Atunci când Adrian Ilie și Valeriu Argãsealã anunțau cã au transferat la Steaua aproape toți juniorii din România care au atras atenția, nu micã ne-a fost mirarea. Cei mai pesimiști susțineau atunci cã aceasta, deși un lucru bun, nu este însoțitã și de alte politici pe termen lung (angajarea unor tehnicieni valoroși, promovarea constantã la echipa de seniori etc), astfel cã Steaua nu iese foarte câștigatã din aceastã afacere.
Rezultatele investițiilor masive în copii și juniori au fost incredibile pentru o țarã ca Turcia, de exemplu. În anul 2000, Galatasaray a câștigat Cupa UEFA și SuperCupa Europei. E adevãrat, cu o infuzie impresionantã de stranieri valoroși, însã, pe lângã aceștia, turccii au crescut și o generație de fotbaliști turci de mare valoare. Care au ajuns în semifinalele Campionatului Mondial din 2002 și în semifinalele Euro-2008! Mai mult, Fenerbahce a atins, în sezonul trecut, sferturile Champions League, fiind cu greu eliminatã de Chelsea, viitoarea finalistã!
Îmi aduc aminte cum vorbeau, la sfârșitul anilor '90, Hagi, Popescu, Adrian Ilie, Lucescu sau Mulțescu despre școlile de fotbal turcești! Erau la fel încântați de ele cum suntem noi de performanța de la Sevilla.
În România actualã, de la Mircea Sandu și Ionuț Lupescu, pânã la Nicolae Forminte, Gheorghe Tadici și Ion Þiriac se plâng de baza de selecție. Nu numai cã se plâng, dar afirmã cã performanța sportivilor noștri va scãdea dramatic în viitor. Cu o singurã condiție: sã se investeascã masiv în infrastructurã și în educarea tinerilor tehnicieni și sã se acorde o atenție specialã sportului din școli.
Steaua se numãrã printre cluburile care a investit în infrastructurã. A investit și 800.000 de euro pentru aducerea celor mai buni juniori în Ghencea. Numai cã lucrurile par a se opri aici. Avem juniori care încã evolueazã la Steaua II cu vârste de aproximativ 20 de ani, de care puțini au auzit.
Cezar Lungu (portar; nãscut pe 6 aprilie 1988), Ionuț Mihai (fundaș stânga; 9 mai 1988), Bogdan Cistean (fundaș stânga; 29 decembrie 1986), Lucian Trandafir (mijlocaș central; 15 februarie 1986), Ionuț Niculae (mijlocaș dreapta; 9 iulie 1988), Sorin Strãțilã (mijlocaș dreapta; 20 octombrie 1986), Emanoil Dodan (atacant; nãscut pe 1 septembrie 1986), Cristian Iancu (atacant; 27 iunie 1988) și încã douã exemple: Nicolae Funieru, care are 23 de ani (atacant; 16 martie 1985) și Dãnuț Chirițã, în vârstã de 25 de ani (atacant; 23 ianuarie 1983).
Victor Pițurcã mai obișnuia sã îi ia în cantonamente pe cei mai buni juniori, lucru continuat și de Zenga. În acele perioade, tinerii noștri fotbaliști au devenit mai cunoscuți. Pițurcã afirma chiar cã îi cunoaște pe toți copii valoroși din România și cã va încerca sã-i aducã la Steaua. Þin minte chiar cã l-a apreciat enorm pentru modul cum un anume Roman reușea sã-l domine pe Rãchitã. Nici un anume Martinescu nu a scãpat de laude. Gata! Aici s-a oprit povestea de succes a celor doi juniori ai noștri.
Doar cluburi precum Poli, pardon Zamboane, FC Timișoara și Dinamo par a încerca sã promoveze cu succes juniori din pepiniera proprie. Dar și atunci, șefii cluburilor dau senzația cã fac acest lucru pentru a evita sã bage mâna în buzunar pentru transferuri. Cele douã cluburi menționate au în fiecare an pretenții de cupe europene, însã, la eșecuri, se menționeazã diferențele de valoare între echipele lor și adversar, diferențele de buget sau de experiențã internaționalã.
Senzația mea este cã, la fel ca în multe alte domenii de activitate, România nu este în stare sã-și însușeascã fondul, dar asimileazã destul de repede forma și, deosebit de entuziast, discursul pe acest subiect.
- dacã "în afarã", antrenamentele juniorilor cu prima echipã este o practicã obișnuitã, la noi e sãrbãtoare atunci când se întâmplã așa ceva.
-dacã "în afarã", activitatea de copii și juniori este RIGUROS manageriatã, la noi lucrurile se întâmplã mai mult la întâmplare. Ce dacã grupele noastre de juniori au câștigat niște turnee internaționale la care au participat școli de fotbal de mare tradiție din Europa? Ce s-a întâmplat cu ei? Cã antrenorul uneia dintre acele excelente grupe a plecat la Chiajna...
- în "afarã", antrenorii grupelor de copii și juniori sunt fie mari foste mari glorii, fie tehnicieni specializați pe acea categorie de vârstã, care au ce sã-i învețe pe micuți. Permiteți-mi sã mã îndoiesc de toba de fotbal deținutã de Leo Strizu!
Dacã nici Sãndoi, antrenorul din anticamera Naționalei, nu poate imprima un fotbal modern în picioarele tinerilor (cum o suporta Keșeru trecerea de la fotbalul francez, chiar de mâna a doua, la un fotbal care duhnește a halagienism?), ce pretenții sã ai de la Leo Strizu?
Nu cred cã trebuie sã-l mitraliem pe Lãcãtuș pentru lipsa de atenție acordatã unor Ochiroșii, Bicfalvi sau Mustațã. Cu siguranțã, ei meritã mai multe șanse. Dar, pe de altã parte, și Ogãraru și Ghionea au fost împrumutați la alte echipe și au demonstrat cã meritã sã revinã la Steaua.
Nu putem decât spera ca juniorii noștri sã fie cel puțin la fel de harnici pe cât sunt de talentați. ªi sã ne rugãm cã vor avea și multã șansã.
Asta e... dacã în alte țãri munca și talentul primeazã, aici norocul joacã un rol esențial. Așa se întâmplã când nu existã un sistem care sã funcționeze: intervin întâmplarea, norocul, lipsa banilor de șpagã... Citiți poveștile lui Szekely și Tãtãrușanu sã vã convingeți!
LARI
