Partida de asearã a consfințit un rezultat pe deplin meritat fațã de realitatea din teren. Meciul a curs spre un egal, sub ochii celor 22 de jucãtori care în final n-au mai avut puterea sã atace și sã contrazicã scorul de 2-2 de pe tabelã.
Steaua a reușit 15 minute de vis, în care nu numai cã a marcat de 2 ori, dar i-a și împiedicat pe turci sã aibã vreo ocazie, forcingul acestora de început de meci dovedindu-se o himerã. Au urmat 10 minute de echilibru, în ciuda golului lui Nonda, dupã care terenul parcã s-a înclinat, Steaua cedând total inițiativa. Ultimele 20 de minute ale primei reprize au aparținut în mod clar lui Galatasaray, care a presat din ce în ce mai susținut, creându-și alte câteva ocazii. Acestea nu s-au materializat însã decât la începutul reprizei a doua, prin golul venit pe aceeași filierã Arda Turan - Nonda. Din minutul 50 pânã prin minutul 70 a urmat o mostrã de fotbal straniu: Stelei i-a fost fricã de forcingul teribil al turcilor de dupã egalare (pe care, sunt convins, oricine l-ar fi așteptat - pe teren propriu și cu o egalare atât de rapidã), așa cã a întãrit defensiva și s-a pregãtit de asediu. Cum minutele treceau și turcii tot nu atacau, românii s-au trezit spre finalul partidei cã de fapt "ienicerii" terminaserã benzina și jucau și ei la trecerea timpului. Din acest moment, Steaua n-a mai avut probleme în apãrare, însã nici n-a presat în atac (instinctul de conservare a unui rezultat bun a primat), cu toate cã și-a mai creat câteva ocazii bune (luftul lui Nicolițã, șutul lui Lovin neajuns nici de Dayro nici de Toja și în cele din urmã șutul peste al lui Toja).
În tabãra noastrã, sã începem prin a-l lãuda pe Zapata, cu un reflex de zile mari în finalul primei reprize și cu intervenții sigure în restul meciului. În defensivã, plusuri și minusuri. Dacã fundașii centrali și-au fãcut bine treaba (la început Rãdoi și Goian, mai apoi Goian și Ghionea), pe benzi am avut mari probleme. Golanski a fost depãșit clar de cel mai periculos om al turcilor, Arda Turan, de la care au pornit ambele pase de gol și alte câteva ocazii. Mai mult, nici aportul ofensiv al lui Pawel n-a mai fost același, el pierzând ușor câteva mingi, e drept - neavând un sprijin la mijloc. Schimbarea sa apare deci logicã, chiar dacã din punctul meu de vedere doar faptul cã Arda Turan obosise l-a fãcut pe Petre Marin sã-i facã fațã. Asta pentru cã la rândul lui Petre Marin ne-a arãtat asearã cã nu mai este o soluție de viitor și cã ceea ce a pierdut o datã cu trecerea vârstei, nu mai poate compensa prin experiențã și plasament. Nu în Europa, cel puțin. Daca putem miza pe revenirea lui Pawel, cred cã Lãcãtuș ar trebui sã se gândeascã serios la o variantã pentru postul de fundaș stânga (ca rezervã a lui Neșu sau chiar ca titular).
La mijloc, atât Ovidiu Petre cât și Lovin au fost în nota echipei. Au început bine, au fost depãșiți în finalul primei reprize (când turcii au câștigat mijlocul și s-au instalat în jumãtatea noastrã), dupã care Lovin și Rãdoi (urcat în locul lui Ovidiu Petre) au reușit sã menținã situația sub control. Departe de a fi un fan al lui Lovin, pãrerea mea este cã el a fãcut un meci bun asearã, nefiind în niciun caz sub Ovidiu Petre (care a greșit și la primul gol). A avut câteva apariții bune în atac, dar a și stricat o fazã prin acel "cãlcâi" ce s-a oprit în picioarele fundașilor adverși.
Nicolițã, în ciuda golului marcat (frumos, s-o recunoaștem) și a kilometrilor alergați (mai mult ca sigur), ne-a demonstrat din nou cã are niște limite pe care nu le poate depãși. A avut câteva finalizãri absolut hilare și câteva curse pe stânga pe care toți am fi pariat cã se vor termina în aut pentru adversari - ceea ce s-a și întâmplat. Nu mi-e teamã sã spun cã pe Ghencea i-ar fi mers mai prost: asearã, îmbãrbãtat de golul de la început, Nicolițã a fost liber sã încerce orice și sã rateze oricât. Pe Ghencea, execuțiile sale nereușite i-ar fi atras din nou huduielile publicului și mai mult ca sigur Bãnelul nostru s-ar fi tãiat din nou. Mizez pe revenirea lui Szekely pentru ca "chestiunea Nicolițã" sã-și gãseascã o rezolvare favorabilã. ªi pe Toja.
Care Toja asearã poate fi caracterizat printr-un singur cuvânt: "neconectat". Toja era în mod cert din alt film, introducerea sa fiind mai degrabã un experiment nereușit. Cu toate acestea, Toja a arãtat calitãți intrinseci care mã fac optimist în ce privește viitorul lui în Ghencea: o tehnicã bunã, însoțitã de forțã și de știința de a proteja balonul. O datã ce va intra în jocul echipei, Toja s-ar putea dovedi mijlocașul ofensiv de bandã de care avem nevoie, mai ales cã va fi jucat și de conaționalul Dayro și de brazilianul Arthuro, cu care și asearã a schimbat cele mai multe pase.
Despre Arthuro și Dayro nu se poate spune prea mult, jocul de asearã nefiind construit pe calapodul lor. De la meci la meci, ne convingem însã cã Arthuro nu e în niciun caz vârful de careu de tip Luca Toni, el preferând soluțiile tehnice pe metru pãtrat undeva în bandã, în locul rolului de pivot care sã stea cu spatele la poartã și sã devieze mingea cãtre oamenii care vin din spate. Nu-i bai, cum cãzusem de acord acum câteva etape - poate nu avem nevoie de un joc cu un astfel de atacant - turn, mai ales cã prin tradiție Steaua nu a avut astfel de atacanți. Poate doi atacanți rapizi și tehnici (Dayro Moreno și Bogdan Stancu) ar fi de preferat. În ce-l privește pe Dayro, Steaua trebuie sã-și construiascã jocul pentru a-l pune în valoare, dacã vrea sã-i dea șansa sã arate tot ce poate. Dayro trebuie sã joace cât mai avansat, cu cât mai puține sarcini defensive, iar mijlocul trebuie sã-l ajute cu pase. Dayro trebuie sã fie la Steaua cam ce este Mutu la Fiorentina.
În retur, e clar cã principalul pericol va veni de la Arda Turan și Nonda, dar e de presupus de asemenea cã intrarea unor Linderoth sau Kewell o va întãri pe Galatasaray. Cu toate astea, nu trebuie sã ne ferim de adevãr: Steaua pleacã cu 51% șanse în retur - mãcar și pentru cã trebuie sã piardã pentru a nu merge mai departe (sau sã facã egal, de la 3-3 în sus) - și va trebui sã gestioneze acest avantaj, având și atuul terenului propriu, însã în fața unei Galatasaray mai dificile și mai motivate. Va fi, cred, prima probã grea pentru antrenorul Lãcãtuș. Sã-i ținem cu toții pumnii, și lui și Stelei!
Ovidiu
P.S. Nota 10+ pentru primirea fãcutã de publicul turc "Regelui" Hagi!
