Steaua a invins Unirea duminica seara, o victorie muncita si meritata, indiferent de ce spun unii sau altii. O farama din acesta izbanda vreau sa cred ca se datoreaza si celor care am strigat cat ne-au tinut plamanii, incurajand echipa pe tot parcursul celor 90 de minute.
La finalul meciului, in mod firesc, am asteptat sa sarbatorim victoria cu jucatorii. Insa, se pare ca ei aveau ceva mai important de facut, astfel ca, dupa ce au salutat pe baietii din Nord , au fugit repede la vestiare ignorand Peluza Sud si cele doua tribune, desi au fost chemati de catre fani.
Este evident ca jucatorii noi din echipa sunt vinovati intr-o masura mult mai mica fata de stelistii cu state vechi pe Ghencea. Nu pot sa cred ca un Goian, un Nesu, un Lovin sau un Ov. Petre nu au auzit in timpul meciului incurajarile venite din partea tuturor suporterilor. Dar ei au ales un dus in locul sarbatorii victoriei alaturi de suporterii care i-au purtat spre ea. Si in acest meci.
Spre deosebire de jucatorii pe care ii antreneaza, Marius Lacatus, secondat de "il capitano" Mirel Radoi, au facut un adevarat tur de stadion, bucurandu-se cu toti cei care i-au incurajat. In momentele acelea ma gandeam la o fraza: "stelistii se nasc, nu se inventeaza". Unii joaca fotbal pentru contracte si prime, altii joaca si antreneaza pentru Steaua.
Vreau sa cred ca acest gest al jucatorilor este doar o greseala, cauzata probabil de euforia victoriei. Nu cred ca ei nu realizeaza ca fara aportul suporterilor, fara incurajarile venite din tribune, le-ar fi fost infinit mai greu in meciul de aseara. Sper doar ca acest gest sa nu se mai repete.
Respect Marius Lacatus. Respect Mirel Radoi. Doi stelisti adevarati.
FORZA Steaua! SEMPER SUPERIORES!
Marius
