Îmi imaginez cã pãrerea pe care urmeazã sã o expun e una subiectivã, dar sunt curios câți dintre voi o împãrtãșesc. Se pare cã toți oamenii au impresia cã stau foarte mult la coadã la magazin pentru cã ne amintim doar ocaziile în care a durat o veșnicie sã ajungem la casã. Dacã de 9 ori totul merge foarte repede și apoi se întâmplã sã ne depãșeascã atât vecinul din dreapta cât și cel din stânga, 9 din aceste 10 experiențe vor fi date uitãrii.
Mi se pare cã de când țin eu minte, Steaua joacã foarte urât în deplasãrile interne! Se exclud meciurile din București, dar și cele cu echipe în formã, pentru cã disputele tari (astãzi, Timișoara, CFR Cluj, Unirea Urziceni) creeazã o atmosferã deosebitã în jurul lor, și parcã jucãtorii și spectatorii fac filmul sã ruleze într-un ritm mai alert. Asta se mai poate întâmpla și atunci când întâlnim rivali de tradiție (Craiova), dar cam atât... Nu jucãm nici frumos și nici eficient cu echipele "urâte" ca Ceahlãul, Gloria Bistrița sau Pandurii Târgu-Jiu.
Nici nu înțeleg de ce s-ar uita un individ care nu e suporter înrãit la un astfel de meci adormitor. Foarte puține ocazii, foarte puține goluri, pase de-a latul. 0-0 steril urmat aproape mereu de o desprindere chinuitã a noastrã sau de o luptã surdã cu "autobaza" adversã pânã când noi cedãm psihic sau ei lasã o breșã în apãrare. În primul caz, așa cum s-a întâmplat la Iași, urmeazã simulãrile jenante, tragerile de timp și mingile date peste stadion. ªi noi ne zbatem cu scuza deja pregãtitã cã "nu s-a putut juca" în asemenea condiții ultra-defensive.
Am câștigat la Târgu-Jiu și parcã ritmul de joc a fost o idee peste standardul pe care l-am descris mai sus. ªi totuși... a jucat vreodatã Steaua semnificativ mai frumos în deplasare? Nici nu mai pot sã-mi aduc aminte.
]. Mai tine cineva minte returul din sezonul 2003-2004 cu Piturca pe banca, cand am facut egal la Piatra Neamt si Galati, asa pierzand titlul? Sau poate isi aduce cineva aminte de returul cu Zenga pe banca cand nu castigam nimic in deplasare si era sa pierdem titlu`.