Scriu destul de rar pe acest forum si numai atunci cand simt nevoia intensa de a va impartasi niste lucruri. Finalul asta nebun de sezon, cu toate relele si bunele lui a adus o incarcatura si o tensiune pe care nu mi le aduc aminte in ultima perioada, poate doar in sezonul 97' - 98' cand am mers cap la cap pana la final cu rapidul lui tata muce si era cat pe ce sa ne incurce inainte de final fiul muce ,dupa un meci nebun in regie.
Revenind, si acum ca si atunci a existat o emulatie in randul dusmanilor Stelei, o coalitie tacita, sparta doar de faptul ca unul din finantatorii nostri de atunci, Viorel Paunescu , avea o relatie cu Universitatea Craiova similara cu cea pe care Gigi Becali o are astazi cu Gloria Buzau, ca sa nu spun mai multe. Atunci am izbandit pentru ca un rapid impotent nu a putut invinge jumatate de echipa a craiovei, acum deznodamantul este la cateva meciuri distanta. Aceasta coalitie tacita ce incearca facilitarea obtinerii campionatului de catre CFR Cluj, nu a ramas doar la nivelul cluburilor, ci s-a transmis firesc si la nivelul suporterilor. Ca atare s-au nascut episoade neplacute ca cel de la finalul meciului cu bastile rosii. Am citit topicurile deschise pe acest forum legate de incidente si am ramas cu un gust amar legat de parerile expuse de unii dintre suporterii nostri. Am mai multa pretentie de la cei ce sustin Steaua si care fac sacrificii diverse pentru a incuraja echipa si a fi mereu alaturi de ea.
Practic, iti sacrifici o seara de week-end, infrunti ploaia si frigul, canti pana ragusesti, pleci acasa fericit, pentru ca apoi, a doua zi sa afli despre un incident neplacut, si sa gasesti o si mai neplacuta intrebare pe forum: "Unde e Ultrasul?" parca a clamat cu vehementa cineva intr-un topic inchis cu intelepciune de moderatori. Comentariile sunt si mai ciudate ca sa nu spun hilare pentru adversarii nostri care sunt sigur ca lectureaza cu ferventa forumul nostru.
Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici mai ascultati 3 snoave dupa care am sa-mi expun si concluzia. Prima se leaga de un meci Dinamo-Steaua din sezonul 1998-1999. A fost prima deplasare a suporterilor stelisti pe Dinamo la care am participat eu in care galeria nu s-a reunit nici la CCA, nici la Ghencea ci a ales ca loc de plecare parcul tineretului, aproape de fieful lui Jean. Majoritatea suporterilor s-au reunit acolo, exceptie facand Gruppo Apparte, Marin considerand ca se va pleca la meci traditional, de la Drumetul. s-au strans cam 200 de suflete, s-a ocupat un 126 pana la refuz am pus cate 1000 de lei (un eminescu) de fiecare sa-i dam la sofer sa ne duca pana la Perla. Coincidenta, rapid avea meci pe cotroceni asa ca autobuzul s-a intalnit cu grosul galeriei "ultras hristu" si "diavoli visini" la academia militara, unde am fost tinta unei ploi de pietre si la podul eroilor, unde tiganii florari de atunci (nu stiu daca si cei de astazi) sufereau de iubirea pentru echipa de sub pod, si si-o manifestau zgomotos si chiar violent fiind la acea data destul de cunoscuti. 126-le a trecut cu brio si de podul eroilor si a ajuns la Romana la coloane. Eu eram plasat cam prost adica la usa a doua cu spatele in usa, urcand ultimul. Mi-aduc aminte ca baietii care erau la geamuri au izbucnit dintr-o data, usa s-a deschis eu fiind cu spatele am zburat primul afara in timp ce o sticla de gambrinus la kil se spargea desupra mea la cativa centrimetrii si ma umplea de cioburi . Totul a durat super putin... nici n-am avut timp sa ma dezmeticesc... brigada de caini numara poate 20. probabil vizau prazile usoare grupuri razlete ce veneau cu ratb-ul, nu se asteptau ca autobuzul sa fie full. Au vazut ca ies cateva steaguri pe geam au inconjurat autobuzul si au incercat sa intervina... ceea ce a urmat nu e greu de imaginat , vorba cantecului "gruppo apparte omoara ciori si caini pana la moarte" a fost o imagine haioasa (acum, atunci pe moment adrenalina nu te lasa sa vezi nimic clar) caiini fugind la metrou si printre coloane cu un grup imens pe urme care sa se pravaleasca pe scari dupa ei exact ca intr-o comedie. Am ajuns finalmente la meci pentru a asista la un blat ordinar 0-0 ce trebuia sa fie victoria lui Dinamo conducatorii nostri de atunci nesuportand ca tata muce sa devina campion. Din fericire Dinamo s-a umplut de penibil, n-au fost in stare sa ne bata nici cu noi lasandu-ne, din pacate nu s-a putut impiedica tata muce si echipa de sub pod a inceput sa sufere de performanta.
