În articolul trecut vorbeam despre neanderthalienii rapaci care pãstoresc cluburile noastre mioritice. Recitind articolul,mi-a sãrit în ochi urmãtoarea constatare: ,, Acum însã aceastã subspecie a omului este mult mai greu de recunoscut, el fiind mai cizelat, nemailocuind în peșterã ci la vilã, nu mai are nevoie de unelte din oase deoarece acum are pe lângã el o mulțime de trepãduși mãrunți gata sã-i satisfacã toate nevoile.''
Citind aceste rânduri ,,it hit me'', cum ar zice englezitu'. Într-adevãr, avem de-a face cu niște precambrieni primitivi și rudimentari, îmbogãțiți doar din accidentele produse în societatea bolnavã în care trãim(?), dar sunt ei oare cei mai dezgustãtori indivizi care polueazã scena fotbalistcã? Așa analfabeți, violenți, șmenari cum sunt, acești reptilieni au totuși o identitate proprie. Mai pe șleau spus, Gigi se deosebește de Gheorghe, Gheorghe se deosebește de George, George se deosebește de Marian, Marian se deosebește de Arpad. Au totuși o culoare, poți spune cu ușurințã care e care și cine e cine. Numai Jean se aseamãnã cu toți. Dar putem spune oare același lucru și despre trepãdușii zgubilitici care roiesc împrejurul acestor ipochimeni?
Evident cã nu! Deși în ochii lor și ai stãpânilor lor ei sunt buni la toate, în ochii celorlalți ei nu sunt buni de nimic. Ei sunt fericiți doar atunci când și stãpânul lor e fericit, se oțãrãsc crâncen atunci când cineva sau ceva le deranjeazã stãpânul, sunt gata sã spunã cã ziua e noapte și noaptea e zi dacã acest lucru ar fi de folos cumva stãpânului lor cel prea-darnic plãtitor de salar. Acești hai sã le spunem ,,oameni'' trãiesc cu orgoliul extirpat, având coloana vertebralã gelatinoasã de la atâtea plecãciuni și compromisuri fãcute în fața patroneților lor primitivi. Puși alãturi ei s-ar dizolva unul într-altul dând naștere unui urât mirositor compost de hazna.
Studiindu-i mai atent poți observa micile diferențe care îi separã în mai multe subspecii de trepãduși ghiduși cum ar fi: Valeriu Argãsealã, trepãdușul de stânã, care îl slujește cu nemãrginitã credințã pe pãstorul-culegãtor Gigel, Iuliu Mureșan, trepãdușul de mlaștinã, acest bivol transpirat care este devotat stãpânului sãu traficant de mașini și puncte Arpad, Constantin Zotta și Nae Manea, trepãdușii feroviari, ei pot fi întâlniți numai în regiunile de ,,sub-pod'' în apropierea cãii ferate, unde acum se transformã în trepãduși-eunuci pentru a-l sluji cu vrednicie pe noul lor stãpân, arabul Fathi Taher. Ar mai fi de observat și trepãdușul de coteț, Gheorghe Chivorchian, cel care are rolul de a întãri flatulațiile emise de godacul giuleșteano-timișean Marian Iancu, Ioan Horoba, trepãdușul mefistofelic al lordului întunecat Jean Pãdureanu și mulți alți trepãduși ghiduși la fel de credincioși, dar mai nesemnificativi.
Un caz mai aparte e clubul Dinamo. Aici neexistând un șef absolut conducerea a fost preluatã de un trib de trepãduși ghiduși cu cașchetã. Aceștia își împart șefia prin rotație, astfel încât unul dintre ei devine trepãduș-patron care iese la televizor, dã declarații în presã, iar ceilalți rãmânân împrejurul lui cu rol de trepãduși-ghiduși aducãtori de furaje pentru echipã. Întrucât rotația de cadre se oprește numai în dreptul lui Borcea, din când în când mai izbucnesc mici conflicte, ca între trepãduși, ele fiind însã repede calmate de cãtre purtãtorii de epoleți de tablã ai Ministerului se Interne.
Un contraexemplu notabil ar fi DOMNUL Mihai Stoica, omul care a refuzat sã se metamorfozeze în trepãduș-ghiduș. Deși iubește Steaua el a ales sã plece în clipa în care rudimentarul stãpân a încercat sã-i facã operație de extirpare a orgoliului și sã-i frângã coloana vertebralã. Iar de acolo de unde e acum, de la Urziceni, încã dã dovadã cã a rãmas în continuare un DOMN .
Așadar DOMNILORMarius Lãcãtuș și Adrian Ilie fiți vigilenți! Fãcând compromisuri, plecând coloana în fața rudimentarului stãpân riscați sã deveniți din SIMBOLURI doar niște ,,unii'' dintre acești mãrunți trepãduși ghiduși...
Cristian Ionuț
(LDS)
