Meciul CFR-ului din aceasta seara impotriva Gloriei din Bistrita ar trebui introdus in orice manual de fotbal referitor la arta noncombatului. Imi indrept atentia, desigur, asupra echipei vizitatoare. Titulari tinuti rezeve, un singur sut pe spatiul portii clujene, lipsa de angajament si determinare. Iata o reteta de succes respectata perfect de o formatie bistriteana ce a asteptat cuminte ca o virgina tremuranda in asteptarea asalturilor partenerului. Peste tot si peste toate, faza in care fundasii centrali bistriteni au eliberat centrul careului avand grija sa nu-l lase pe Dubarbier in offside va ramane in antologia fotbalului romanesc. A urmat un gol firesc si un motiv de mare bucurie pentru miticii din Cluj.
Bistrita nu se dezminte, ramane acea echipa care nu vrea sa deranjeze granzii atunci cand laptele sta se dea in foc, doar pentru a-si mentine relatiile diplomatice. Partea cea mai amuzanta a acestei partide a fost reprezentata de jocul absolut mizerabil al liderului Ligii I, o prestatie mediocra, un fotbal urat si nespectaculos. Plecand din acest punct gasesc indecenta bucuria antrenorului Andone si absolut neintemeiata.
Asa cum ma asteptam inainte de inceperea acestei "confruntari", mingea se afla in terenul Stelei. Si poate e mai bine asa. Ramane ca ros albastrii sa dovedeasca maine seara ca merita sa fie campionii Romaniei. Doar atitudinea lor va conta, doar valoarea si determinarea acestora.
Am si o mica pretentie: va rog sa nu-mi mai pomeniti de butoanele lui Becali pentru ca subiectul a intrat deja in zona ridicolului. Partea cea mai frustranta va fi reprezentata de mizeriile emise de niste MIZERABILI daca maine seara echipa pe care o iubesc va invinge in Groapa. Pentru ca nu conteaza cine este hotul ci important este ca unul dintre hoti sa fie sprijinit de mass media.
Forza Steaua!
