Niciun meci fara emotii pana la fluierul final al arbitrului. In calitate de suporteri stelisti ne este dat sa traim periculos. Steaua castiga in final de meci impotriva UTA-ei Arad (imi cer scuze perfectionistilor, dar aceasta scandare am auzit-o in dese randuri "din gurile" aradenilor). Vali Badea ne-a adus o mare bucurie in aceasta seara dupa ce Habibou ne-a aruncat intr-o gaura neagra a disperarii printr-o ratare cat el de mare in minutul....90.
Dupa meciul jucat in Giulesti am retinut cu amaraciune unele comentarii dezaprobatoare ale unor colegi de-ai nostri cu privire la folosirea lui Badea in finalul meciului de catre Lacatus. Au uitat ca Vali jucase perfect cu un sezon in urma pe terenul Rapidului aducandu-ne practic victoria cu 3-2. In aceasta seara soferul cascador ne-a salvat. A salvat un meci pe care ni l-am facut singuri greu, o partida gandita nefericit de neexperimentatul antrenor stelist.
Gustul victoriei este dulce dar nu trebuie sa ne pierdem mintile. Steaua este departe de ceea ce ne dorim si foarte departe de cerintele Champions League. Avem trei jucatori extraordinari - Zapata, Golansky si Nesu ultimul, probabil omul meciului din aceasta seara si un jucator de super valoare - Mendoza. Apoi o pleiada de componenti ai formatiei ros albastre, cand jucatori de fotbal, cand FOTBALISTI. Stelisti cu fite.
Marele merit al Stelei este ca a reusit - pentru a cata oara - sa revina dupa ce adversarii au fost in avantaj. Un joc curat si trebuie sa admitem ca ne-a trecut glontul pe langa urechi mai ales la bara aradenilor din repriza a doua. Din acest punct de vedere goalkeeperul Zapata ar trebui sa urmareasca caseta meciului Romania - Columbia de la CM din America. Atunci Hagi i-a pedepsit conationalul Cordoba printr-un gol de senzatie. Nu ar strica putina invatatura din pataniile altora.
Steaua se chinuie in continuare atunci cand intalneste adversari care reusesc sa inchida jocul si sa se baricadeze in aparare. Antrenorul Lacatus este departe de pretentiile pe care le are aceasta echipa si mai are mult de munca. Golurile vin doar daca se ataca bine, iar pentru a ataca trebuie sa alcatuiesti un unsprezece omogen si pe baza unei strategii inchegate. Pana acum lui Laca i-a iesit schema dar se putea incheia si nefericit mai ales ca primul unsprezece din aceasta seara a fost discutabil.
Una peste alta, o etapa absolut nebuna, una care i-a uns la suflet pe suporterii ros albastri si care a scos in evidenta, probabil, echipele care vor reprezenta Romania la anul in grupele Champions League si preliminariile acestei competitii: Steaua si Dinamo Bucuresti.
Urmeaza un meci absolut infernal la Vaslui, o confruntare pe viata si pe moarte. O victorie ros albastra poate insemna locul intai in Liga I pentru Steaua. Totusi, un lucru este cert: daca Lacatus nu va intelege si remedia slabiciunile din jocul vitezistilor, un succes va fi imposibil la Vaslui. Istoria recenta a confruntarilor cu gruparea moldava ne indeamna la prudenta. Chiar si putina teama. Nu de ei ci de noi.
Zapata = 7
Golanski = excelent
Radoi = 8
Ghionea = 8
Nesu = excelent
Plesan = 6
Habibou = a jucat putin
Lovin = 7
Nicolita = 5
Badea = a jucat putin dar a marcat golul victoriei. Se cuvine un 8,5
Dica = 7
Neaga = 6
Mendoza = 8
Pepe Moreno = 8,5 (pentru golul marcat, in rest prestatia sa a fost nespectaculoasa)
Probabil, daca s-ar face aceasta medie, aceasta nu ar fi foarte aproape de o nota maxima.