A doua snoava daca nu ati adormit sezonul 2000-2001, prima deplasare a Stelei pe Dinamo in care suporterii nu au fost bagati la inceput in celebrul cordon de jandarmi si s-a venit individual. Aveam un prieten care statea in Piata Romana, ne-am intalnit la el sa plecam la meci. Eram 5 intre care eu la 1,80 sunt cel mai scund. Fara insemne si culmea 3 imbracati in albastru am fost repede reperati de "gazde". Cu toate astea culmea desi strigau catre noi "spurcatilor" diverse invective la dresa noastra si a echipei nu a avut nimeni curaj sa ne atace si nu ne-a luat nimeni la tinta cu vreun obiect contondent. Noi n-am replicat la injurii, ci am mers demn fara sa-i bagam in seama la pas agale pana la intrarea din stadion, unde am fost printre primii suporteri stelisti ajunsi. grosul a venit cam la 30 de minute dupa noi. A fost primul meci in care s-a stat doar pe partea cu spitalul, cainii au aruncat cu pietre de pe acoperis, coregrafia nosatra a fost sublima dar a lipsit, cele 3 baloane mari fiind penibile, si cireasa de pe tort autogolul lui Radu Niculescu de la final... Cand am tras linie la final am iesit campioni, asta a contat.
A treia snoava si ultima. Meci de Champions League, Steaua - Dinamo Kiev, masina mea in service, loc de intalnire, pasajul lujerului eu venind dinspre morii. Fiind in intarziere m-am dat jos din 178 ca era blocat in trafic (taxiul pentru mine nu e mijloc de transport decat in situatii fara iesire, nu suport specia), am grabit pasul, pe cuvant ca nici nu ma gandeam la altceva decat la meci, la faptul ca urma sa-mi iau injuraturi de la lume ca-i las sa astepte, nici macar nu am sesizat vreun pericol. Apoi cand i-am vazut, tot parca n-am constientizat, am intrat direct printre ei. cred ca erau cam tot 15-20. unul m-a lovit din lateral cu pumnul in obraz si atunci am revenit brusc cu picioarele pe pamant, "ce p.. mea" atat am strigat, mi-am dat seama ca sunt in cursa si am evaluat rapid situatia. fara sa gandesc prea mult am cautat sa iau primul zid in spate, sa rezist cat mai bine. din fericire pentru mine erau pustani 17-18 ani fara prea mare experienta si neinarmati, nu aveau nici bate nici, lame nici lanturi, sau nu le-au scos la vedere. in loc sa ma atace, si iritati ca i-am injurat au inceput sa ma injure la randul lor sa scuipe spre mine numai unul din ei a incercat sa se strecoare in spatele meu fara succes pentru el. Desi ma pregateam de ce-i mai rau, ca din pamant a mai iesit un baiat cu un tricou cu Steaua, iar de la un butic de alaturi s-a auzit "ce-aveti ma cu omu' lasati-l in pace!". celalat suporter de-al nostru era si el cu un cap mai mare ca mine, dinspre butic a zburat un butoi de 5 litrii de apa transformat in proiectil si care i-a imprastiat cum o bila loveste popicele "Huliganilor, vagabonzilor dispareti" se agita patronul (probabil), imediat au mai aparut niste oameni si brigada (de rapidisti aveam sa aflu mai tarziu) a decis ca e timpul sa-si ia talpasita. Am continuat pe jos bulversat spre lujerului cu acel suporter langa mine fara sa schimbam o vorba, cred ca amandoi eram la fel de uluiti de situatie. M-am reunit cu ai mei si am purces spre egalul ce ne-a adus participare in Cupa UEFA.
