Adrian Ilie a demisionat din funcția de manager general al Stelei, lãsând în urma lui, în buna tradiție localã, un drum înca la început și proiecte neterminate. O evaluare a activitãții sale în Ghencea va fi, inevitabil, incompletã, "Cobra" petrecând doar un an de zile în Ghencea, insuficient pentru a spune cu tãrie cât anume din mersul Stelei i se datoreazã.
Mai ales dacã ținem cont cã mandatul sãu a fost unul marcat de numeroase scandaluri și schimbãri: la venirea sa, Adrian Ilie l-a gãsit antrenor pe Gicã Hagi, dat afarã de patronul Becali, dupã doar 2 luni (mutare pe care presa a încercat s-o lege inclusiv de numele lui Ilie, sancționând astfel lipsa lui de reacție dupã umilirea "Regelui"). A urmat mandatul de câteva sãptãmâni al lui Massimo Pedrazzini, în fapt un simplu "interimat" care a pregãtit preluarea echipei de cãtre Marius Lãcãtuș. Astfel, Adrian Ilie a fost nevoit sã ținã cont de pãrerile și planurile a trei antrenori. În vremea lui Hagi, se pare cã totuși cuvântul acestuia cântãrea cel mai greu în stabilirea tranferurilor, rolul lui Ilie fiind mai estompat. Colaborarea cu Lãcãtuș pare sã fi fost mult mai echilibratã, cei doi lãsând impresia cã încearcã sã-și armonizeze pãrerile și sã punã bazele unor proiecte pe termen mediu în Ghencea.
În tot acest timp, echipa Stelei a suferit numeroase modificãri, în lot existând o fluctuație semnficativã de jucãtori, neîntâlnitã pe vremea lui Mihai Stoica. Atât în vara trecutã, cât și în iarnã Steaua a transferat mult, fiind o echipã care a pãrut cã vrea sã testeze cât mai multe variante. De numele lui Ilie vor rãmâne însã legați cei 3 sudamericani din iarnã - Mendoza, Dayro Moreno și Pepe Moreno - plus francezul Habibou. Rezultatele: neconcludente. În cele din urmã, doar Dayro a rãmas în Ghencea (deși a avut cea mai puțin eficientã evoluție dintre cei 3 "latino"). Desigur, putem trece în contul "Cobrei" și transferurile acestei veri, însã în mod cert ele se vor confunda cu mandatul urmãtorului manager, așa cum și Ilie a preluat partea sa de jucãtori din "era MM".
Dincolo de transferuri, Adrian Ilie s-a remarcat prin câteva atitudini: o decențã neîntâlnitã în raporturile cu presa, mai ales prin comparație cu predecesorul sãu. Ilie a apãrut de puține ori la TV și de fiecare datã a evitat conflictele inutile, cu iz de mahala. Unii i-au reproșat lipsa de combativitate, într-un an în care Steaua a fost serios tãvãlitã de presa de profil. Personal, mi-a plãcut încercarea sa: un club de calibru trebuie sã ținã la etichetã, chiar dacã asta înseamnã sã mai "suporte" și câteva flegme de la "giuleștenii" (generic, vorbind) interni. Apoi, Ilie a încercat sã continue proiectul început de Mihai Stoica de achiziționare a tinerelor talente interne, având ca obiectiv îndepãrtat asigurarea unei baze de selecție extrem de solide pentru Steaua. Tot de "epoca Ilie" se vor lega și destule realizãri în planul infrastructurii, chiar dacã trebuie sã admitem cã aceasta este mai degrabã zona lui Valeriu Argãsealã.
Principala criticã ce i-a fost adusã a fost "colaboraționismul" cu Becali, lipsa de reacție în momentele de derapaj isteric ale acestuia (îndeosebi la plecarea lui Hagi) și complacerea într-o poziție ce a pãrut câteodatã lipsitã de o putere veritabilã.
Motivele plecãrii rãmân deocamdatã ascunse: Ilie însuși a refuzat, diplomat, sã le expunã ("nu vreau sã spun adevãratele motive ale hotãrîrii mele. Am vorbit cu domnul Gigi Becali și am convenit sã rãmînem prieteni, nu sã ne certãm în public.") O va face, probabil, mai târziu. Totuși, ele nu sunt greu de intuit: ceva în relația cu cel care controleazã fluxul financiar n-a funcționat. Strategia lui Ilie privind transferurile nu s-a împãcat cu socotelile lui Becali, în ciuda discursului de grandoman al acestuia ("finanțatorul" pãstrându-și proastele obiceiuri: atât de a se implica direct în transferuri, cât și predilecția pentru jucãtorii liberi de contract). În aceste condiții, Ilie a preferat sã nu-și asume rãspunderea unui sezon ce se anunțã din ce în ce mai greu. There's trouble in Paradise!
Ovidiu
