Cea mai mare responsabilitate a unui antrenor de fotbal este cea a rezultatului. Indiferent de condițiile de joc, de accidentați sau de orice mai vreți, acesta are ca unic scop rezultatul imediat. Nu conteazã ce ai fãcut acum 1 an sau 2, nu conteazã cum te numești, nu conteazã decât nenorocitul de rezultat.
La Steaua rezultatul înseamnã obligatoriu victorie, indiferent de numele adversarului sau de competiție. Tot la Steaua rezultat inseamnã si mulțumirea suporterilor cu un joc convingãtor. Aici am mai putea adauga si "capriciile" unui patron iresponsabil. Iatã deci o multitudine de variabile care fac parte din viața antrenorului Stelei, oricare ar fi acesta.
El trebuie sã imprime echipei un joc spectaculos, trebuie sa facã sa nu se simtã lipsa anumitor jucãtori, trebuie sã reziste presiunii uriașe a presei și, evident, trebuie sã câștige meciuri și trofee. În cazul nefericit în care una sau mai multe din variabilele de mai sus lipsește, acesta este mazilit, nefiind "antrenor de Steaua".
Pânã în acest moment, Marius Lãcãtuș mi-a demonstrat cã este într-adevar antrenorul de care aveam nevoie. A preluat o echipã în derivã, al cãrei obiectiv era, pentru al doilea an consecutiv, locul doi. A preluat o echipã care inscria aproape exclusiv din faze fixe, o echipã cu un joc anost și stereotipic. A venit în plin scandal între conducere si suporteri, moment în care publicul parasise oarecum Ghencea.
Ce a realizat? Cel mai mare merit este cã a evitat transformarea Stelei într-o echipã "ce luptã pentru locul 2". Lãcãtuș ne-a readus bucuria și emoțiile luptei pentru titlu. A reușit sã facã acestã echipa sã joace pe alocuri spectaculos, peste orice a aratat altcineva in Liga I în acest sezon. A reușit sã umple Ghencea domnilor, el și echipa pe care o antreneazã ne-au readus la stadion. A adus, împreunã cu Adi Ilie, acea dozã de profesionalism specificã marilor cluburi ale Europei.
Sigur, o parte din aceste lucruri se datoreazã și norocului caracteristic lui Marius incã din perioada de jucãtor. Dar norocul nu este o parte semnificativã în munca depusã de Lãcãtuș la Steaua. Este doar una complementarã, care s-a impletit fericit cu tot ce inseamnã a fi "antrenor de Steaua".
ªi dacã tot vorbim de norocul lui Lãcãtuș va mai spun 2 lucruri:
"Norocul și-l mai face și omul cu mâna lui."
"Norocul ține întotdeauna cu cei puternici!"
Numai bine și
Hristos a înviat!
Marius
