Legea Dragomir inaugureazã și la noi un adevãrat experiment social, pornit în Occident și încununat cu tot mai mult succes. Pentru exemplificare, e bine sã privim un meci de acum 20 de ani – sã zicem finala Cupei Campionilor din 1986 – și unul de acum, sã zicem Milan – Arsenal sau Chelsea – Olympiakos din optimile aceleiași competiții. Diferențele sunt izbitoare.
Cultura de tip "UEFA Champions League" a fost principalul motor al acestor schimbãri. Treptat și insidios, spiritul acestei competiții a adus în tribune un alt tip de suporter. Suporterul care vine la meci ca la un show și a cãrui principalã calitate nu este cea de suporter, ci de consumator. El trebuie tratat regește (așa cum tuturor ne place sã fim tratați) și trebuie educat cã prea multã zbatere este dãunãtoare. De ce sã faci ceva greu, când poți face ceva ușor? De ce sã stai în picioare, când poți sta jos? De ce sã cânți, când poți tãcea? De ce sã rabzi, când poți consuma liniștit bere, cârnați, popcorn sau semințe (dupã specificul locului)? Concluzionând, de ce sã te consumi, când poți doar sã consumi?
Legea Dragomir, dincolo de dimensiunea ei antiviolențã (legitimã, dar reglementatã îndoielnic), vine sã instituie aceastã nouã filozofie. Vã interzicem steagurile, dar vã vom oferi goarne gratuit. Vã obligãm sã stați jos, dar în câțiva ani poate vã punem scaune capitonate și tribune acoperite. Vã interzicem sã vã suiți pe garduri, dar o sã îmbunãtãțim sistemele de acces, ca sã puteți veni la fãrã 10 și pleca la fãrã un sfert. Simțiți-vã bine, consumați! De ce sã cântați, când în curând vã vom amenaja chioșcuri unde puteți servi un mic și-o bere, eventual cu familia pe care vã era teamã s-o aduceți la stadion? Pentru cã, sã fim sinceri, cui îi mai arde de cântat dupã mici și bere?
Direcția este clarã: n-avem nevoie de suporteri, ci de consumatori de fotbal. Cât mai pașnici, mai relaxați, mai neimplicați. Aplaudați civilizat la golurile oaspeților și ne vom purta și mai frumos cu voi! Cine știe, poate vom organiza în curând seri complexe, cu concert de la 6 la 8, fotbal de la 8 la 10 și un film de la 10 la 12, toate pe același stadion. O duminicã în familie.
Astfel, fotbalul va deveni din ce în ce mai mult o simplã porție de divertisment. Nimeni nu i-a cerut demisia lui James Cameron pentru moartea crudã și rece a lui Leonardo di Caprio din "Titanic", de ce sã i-o cerem lui Becali sau lui Argãsealã? Dacã nu-ți place, schimbã filmul!
Când rațiunea de a fi a fotbalului va fi cu totul alta, nimeni n-o sã regrete vremurile în care niște bezmetici stãteau în picioare 90 de minute, își epuizau corzile vocale și își pierdeau timpul la vopsit steaguri și pânze. Astfel de imagini vor deveni o arhivã care va trezi zâmbetele amuzate ale noilor consumatori de fotbal, stereotipuri ale unui secol ce își propune sã ne schimbe radical pe toți. Pentru cã în secolul XXI vom fi cu toții altfel sau nu vom fi deloc!
În rolul lui Andre Malraux – Miticã Dragomir.
Ovidiu
))))