Ar fi prea simplist sã credem cã Steaua e supusã unor critici vehemente, iraționale chiar, numai din cauzã cã în pomul cu roade se aruncã mereu cu pietre. E de fapt revolta mediocritãții împotriva unei echipe care a intrat în istoria fotbalisticã a Europei pe covorul roșu al performanței. Asta nu i se poate ierta. Dupã ce Steaua egalase recordul intebelic al Chinezului de 6 titluri consecutive, invidiosul Mircea Lucescu a lansat niște declarații stupefiante, în care milita pentru câștigarea coroanei de campioni prin rotație: o datã Ghencea, apoi Spitalul de Urgențã, de ce nu și Grantul, ba sã se mai strecoare și Craiovița, cândva maximã, acum mititelianã. Pãrere de doi lei, de care Lyon-ul s-ar prãpãdi de râs de ce-i trece ãstuia prin fesul, pe care și-l aruncã deseori la Donețk împotriva conspiratorilor.
Ce jubiliație în taberele adverse, când a urmat reculul oarecum firesc al acestui marș forțat: gazetele se întreceau cu titlul jalnic: "Vai Steaua ei !". Ce pigmei agramați, care nici mãcar nu s-au bucurat corect gramatical: "Vai de Steaua ei !" Faptul cã înainte de 1989, Steaua de sub protecția lui Valentin, a dominat 5 ani Europa la vârf și cã lua jucãtorii cu arcanul(altã invenție, bietul fotbalist de valoare deabia aștepta sã fie înrolat într-un team unde se încãrca de glorie și bani), mai treacã meargã, dar ca și dupã 1989(când ministrul sportului, Cornel Dinu, gazda familiei lui Iliescu la revoluție, milita pentru desființarea cluburilor militare; penibilul Anghelache-a nu se confundã cu Angelescu, altã leprã, dar cu un oarece IQ, fațã de parașutatul la Londra,- propunea retragerea titlurilor Stelei din perioada 1986-90; adulterinul Adrian Pãunescu- ce om normal mai ține cu douã echipe în același timp, Craiova și Rapid ?- lega moartea lui Mateianu de un scor 3-2 la Oradea, chipurile, impus din afarã) sã-i meargã din plin, devenea de-a dreptul insuportabil.
Dar dacã frustrãrile concitadinelor le mai înțelegem, ne e foarte greu sã acceptãm contestãrile vehemente ale unor burtoși provinciali, care se cred generali peste niște plutoane de infanteriști oarecare, ce în grandomania lor gãunoasã cred cã stimularea jucãtorilor(doar când întâlnesc Steaua !) cu o sumã mai mare de bani poate înlocui vocația pe iarbã. Trei greșeli de arbitraj în favoarea Stelei(unele discutabile) au cãpãtat echivalentul unei catastrofe naționale, raportate la cele 10 erori în favoarea unui CFR Cluj apãrut peste noapte, ca experiment al extinderii capitalului ungar. Sã fie portughezi și Biharkersteși, dar sã joace fotbal, nu sã trebuiascã un tur arbitrilor ca sã constate cã Fabiani întâi faulta și apoi marca. ªi sã vezi drãcie, neîndoios cazul "Bricheta"(adunând simbolic toate "brichetele" aruncate pe tot parcursul meciului), emanație a huliganismului proletar de cea mai vulgarã sorginte, are legãturã cu faulturile lui Lãcãtuș din tinerețe ! Cât de lași au fost steliștii cã n-au intrat în promiscuitatea îmbrâncelilor, ca sã dea apã la moarã globaliștilor, care susțin cã toți suntem o apã și un pãmânt.
Ultima crizã a lui Porumboiu(un arbitru oarecare comparativ cu ascensiunea Stelei la Sevilla; când o fi arbitrat el o asemenea finalã ?) pare o continuare de arendaș țâfnos, urcat pe gluga de coceni a Vasluiului, care ține morțiș sã-și desãvârșeascã mânãria acelui 1-5 de pe Ghencea cu FCM Bacãu(când a arbitrat, el imperialul imparțial, ca un Porcodean de duzinã, ca sã-l mulțumeascã pe colegul de pocher, Seche). De fapt Porumboiu e un Becali cu studii(fãcute la Iași la fãrã frecvențã- stați liniștiți n-are IQ de Bobby Fischer), iar alegațiile sale c-ar fi fost blat cu trupa lui Dorinel(ulterior devenit metaforã) sunt demne de un scheci la festivalul umorului de la Vaslui.
Iar a compara una din primele 25 de echipe ale Europei tuturor timpurilor(acolo o plaseazã isprava din 1986) cu Steaua Mizil e reacția unuia predestinat a rãmâne un mizilic în fotbal.
Constantin Ardeleanu
cu multe beri in fata ..si ei cu multe distonocalme si diazepane pe masa...