Fiecãrui mare jucãtor i se leagã câte o tinichea de coadã, dupã perceptul "nobody's perfect". ªi, culmea, microbiștii, îndeobște captatori de energii negative, selecteazã întâmplãri care aruncã umbre pe aureola starului.
Gheorghe Constantin, ce jucãtor emblematic! A prins echipa C.C.A. de aur, fãcând parte din pentagonala de atac a anilor '50; a fost mesagerul genetic al acelei generații spre epoca de început a Stelei (noua denumire a C.C.A.), mai puțin fastã, moment în care fostul "Crãcãnel" va deveni "Profesorul"; fapt rar, a realizat "hat-trick-ul ca golgeter al țãrii în perioada 1960-1962; a avut un joc de cap formidabil, ca stil de joc, și un joc cerebral ca tacticã; a fost primul fotbalist român care a marcat pe gazonul "Patriei Fotbalului", faimoasa Engliterra; s-a dovedit a fi și un antrenor bun, ocolit mereu de noroc, deși, într-un fel, a stat la originile Stelei Sevilliene, nu cu un loc 2 ocupat ca principal la echipa din Ghencea, ci prin atitudinea fãrã echivoc transmisã generalilor: "fãrã a bãga bani mulți în fotbal, nu veți realiza o performanțã notabilã" (îndrãzneala l-a costat postul); spre vârsta senectuții, inima sa de mare de stelist, la o complicatã operație în America, a stat ore în șir despãrțitã de trup, într-un frigider.
ªi știți cu ce a rãmas din aceastã epopee, demnã de un Ghilgameș, bravul nea Gicã(toți corifeii fotbalului românesc par desprinși din cavaleria Sfântului Gheorghe: Gicã I Constantin, "Gicu" (deși Nicolae în acte) Dobrin, și Gicã Hagi ? Cu renumele, cu inserții de reproș, de "ratangiul de la Oklahoma". La Olimpiada din Japonia, România fusese eliminatã de Ungaria, meci în care Constantin ratase un 11 metri (dupã ce coechipierii nu voisera a-și asuma o asemenea responsabilitate). "Doar așa lumea își mai aduce aminte de mine", reflectã trist nea Gicã.
Istoria s-a repetat în zilele turneului final Euro 2008, cu rãsfãțatul Mutu, abuzând din nou de aerele de vedetã balcanicã, în "grupa morții" (devenitã în etapa imediat urmãtoare "a defuncților"). Pe locul 4 pe ultima listã a golgeterilor din Italia, Mutu a strãlucit la Fiorentina, prinzând acolo vârful de formã (de unde vin și piramidele de euro). ªutul îi mergea, naționala de el depindea, pe colegi îi înjura, balonul îl aresta, lui nea Piți iarãși îi rãspundea. Într-atât de mult îi îngrijorase pe granzi forma de zile mari a cestuia, capabil de a rezova de unul singur un meci, încât unei bombe destabilizatoare i s-a aprins oportun fitilul, chiar înainte de primul meci din grupã: tam-nesam, Chelsea ar fi avut câștig de cauzã în "dosarul ierbii", iar demisul de atunci "il fenomeno Adriano" trebuia sã-i plãteascã un prejudiciu de imagine de 12 milioane euro.
Dezinhibatului în fața Laurei Andreșan i s-au atașat la ghetele personalizate crampoane de plumb. Zadarnic avocatul l-a asigurat cã totul e o "lucrãturã" machiavelicã a Cizmei locului de muncã, deja panica "ușurãrii" contului i-a paralizat iremediabil cristianele printre fundași. O strãfulgerare de Mutu avea sã se producã la o pasã înapoi neglijentã și pãianjenul lui Buffon va fi deranjat major (1-0 pentru câteva zeci de secunde- raTa-m-aș, din preaplin de bucurie temporarã de fotbal !). Va urma ca un Fatum, lovitura de pedeapsã (cã bine îi mai zice basarabeanul "pãlitura de osândã"). Rudimentarii fotbalului de la noi n-au auzit de importanța psihologilor, așa cã împotriva Italiei e desemnat sã execute Briliantul, un idol "italian" al Florenței (în caz de reușitã sã fie satanizat de toatã peninsula cã a nenorocit "brava squadra azzura"). A luat mingea și a promovat "struțo-cãmila" (un fel de scãrițã, cu șut ceva mai tare pe mijlocul porții) și numele de Buffon s-a transferat la Muticã al nostru. Se terminase totul: nu ne ajuta nici mãcar respirația gurã la Gurițã.
Mutu va rãmâne (cu mult mai vinovat decât Constantin în epocã) "ratangiul de la Berna". Despre berna atașatã pe sufletul nostru tricolor cui sã-i mai pese ?
Constantin Ardeleanu