Morala celor 3 povesti: 1. Forta grupului. Impreuna suntem multi, mai buni si imposibil de doborat. Chiar daca nu va cunoasteti cu oamenii de langa voi, intr-o situatie limita cum este un incident, va leaga pasiunea pentru Steaua, culorile care le aparati, si nu in ultimul rand acelasi scop de a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta, uniti-va si incercati sa tineti piept pericolului, atacatorii sunt ca un val, lovesc rapid, puternic si apoi se retrag daca situatia nu este 100% favorabila pentru ei. dezbinati, puteti sfarsi umiliti si agresati. fuga nu e niciodata o solutie, chiar daca proverbial se spune ca este sanatoasa. este doar rusionoasa
2. Norocul este cu cei puternici, nu e o gluma. Daca am putut 5 insi sa facem carare printre caini sunt sigur ca se datoreaza in principal norocului, ca nu am dat de vreo brigada gen boys sau brigate (la vreme aia). altfel situatia ar fi devenit neplacuta, am barbatia sa declar, desi sunt nascut si crescut anti-Dinamo, au si ei niste brigazi ca nu trebuie subevaluate niciodata.
3. Trebuie sa iei mereu in calcul ca in ziua meciului se pot organiza incidente. De aceea trebuie sa iti iei mereu precautiile necesare pentru a nu pati ca in cele de mai sus. Daca sunteti singuri evaluati mereu situatia, nu prea e de preferat sa fiti impodobiti ca brazii de craciun cu jambiere, sort, tricou, 2 fulare, 3 esarfe o sapca si vreo 2 jobene in insemnele Stelei. Cei de la wisla au un ritual infricosator, la derbyuri pun pe garduri insemnele capturate de la inamici si le dau foc. Asa a patit si un banner de-al nostru la care eu am tinut mult, cel cu taurul "furia ros-albastra", a fost sfasiat de caini la un meci cu noi. E bine sa dam cat mai putine trofee rivalilor, desi la moralitatea lor nu m-ar mira sa descinda la magazin si sa cumpere insemne ale clubului nostru pentrru a se mandri apoi cu aceste "capturi". Macar sa-i usture la buzunar decat sa va vedem pe voi la stiri pe la urgenta. Ar fi bine de evitat mijloacele de transport in comun, locuri ideale pentru "hit and run", precum si rutele periculoase. poate cineva se va incumeta sa faca un fel de "poi" cu harta locurilor gen razoare, tip top crangasi, lujerului, intersectia vitan cu Mihai bravu... etc
Brigazile ce compun galeria Stelei nu sunt "badigarzii" masei mari a suporterilor si nici fala internautilor care exclama fericiti in fata monitoarelor "i-am facut!", "I-am batut, am avut galerie peste ei, suntem numarul 1". Brigazile lupta pentru cauza lor, ultrasii sunt vazuti 80% din cazuri ca niste paria, niste neadaptati, si devin brusc, utili, indispensabili doar cand de la tribuna I nu se poate admira nici o coregrafie, cand galeria adversa se aude mai tare, si cand se impart pumni pe strada. Asta e o discutie complexa dar pe lumea asta sunt sigur ca nimeni nu va ramane dator cu nimic.
keluboss
