Subiectul jucatorului strain intr-o echipa nu este niciodata un subiect usor. Cu atat este mai dificil de abordat intr-o societate care este inca foarte intoleranta, care are cutumele ei bine impamantenite, iar informatiile si le ia din surse foarte discutabile si in niciun caz de mare incredere.De la inceput precizez ca sunt in favoarea jucatorilor straini, iar numarul acestora intr-o echipa consider ca nu ar trebui sa fie ingradit. O sa ma refer aici la un caz particular, in speta Pawel Golanski. Polonezul Stelei a venit de la o echipa medie a campionatului polonez, Korona Kielce, avand in spate o mana de meciuri la echipa nationala a tarii sale, avand 24 de ani. Multi au strambat din nas, considerand ca o sa fie un nou caz Saban,aducand acelasi argument expirat ca daca era un mare jucator juca la o mare echipa din Vest si nu venea la Steaua.
Inceputul a parut sa le dea dreptate. Desi a dat semne ca ar fi un jucator de calitate, nu a stralucit, intrand un gura atotcunoscatorului creditor, care isi asuma in mod fals denumirea de investitor. Apoi a venit o serie de accidentari, care l-au tinut departe de teren, inclusiv de iubita sa echipa nationala. A apucat sa aiba spre sfarsitul sezonului cateva aparitii sporadice, inclusiv in Champions League, dar deja, marii nostri specialisti din presa scrisa, s-au grabit sa-l dea ca si vandut.
Iata ca, polonezul nostru a fost de alta parere. Odata refacut dupa accidentare, a tras ca un nebun la antrenamente, convingandu-l pe Lacatus de calitatile sale. Este de remarcat ca a beneficiat si de faptul ca Ifeany Emeghara s-a accidentat, in aceasta perioada, ratand pregatirea.
Pawel a profitat de sansa si acum cred ca a convins pe toata lumea ce jucator de calitate este. Inclusiv antrenorul sau de la echipa nationala a confirmat ca este un jucator pe care se va baza la Euro.
Ce vreau sa spun cu toate astea? Va mai aduceti aminte ce aparea in presa, cand unui jucator roman i se intampla ce i s-a intamplat lui Pawel? "antrenorul nu ma place" sau " isi baga conationalii lui" sau "eu dau totul, nu stiu de ce nu mi se o sansa", va suna cunoscute? Ati auzit vreo astfel de declaratie de la Pawel? Nu cred. Sa ne amintim cum s-a plans Vali Badea de tratamentul "inuman" al antrenorului, lui Ioan Sdrobis?
Acum nu spun ca toti strainii sunt buni si toti romanii sunt praf. Nu, spun ca in majoritatea cazurilor, strainii vin cu alta mentalitate. In timp ce jucatorul roman, asemenea natiei sale, este predispus la a ceda usor, la a gasi scuze, un jucator dintr-o tara cu o mentalitate sanatoasa va da totul, indiferent de circumstante. Sigur,exista exemplul Carlos, care probabil e singurul strain care a venit la Steaua si a avut o viata extrasportiva neprofesionala. Dar in rest? S-a plans cineva de viata lui Saban? Sau a lui Andrey? Sau a lui Elton? Nu cred. In schimb, uitati-va ce greu e sa strangi romani care au o viata profesionista, uitati-va la exponentii echipei nationale..
Bineinteles, multi o sa zica: dar cum o sa creasca tinerii nostri fotbalisti daca aducem mereu straini? Pai simplu: preluand mentalitatea lor, invatand de la ei, dorindu-si sa fie mai buni ca ei. Niciun antrenor sanatos la cap nu ar lasa pe banca un jucator doar pentru ca nu-i place nationalitatea lui. Cine e mai bun acela va juca!
Pe langa orice discutie, un fapt este incontestabil: odata cu cresterea numarului de straini din campionat, a crescut si valoarea acestuia. Si aici ma refer atat la jucatori dar si la antrenori.Nu pot sa nu remarc ca Oleg Protasov se lupta pentru Champions League in Ucraina, iar Walter Zenga antreneaza in campionatul Campioanei Mondiale si detinatoarei Champions League..
Zapata, Golanski, Emeghara, Dayro sau Pepe, poate ca nu sunt de Real Madrid, dar fara ei nu am avea nicio sansa sa jucam in aceeasi competitie cu echipa din capitala Spaniei!
Mihai Somanescu
