Privind la televizor sau citind presa de profil, Steaua pare mai degrabã ieslea sfântã în care se pogoarã duhuri sfânte, decât o echipã de fotbal. Acum, asta nu ar fi neapãrat o problemã. Doar cã dupã ce vezi un meci așa cum a fost acela cu Pandurii, ai senzația cã duhurile sunt bete crițã, asta pentru cã știau de ceva vreme de egalul lui Dinamo și înfrângerea Rapidului, și au zis sã o punã de chermezã, uitând cã mai are și Steaua de jucat un meci.
De când sunt, și sunt de ceva vreme, cu pretenții sã mai acopãr cel puțin pe atât, nu am vãzut în viața mea o echipã mai legatã de Dumnezeu decât trupa din Ghencea. Eu am unele probleme cu Dumnezeu, mai ales atunci când vine vorba de Steaua. Nu știu ce face și cum face, dar se pare cã poate orice, numai sã ne facã sã uitãm dezastrul ambulant de la Middlesbrough sau autogolul jenant al lui Bãnel la Madrid, nu.
În schimb, declarațiile curg. Renunțãm la oile bãtrâne și aducem cârlani, da, doar cã minunații cârlani nu se țin foarte bine pe picioare. Schimbãm antrenori și îi amenințãm pe cei noi cu schimbarea imediat ce au intrat pe ușa clubului. Ne rugãm, asta îmi place enorm, sã piardã alții, în loc sã ne îngrijim sã cãștigãm noi. Grija fațã de aproapele nostru (aproapele din clasament, pãi ce credeați?) este mult prea mare pentru o echipã care pe vremuri nu avea decât grija de a termina meciurile fãrã accidentãri serioase, nu de alta, dar diferența din clasament era una la care Clujul nu poate decât sã viseze. Sau pe care o poate aduna doar în vreun "Football Manager", având la timonã un puștan dependent, cu coșuri de la atâtea ratãri.
Joaca de-a Dumnezeul Ligii I și, în același timp, al Ligii Campionilor nu este deloc rea. Nu este rea pentru cã va duce, mai devreme sau mai târziu, la construirea unei Biblii, de care avem mare nevoie. Adicã, de continuitate, de amintiri frumoase, de exemple splendide, așa cum am fost acela cu Valencia. Numai cã, dacã nu vrem ca psalmii sã conținã doar minunatul îndemn "M**e, Dinamo!", va trebui sã punem mâna și sã ne bãgãm și noi în sac.
Recte, sã arãtãm cã jucãm fotbal. Deocamdatã nu facem decât sã slãvim ceva care nu existã și riscãm ca, dacã vom pãtrunde din nou în grupele Ligii, sã nu mai ajungem la Dumnezeu, așa cum am mai fãcut-o, oprindu-ne sã hrãnim sfinți ca cei din Praga.
<span class=blueboldtext>DeMaio</span>
