Atunci cand am aflat de neincluderea lui Vali Badea pe lista UEFA marturisesc ca nu am fost incercat nici de mila si nici nu m-am bucurat. Am incercat sa adopt o pozitie echilibrata fara a cadea intr-o extrema. Pur si simplu sunt de parere ca fiecare staff tehnic al unei formatii analizeaza prestatiile fiecarui fotbalist in parte si adopta decizii in acest sens. Pentru aceasta exista tehnicieni platiti, antrenori principali si secunzi. Restul analizelor sunt realizate subiectiv de catre suporteri, uneori contand foarte mult, alteori fiind inutile pentru ca nu intotdeauna sunt cunoscute toate datele problemei.
In plus, mereu am fost de acord ca la Steaua sa se aplice un sablon de evaluare impersonal, rational, fara sentimentalisme, vizandu-se doar performanta si cresterea valorii lotului de jucatori. Desigur, cu exceptii de genul Lacatus, Adi Ilie sau Radoi, pentru ca este vorba de simboluri, de oameni care au trait pentru si prin Steaua.
Desi l-am regretat pe Cristea, la fel am gandit si-n cazul plecarii sale. Au fost unii care au interpretat aceasta atitudine drept "atac". Ba chiar au existat pareri ca l-am facut "cu ou si cu otet". Nimic mai fals. Exista oameni care nu inteleg sau care nu vor sa inteleaga. Atunci, ca si acum, am fost de parere ca valoarea este un criteriu care trebuie aplicat mereu, dar ca nu este suficienta. Este nevoie si de o punere in aplicare constanta a acesteia. Pur si simplu, doua goluri cu Valencia, unul cu Dinamo si cateva meciuri bune in capionatul intern, au fost prea putin pentru o echipa cu pretentiile pe care ar trebui sa le aiba Steaua. Singura nelamurire pe care o aveam in acel context a fost reprezentata de faptul ca eu nu mai intelegeam mentinerea lui Oprita in lotul stelist odata cu masura despartirii de Cristea.
Revenind la cazul lui Badea trebuie sa admit ca am avut si-un mic "dinte" impotriva-i, de cand Vali a stat la coada pentru a obtine un tricou de la Ronaldo. Stiu, o sa fiu acuzat ca sunt prea exigent, rautacios, dar jucatorul stelist pe care mi-l doresc eu (si pe care l-am vazut candva jucand pentru Steaua Bucuresti) ar fi evoluat atat de bine impotriva Realului incat Ronaldo s-ar fi simtit obligat sa-i inmaneze tricoul personal imediat dupa fluierul final al arbitrului. Sub forma de respect. In plus, cei mai multi spectatori prezenti in acea seara au venit la stadion nu pentru a-i vedea pe galactici ci pentru a-i vedea luptand si sacrificandu-se pe favoriti. Totul in amintirea unor superjucatori ca Dan Petrescu, Hagi, Lacatus, Belodedici sau Boloni. In acelasi context, sustin ca o conducere serioasa ar fi trebuit sa-l dea afara in suturi pe Lovin dupa gesturile de bucurie facute in Giulesti prin care celebra o victorie pentru care nu avea niciun merit. Nu, conducerea a facut in asa fel incat Lovin sa fie iertat de Lacatus si reprimit in lot dupa ce a fost pedepsit pentru indisciplina.
Usor usor se pare ca ajungem si la o problema devenita clasica legata de modul prin care conducerea echipei Steaua intelege sa construiasca un lot de jucatori menit - macar la nivel declarativ - sa domine competitia interna si sa "faca o figura frumoasa" in Europa.
Sintetizand, atunci cand apelezi tot la Nicolita si Lovin, doi jucatori de baza ai unei echipe ce a pierdut titlul de campiona in sezonul precedent, inseamna fie ca transferurile efectuate au fost de mantuiala, fie ca iti esti deplin satisfacut de evolutia primilor si vrei ca echipa ta sa imbrace chipul si asemanarea lor. Automat apar si semne de intrebare legate de tactica. Dayro Moreno, un jucator foarte valoros, adus sa verticalizeze, un latin cu viteza, tehnica si pofta de gol este silit sa joace pe banda, desi acesta ar da randament mai bun daca i s-ar da mai multa libertate in spatele varfurilor de unde ar putea ataca poarta adversa mai usor.
Apoi, placa turnanta, Ochirosii. Vazut de multi suporteri drept cea mai valoroasa aripa stanga din ultimii ani, acest tanar jucator este sacrificat din cauza lui Nicolita. Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu fac referire la dubla cu Galatsaray pentru ca sunt cunoscute problemele legate de accidentarile jucatorilor, iar Lacatus nu prea are optiuni. Ma refer la un cadru general. Pur si simplu, Szekeley fiind un titular incontestabil formeaza un duo redutabil pe partea dreapta impreuna cu Golansky, antrenorul Lacatus fiind obligat sa-l treaca pe Nicolita pe partea stanga. Din punct de vedere defensiv aceasta masura are acoperire totala, dar cum sa joci cu Banel - Doamne Ajuta - intr-o zona in care Ilie Dumitrescu facea candva ravagii in atac?
