Se pare cã aceastã preocupare e destul de sus pe agenda lui Traian Ungureanu. În timp ce poporul adoptã o poziție, un intelectual ca el trebuie neapãrat sã fie între cei puțini (dar inteligenți) care cunosc adevãrul și se situeazã pe un nivel moral superior. Cum ar spune cei de la Green Day, I want to be the minority. Îmi imaginez cã un T.R.U. american ar fi susținut cu obstinație idealul comunist, doar pentru a-și demonstra disprețul fațã de un "norod" incapabil sã-i priceapã subtilitatea argumentelor.
De data asta, nu prea-i iese. Cei mai mulți români microbiști nu dau doi bani pe istoria sportului – pur și simplu, îi intereseazã exclusiv ce se întâmplã azi. Ceilalți se împart în douã categorii.
Prima e gloata, și are în avangardã o parte a rapidiștilor. Teza vișinie (prin alianțã, prietenie sau simpatie s-a extins și-n alte locuri) se naște din superficialitate și se hrãnește cu urã. De ce superficialitate? Pentru cã limita existenței comunismului în România nu e anul 1945. Pentru cã o instituție fundamental anti-româneascã, Securitatea, nu poate fi pusã pe picior egal cu o Armatã – oricât de propagandistic ar suna – a poporului. Pânã la structurile superioare, soldatul de rând n-a comis nicio greșealã prin încorporare.
De ce urã? Pentru cã susținerea înflãcãratã a acestei teze nu are alte motive în afarã de anti-stelism. ªi e ușor de vãzut când adepții se leagã, de exemplu, de Cupa Campionilor câștigatã nemeritat (spun ei) de Steaua. Când auzi înșiruirea de acuzații "ați avut noroc la tragerile la sorți" – "nu jucau echipe din Anglia" – "Ceaușescu a mituit arbitrul" – "victoria la penalty-uri nu e victorie" nu poți sã nu faci o paralelã cu argumentele pentru desființarea clubului nostru, rostite în foc continuu și cu spume la gurã.
În a doua categorie suntem noi. Cei care, prin metodele pe care le-ați vãzut de-a lungul anilor pe FCSTEAUA.RO, combat atacurile nejustificate venite pe toate fronturile mediatice. Cei care nu își doresc sã poziționeze Steaua ca Albã ca Zãpada a fotbalului Românesc, ci sã scoatã la luminã istoria, cu bune și cu rele.
T.R.U., deși nu i-ar plãcea s-o audã, e un membru marcant al gloatei.