Deplasarea din Giulești va rãmâne cu siguranțã în amintirea noastrã pentru mulți ani de-acum încolo, indiferent de verdictul Comisiei de miercuri. Cei 400 de ultrași ai Stelei prezenți în cartierul "conlocuitorilor" au avut o prestație foarte bunã, ajutați și de deznodãmântul neașteptat al partidei.
Plecarea s-a produs în jurul orei 17:30, din Ghencea, fiind însoțiți de un numãr consistent de mașini de poliție. A fost un bun prilej pentru unii de a remarca "subțirimea" convoiului nostru (în jur de 300 de oameni) și de a-și aduce aminte cu nostalgie de vremurile "lui Jean" și de deplasãrile de mii de oameni din Giulești. Drumul s-a desfãșurat fãrã probleme, de la APACA fiind preluați de un numãr mult mai mare de mașini de poliție, dar și de jandarmi complet echipați (celebrele "țestoase"). În jurul orei 19:00 eram deja la intrarea în stadion.
De aici încolo, n-a mai fost atât de ușor. Accesul în stadion a fost deosebit de anevoios. Fiecare suporter a trebuit sã treacã prin 3 filtre de control, printr-un labirint improvizat în spatele peluzei de la teatru și sã prezinte datele unor jandarmi. Mai mult decât atât, eram nevoiți sã dãm prioritate și grupurilor mult mai mari de rapidiști, care intrau la tribuna a doua și cu care ne-am fi intersectat.
Rând pe rând, am intrat cu bine pe stadion. Afarã ar mai fi de spus cã mai mulți suporteri au fost urcați în dube pentru motive "cu acoperire regulamentarã", dar interpretate deosebit de restrictiv. Orice gest sau comentariu de "nesupunere" a fost taxat de unii jandarmi cu maximum de strictețe. Totuși, n-au existat ciocniri sau incidente deosebite.
În "peluzã" (vorba vine...de fapt în tribuna stând sã cadã a giuleștenilor) coregrafia comunã a celor douã peluze era pregãtitã. În minutul 1 ea a fost afișatã în toata splendoarea ei: 400 de steaguri roș-albastre au inundat sectorul nostru, oferind o imagine care a atras huduielile întregului stadion și admirația numeroșilor reporteri aflați în fața sectorului nostru. Mesajul a fost simplu și la obiect: "Fenomenul nu moare", aluzie la rezistența ultrașilor fațã de unele prevederi aberante ale noi Legi privind combaterea violenței în sport. Steagurile au fost fluturate în continuu timp de 3 minute și mai apoi de multe ori pe parcursul celor...73 de minute.
Vocal, ne-am prezentat bine, peste media unei deplasãri obișnuite și chiar și peste media ultimelor deplasãri în Giulești (cu excepția sfertului european, probabil). Au fost momente în care le-am fãcut fațã rapidiștilor, deși eram copleșiți numeric (ei 10.000, noi 400). Cu excepția celor 5 minute în care Rapid a condus, s-a cântat susținut, chiar dacã acum putem recunoaște cã era loc și de mai bine.
Adversarii noștri s-au prezentat mediu, pentru un astfel de meci (trebuie totuși ținut cont cã pentru ei un meci cu Steaua înseamnã mult mai mult decât pentru noi unul cu Rapid). Au afișat o coregrafie constând într-o pânzã cu o o locomotivã și un tren (un desen deloc spectaculos), mesajul fiind "De azi prindem vitezã"...ceea ce s-a și întâmplat! În repriza a doua, unul din grupurile peluzei lor a afișat o mini-coregrafie, tot pe pânzã, ce ar fi dorit sã taxeze prezența ultrașilor steliști în cluburi și absența lor de pe stadion (!?!), uitând se pare de prezența destul consistentã a vișiniilor în aceleași cluburi. Cu excepția celor care merg la lãutari, desigur. Cele 2-3 mesaje au fost neinsipirate și nu meritã comentarii în plus.
Facțiunea "evoluatã" de la tribuna a doua nu s-a remarcat cu nimic anume. Giuleștenii "cu mentalitate" țin sã ne arate cã sunt mai degrabã copywriteri, decât suporteri, altfel nu pot sã-mi explic diversele lor stegulețe cu mesaje care mai de care mai "interesante" și "subtile". Dacã au vrut sã ne arate cât de deștepți sunt (cã "puțini și frumoși" am remarcat...), și-au pierdut timpul de pomanã.
Adevãratul spectacol pentru noi a început în deja fatidicul minut 73, când meciul a fost întrerupt din cauza unor incidente altfel inexplicabile. Au urmat câteva zeci de minute de euforie și de replici inspirate, frustrarea giuleștenilor venindu-ne mult în ajutor. De la clasicul "Ole, ole, mulțumim Rapidule", unul mai bãtrân a reactivat un și mai clasic "Ceaușescu a-nviat, a-nviat beleaua și a dat comunicat sã câștige Steaua!". De aici pânã la genialul "Ole ole, ole ole, am apãsat butoanele" n-a mai fost decât un pas și un strop de inspirație (sincere felicitãri autorului!). Au urmat "Hoții, hoții", "Hai Rapidu', ia-ți vitezã, haide!" și o trimitere explicitã: "V-ați înecat la mal". Evident, toate aceste scandãri au fost însoțite de înjurãturile și gesturile obscene ale jucãtorilor și oficialilor rapidiști, care s-au rãzboit cu noi mai abitir decât suporterii vișinii. Una peste alta, 15 minute teribil de reconfortante!
Drumul acasã, în ciuda așteptãrilor pesimise, s-a desfãșurat fãrã niciun fel de probleme. Rãmâne în urmã o searã ineditã, ce va da naștere probabil unor noi subiecte de mișto pe seama celor ce sunt "singuri împotriva tuturor"...victoria Stelei a fost meritatã, golurile unul mai frumos decât celãlalt, bãieții noștri și-au dorit mai mult victoria, nu?, iar publicul a fost, ca de obicei, al doișpelea jucãtor! 
SSK
P.S. Un sincer "La mulți ani!" celor 3 sãrbãtoriți ai zilei: maestrul Emerich Ienei, cãpitanul Mirel Rãdoi și lui Ovidiu Petre!
).
