Fotbalul romanesc e o lume stridenta.
O lume in care mizeria de toate felurile e poleita intr-o gargara dezgustatoare.
E lumea unor personaje gretoase, a unor caricaturi cu tuse grotesc ingrosate...
O lume incapabila sa se regenereze...
O lume care isi are reflectarea fidela intr-o presa pe masura ei...
O lume in care fotbalul e o chestiune tot mai putin importanta...
Albert Camus, necunoscutul portar al Universitatii din Alger si genialul autor al "Strainului" spunea candva ca "tot ceea stiu mai sigur despre despre moralitate si obligatii, stiu datorita fotbalului..."
Privind spectacolul absolut infiorator al unei lumi aflate intr-o faza terminala de disolutie morala, o astfel de declaratie pare complet lipsita de sens...
Caci, niciodata mai putin ca acum, n-a fost in fotbalul nostru vorba despre moralitate si obligatii.
Fotbalul romanesc e o tara a nimanui, o tara, desprinsa parca din celebrul vers al lui Bacovia, trista, dar plina de umor...
Cum altfel ar putea sa fie...
Cum poti sa nu zambesti amar ascultand un fost secretar UTC povestind la ora de maxima audienta despre asa zise manifestari anticomuniste ale suporterilor unui club proletar? Sau cand un fost retinut de drept comun si patron al echipei unei fabrici de bere da intregii suflari fotbalistice lectii de moralitate si fairplay?
Am inebunit oare cu totii? Sau mai exista oare o cale de salvare?
Pentru noi toti si pentru fotbal...
Cum Dumnezeului o manifestare retardata a unei maimute (sublim articolul lui Andrei Vochin si din nefericire singular intr-o presa care a aberat la greu pe marginea subiectului) a fost transformata intr-o adevarata teorie a conspiratiei?
Cum de aproape nimeni n-a vorbit de escaladarea nepermisa a violentei pe stadioane, toata lumea marsand fie pe chestiuni de procedura, fie pe o teorie a conspiratiei complet neverosimila?
Ce fel de jurnalism e ala in care auzi niste fatuci isterizate intreband "cum si-a permis arbitrul sa opreasca meciul"? Sau acela in care doi indivizi abrutizati isi permit sa faca misto de profesia tatalui cuiva (fie el si arbitru)? Nemernicii aia n-or fi avand parinti?
Indiferent ce se va intampla astazi, clubul Steaua trebuie sa accepte decizia fara sa o comenteze sau sa o apeleze.
Indiferent de verdict.
De ce?
Pentru ca noi suntem Steaua. Si asta e mai mult decat suficient.
Asa a fost mereu si asa va fi si de acum inainte. NOI si ceilalti. Ceilalti care nici nu conteaza. Atat.
Poate va intrebati ce se va intampla astazi la Comisie?
Practic nici nu mai conteaza (desi intr-o lume normala lucrurile ar fi absolut clare).
Un lucru e sigur.
Vom continua cu totii sa vietuim intr-o lume a fotbalului complet dezgustatoare, de care insa multi dintre noi nu ne putem lipsi...
Forza Steaua! Mandru ca sunt stelist!
the quiet romanian
