motiv am considerat necesar sa scot in evidenta faptul ca, atunci cand Steaua a avut atitudine, aproape de fiecare data au venit si rezultatele. Multe din ele, remarcabile, daca ne-am gandi la diferenta enorma de valoare dintre jucatori, iar exemplele sunt numeroase.

Iata cateva exemple de echipe care au reusit in primul rand datorita atitudinii din teren: in '86, Steaua a pornit la drum ca penultima favorita la castigarea trofeului si stim cu totii ce s-a intamplat; victoriile fantastice ale Universitatii Craiova si Dinamo la inceputul anilor '80 in fata unor echipe de prim-plan; victoria Romaniei asupra Argentinei in 1994; remiza Romaniei cu Argentina in 1990; remizele Romaniei cu Italia si Franta la Europenele de anul acesta; Steaua-Liverpool in 2003: 1-1 pe Ghencea si 0-1 pe Anfield, cand pana si presa engleza a admis ca arbitrul a ajutat enorm gazdele (am avut un penalty la 0-0 si un cartonas rosu la aia la acelasi scor!); chiar eliminarea turcilor de la Galatasaray anul acesta, cand ai aveau 9 jucatori de la Euro. Si ma opresc aici.

Continuu sa cred ca atunci cand vom intra pe teren cu capul sus, vom constata cu placere ca diferenta de valoare nu e atat de mare (nu vorbesc de echipe gen Manchester, Chelsea, Real Madrid, Barcelona etc; intre astia si noi, chiar e o diferenta uriasa de valoare!). Si ma mai bazez si pe faptul ca tehnicienii echipelor straine care intalnesc Steaua nu sunt doar politicosi cu noi.