"Limba românã e patria mea !" exclama Nichita Stãnescu. Iar cuvintele despre Steaua reprezintã unul dintre cele mai superbe "dialecte" ale ei. Tot Nichita spunea: "Dacã ai vãzut Pieta lui Michelangelo în basilica San Pietro, deabia atunci te poți considera un om cult". Eu am vãzut-o. Chiar de mai multe ori și am pretenția cã am proprietatea cuvintelor unei limbi fascinante, de o expresivitate și o multitudine de sensuri, ce entuziasmeazã pe orice scriitor strãin care are șansa de a o cunoaște.
Când am acceptat colaborarea la acest site am știut cã voi coborî într-o piațã publicã, unde riscul de a fi înjurat e enorm. Dar pânã unde poate ajunge orgoliul cuiva dacã 95% dintre aprecieri îi sunt elogioase iar 5% potrivnice ? De ce te-ar afecta un infect ? Oricât de polemice mi-ar fi cronicile, mã strãdui sã nu strecor gratuitãți și inutilitãți. Un Gicã Chioru are dreptate cu precizarea "Cupa micã a Europei"(eu nu știam de minimizarea contemporanilor a acestei întreceri), dar, prudent, am citat ce-a zis Rada. ªi cum sã nu te scoatã din sãrite Robson(un sfert de circumvoluțiune salvat dintr-un pustiu de creier), care intervine, viclean, la sfârșitul comentariilor, ca un fel de concluzie. Cum sã nu rãspunzi unei palme din senin cu un pumn bine țintit ?
Pentru orice individ cu școala primarã absolvitã pe bune(așa s-a reformat învãțãmântul, încât acum se cumpãrã diplomele !) "Steaua și imposibilitatea comparației" e o replicã la fabulația imbecilã Radianã(vorba lui Mister, "un fundaș, care a trecut linia de centru a terenului, de 2-3 ori într-o carierã de fotbalist") și nicidecum o instigare. Pamfletul nu trebuie sã aibã umor ci vitriol. Insuficientul cerebral, emigrant în Patria mea(evident, limba românã), depãșește orice limitã și p®osteazã: "Comparația forțatã și fãrã noimã dintre canalul Bâstroe și Rapid, doar fiindcã fusese pomenit Borcea, e slãbuțã rãu".
Rahiticã logicã. Dacã ieșim din perimetrul celor 100 de cuvinte necesare în a face piața și a ne înțelege cu polițistul de la circulație, imaginea e acceptabilã. Steaua e ca un fluviu, în comparație cu doar un braț al Deltei(Dinamo) și un canal artificial, Rapid. Atenție, sper sã nu te epuizez nervos, Bobicã Robson, ambele echipe tot în zona mirificã a Deltei(Dinamo, 2 semifinale europene; Rapid, de bãgat în seamã, deși fãrã infuzia dinamovist-Lucescianã, era vai de ea). A se compara palmaresul Stelei cu ale celor douã, mai pricepute în vorbe, decât în fapte, și atunci comparația devine îndreptãțitã. Chiar e atât de greu de priceput ?
Dar ciocoflenderul, asupra cãruia apasã prezumția de prostie agresivã, în loc sã vinã cu o comparație care sã te entuziasmeze, care s-o ridiculizeze pe a ta, se leagã de vârstã, de puști, de intelect(el ?!?). Ai fi preferat un îndemn la toleranțã ? Ai puținticã rãbdare, curând aleșii neamului vor legaliza casele de toleranțã, scutindu-ne sã practici cu atâta voluptate onanismul pe Internet. ªi fiindcã drãcescul Internet ne prilejuiește asemenea accidente nefaste, voi profita, compensatoriu, de el, reproducându-vã un poem din ultima mea carte de poezie "Infernul de cearã"(2008):
"PE Ghencea/ Scandãrile de pe stadion/ S-au furișat în noapte/ Devenind șoapte/ ªi, progresiv, tãceri de moarte,/ Îmi târâi pașii în neștire/ Flancat de trei cimitire/ Inexistențe exemplare/ Locuind alte sisteme/ (Sunt îngeri, nu te teme !)/ Li se îngãduie/ Sã-și dezmorțeascã oasele/ Într-o lipsitã de sens plimbare,/ Odihna la orizontalã/ E chinuitoare,/ De lângã cruci/ Nocturnelor nãluci/ Le citesc invidia/ Pe ciolãnoasa lor fațã,/ Cã eu încã mai par/ O fãrâmã de viațã".
Fiți fericiți cã respirați, cã viața se lãfãie în voi, chiar dacã în suflul vostru curat se insinueazã uneori câte o râgâialã de-a lui Robson. Nici nu vã imaginați cu câte asemenea specimene vã veți otrãvi existența. E ultima mea cronicã. Cronologic vorbind, deocamdatã...
Constantin Ardeleanu
!Atat am de spus o seara placuta!
. D-le Ardeleanu, dumneavoastra v-ati indragostit de fratii Zavoda, de Apolzan, de Voinescu, de Constantin, eu de Iordanescu, T Stoica, M Raducanu, Sames, Iordache, altii de Lacatus si Hagi dar generatia la putere este generatia Neaga, Radoi, Nicolita... Becali. Dar suntem cu totii stelisti. Poate pentru noi trecutul inseamna prea mult, poate pentru ei inseamna prea putin...