Cine poate uita exuberanța meciurilor de pe vremea lui Oleg Protasov? Cine poate uita acel meci cu Lens, în care jucãtorii noștri, deși au alergat enorm, pãreau cu zâmbetul pe buze tot timpul? Cine poate uita acele prime 40 de minute din meciul cu Dinamo, care l-au fãcut pânã și pe Cristian "Acru" Geambașu (o mai avea șanse sã scape?) sã spunã cã Steaua a jucat atunci cel mai frumos fotbal al unei echipe de dupã Revoluție?
Totuși, acel 2-2 pare caracteristic perioadei Protasov: joc încântãtor, însã obiectiv ratat. Așa cum s-a întâmplat și în Supercupa României sau în dubla cu Rosenborg. Totuși, sã nu uitãm maniera în care ne-am calificat în grupele Cupei UEFA (anonimii nu spun, în prezent, mai mult de "Avem șanse! Hai cã se poate!") sau faptul cã Steaua este singura echipã din istorie, alãturi de Middlesbrough, care nu a primit gol în aceastã fazã a competiției.
Aprigile controverse legate de raportul stil de joc/performanțe dintre Protasov și Olãroiu au început încã din decembrie 2005. Meritele tehnicianului român nu pot fi puse la îndoialã: o jumãtate de titlu în acel sezon, obținut chiar dacã am avut o campanie europeanã epuizantã și un lot destul de restrâns, Supercupa României contra Rapidului, cu o groazã de tineri pe teren, o semifinalã de Cupa UEFA (cum vi s-ar pãrea acum așa ceva?) și 5 puncte în Liga Campionilor, contra unor echipe mult mai "grele".
Câte jocuri memorabile ne-a oferit Olãroiu? Cel de la Kiev, în primul rând, a doua reprizã de la Heerenveen, a doua reprizã de la Betis și, poate, turul semifinalei.
Astfel, Oleg a rãmas în memoria noastrã afectivã în urma fantasticului joc oferit publicului, iar Cosmin, pentru îmbogãțirea palmaresului, performanțele sale europene fiind uluitoare pentru nivelul fotbalului din România.
Cu toate acestea, Olãroiu a fost/este deosebit de dur contestat de numeroși steliști, principala (și uneori singura) criticã fiind faptul cã spectacolul sportiv a fost inexistent. Este contestat astfel tehnicianul cu cele mai importante performanțe dupã anul 1990, atunci când Dinamo a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor (au fost eliminați dupã un dublu 0-1 de Anderlecht). Sã preferãm mai mult spectacolul decât rezultatele? Sã fim atât de iraționali încât uitãm, într-o astfel de discuție, cã doar învingãtorii rãmân în istorie?
În prezent, ne aflãm într-o perioadã de cãutãri.
Diferența dintre ceea ce Lãcãtuș spune cã vrea (un joc pe cât de rapid, pe atât de agresiv) și ce aratã Steaua acum este destul de mare. Totuși, speranțe avem, fie și numai dacã urmãrim cât de certați sunt jucãtorii noștri cãnd nu dau drumul repede la balon sau cât de aspru a fost muștruluit Dayro în pregãtiri pentru modul în care finaliza. Un alt aspect pozitiv, dar care și obligã, este lotul avut la dispoziție, unul dintre cele mai valoroase de dupã 1990.
Valoarea unui antrenor a fost aproape întotdeauna egalã cu ultimul sãu rezultat. Puține sporturi exceleazã prin rãbdare. Cluburile de fotbal care se bucurã de o astfel de calitate se numãrã pe degetele unei mâini ocupate deja, în ordinea performanțelor, cu Manchester United, Arsenal și Auxerre. Așa încât, oricâte discuții am purta pe marginea unor subiecte ca "Lãcãtuș e varzã" sau "Lãcãtuș e cel mai bun antrenor al Stelei în acest moment", cele douã poziții vor alterna de la meci la meci.
Sâmbãtã vom avea parte de un meci deosebit de dificil la Constanța. Nu pot uita faptul cã Steaua lui Protasov a învins cu un 4-1 deosebit de spectaculos la malul marii, în toamna lui 2005, anticipând o campanie europeanã de un roș-albastru intens.
Ce putem spera altceva decât ca Lãcãtuș sã împlineascã visul oricãrui stelist? Acela de a vedea Steaua intrând în istorie printr-un joc spectaculos?
Lãcã, unește sub sceptrul tãu magia jocului care l-a fãcut nemuritor pe Oleg și forța rezultatelor care l-au fãcut invidiat pe Cosmin!
Lãcã, ai cuvântul! Bãieți, aveți onoarea sã intrați în istorie!
Lari
______________________________________________________
