Reconfortant acest val de optimism care a inundat întreaga suflare roșu - albastrã odatã cu aceastã izbãvitoare calificare în grupele UEFA Champions League, deși dacã e sã ne uitãm la palmaresul ultimilor douã participãri în aceastã competiție ar trebui sã ne mai ponderãm entuziasmul.Aceastã calificare era cea mai importantã dintre toate celelalte datoritã faptului cã acum Steaua nu mai era singura echipã româneascã din grupe. Un eventual amar și nedorit eșec ar fi dat apã la moarã tuturor frustraților de pe plaiurile mioritice și sânge în instalație hidrei anti-steliste din presa scrisã și audio-vizualã.
În anturaj, în presa scrisã sau pe web, e plin de comentarii elogioase la adresa antrenorului Marius Lãcãtuș, a lui Mirel Rãdoi, ba chiar sunt aduse elogii lui Bãnel Nicolițã sau chiar lui Gigi Becali. Aceastã atitudine, profund normalã în astfel de momente, ridicã totuși un semn de întrebare: "Care este adevãrata fațã a Stelei"? Fiindcã am vãzut Steaua de la Vaslui, Steaua de la Iași sau Steaua de la Bistrița și totodatã am vãzut și Steaua din Ghencea în meciul cu Galata, Steaua Imperialã pe care cu toții ne dorim s-o vedem de aici înainte.
Ridic acum acest semn de întrebare deoarece am mai trãit astfel de momente în urmã cu doi ani de zile, când dupã dubla manșã cu Standard Liege și acel magnific 4 - 1 de la Kiev, meci pe care îl consider a fi cel mai reușit dintre toate partidele susținute de Steaua în acești 18 ani post-decembriști, lumea a dat uitãrii dezastrul de la Middlesbrough și mai aveam puțin și-i sanctificam pe "tacticianul" Olãroiu și prea-fericitul George Becali. Ce a urmat apoi ne putem aminti cu toții: o sarabandã a dezastrelor care a atins punctul culminant la acel 2 -4 cu spurcãciunile în Ghencea, când Oli a slobozit cãtre Becali celebrul citat: "Bã Gigi, mi s-a șters fotbalu' din cap, nu mai înțeleg nimic!"
În fotbal, ca în orice domeniu de activitate, existã oameni la care eșecul este un accident așa cum sunt și personaje la care un succes oarecare reprezintã realizarea vieții lor pe care o vor arãta la adânci bãtrâneți nepoților și strã-nepoților. Existã un Mourinho, Alex Ferguson, Wenger sau Rafa Benitez, așa cum existã un Andone, Sãpã-League, Hizo sau Þãlnar. La ambele dintre aceste categorii de tehnicieni excepția confirmã regula. Aceastã calificare, ale cãrei merite sunt exclusiv ale lui Marius Lãcãtuș, a echilibrat balanța dintre eșecuri și succese, atât și nimic mai mult.
Pentru Steaua urmeazã acum un program infernal în care întreaga echipã și conducere tehnicã vor fi solicitate, iar dacã e sã ne uitãm pe programul lunii Noiembrie putem spune cã e chiar mai mult decât atât. Iatã-l:
5 Noiembrie: Lyon - Steaua
9 Noiembrie: rapid - Steaua
15 Noiembrie: Steaua - Poli-bragadiru-timișoara
22 Noiembrie: Craiova - Steaua
26 Noiembrie: Bayern Munchen - Steaua
30 Noiembrie: Steaua - Unirea Urziceni
Atunci vom vedea dacã Marius Lãcãtuș e fãcut dintr-un alt material decât Olãroiu,abia atunci ne vom putea da seama dacã avem sau nu un antrenor, fiindcã de când a plecat Protasov o tot ținem la mica pocnealã, fiind doar niște simpatici sparing-partners pentru granzii Europei. Anul acesta ne dorim mai mult.
La sfârșitul acestei campanii din Champions League și al acestui tur de campionat vom putea spune cu certitudine care este excepția și care este regula în cazul antrenorului Marius Lãcãtuș...
Cristian Ionuț
(LDS)
