Steaua e aidoma Dunãrii care strabate de-a lungul ei Europa, între Pãdurea Neagrã și o miraculoasã Deltã. Ar mai fi și brațul Borcea(alias Dinamo) și o construcție artificialã, pericol ecologic, canalul Bîstroe(în traducere, Rapid), dar doar unul e fluviul. Cã vulturul de pe efigia Stelei i-a atins pe steliști cu o aripã a geniului și cu alta a norocului ține mai mult de destin. Contabilicește vorbind, doar urmãtoarea echipã care va cuceri trofeul suprem al Europei poate avea pretenția de a se compara cu echipa din Ghencea. ªi la titluri, cupe și Supercupe ale României ștacheta ridicatã de "harpagonii militari" e destul de sus fixatã pentru a se preta egalãrii.
Poți bate Steaua în minutul 93, te încumeți sã sfidezi oprobiul public ca acest mercenar Porcodean, ai dreptul sã-ți sãrbãtorești locul 1 dupã un tur trucat(ca sã te batã Cel de Sus cu 45 de minute letale laziale), n-ai decât s-o bãnui de "bulan"(vezi repartiția din sferturile cupei UEFA a celor douã egaluri cu Rapid), ba ești îndreptãțit sã revendici spiritul de sub Grant(mereu sub cineva, niciodatã deasupra), spiritul din Groapã(sunã a magie neagrã), din patria prunilor(amețitor) sau cel prazilian(asociație forțatã a cobiliței cu Copacabana), dar e în afara oricãrui dubiu, n-ai cum sã compari palmaresul tãu cu vitrina de trofee a Stelei. Chiar sublimul cronicar Ioan Chirilã(de o vastã culturã, de care literatura sportivã a profitat regește), având o altã simpatie(suntem oameni, maidanele copilãriei ne fixeazã idolii din cartier, mai intervin și interesele, pãcãtoasele), va titra într-una dintre istoriile fotbalului românesc, scrise cu stelistul cu galoane de C.C.A., Mihai Ionescu, despre Steaua anului 1986: "prima inter pares". "Prima între egali" ? Oricum ai fi adus-o din condei, bãtrâne patriarh, cel puțin prin rezultate Steaua nu suportã semnul egalitãții cu nimeni din țarã. E prea multã sudoare, sânge, soartã, sacrificiu, inimã, conjuncturã, devotament, risipire de talent pentru ca trofeul unicitãții sã-l împartã cu altcineva.
De aceea adversarilor le atât de greu sã accepte evidența și au alergie la comparațiile din trecut, preferând sã arunce cu noroi. Prima blasfemie a fost cã Steaua a fost adusã pe tancurile sovietice. Stimați analfabeți, chiar tot regimul comunist a fãcut obiectul acestui cadou criminal din stepa calmucã și a fost instaurat grație excesului de zel al proletariatului(cu cheferiștii în frunte) și apãrat de securiști și milițieni. Victime de notorietate: intelectualii și ofițerii vechii Armate. De bine, de rãu, actul de naștere al clubului militar poartã semnãtura unui ofițer din Armata Regalã. ªi în vreme ce cheferiștii pot fi declarați inventatorii șpãgii din socialism(prin nașii controlori de bilete), noii ofițeri au curajul teribil în epocã de a schimba denumirea rusofilã a clubului, din C.C.A. în Steaua, cu 2 ani înainte de ieșirea oficialã a românilor de sub tutela sovieticã. A nu se uita cã întâmpinându-și spontan campionii de la Sevilla în 1986, "poporul stelist"a fãcut prima repetiție a revoltei din 1989.
Un troglodit acoperit, Marian Rada va lansa gogomãnia "în vreme ce noi ajungeam în finala Cupei Europei Centrale, voi nici nu erați pe traiectul spermatozoizilor sovietici". Dacã înființarea din 1923 a echipei tampoanelor (Tampax) ar fi un motiv de mândrie, atunci cum se explicã faptul cã tot Steaua are cele mai multe meciuri în prima Ligã ? Simplu, pânã în 1932/33 Rapid CFR nu prea apare prin statisticile primei divizii, la care apoi s-au adãugat anii de B. Cât despre finala nedisputatã, numai de rãu. Iatã odiseea ajungerii acolo: 2-1 și 3-0 cu Hungaria Budapesta și 0-0, 0-0 plus barajul de 1-1 cu Gradjanski Zagreb. S-a calificat în finalã Rapid(urmând a întâlni pe Ferencvaros) prin...tragere la sorți.
Mãi copii ai fanfaronadei, nu vi se pare cã legenda vișinie(de care abuzați, cine sã vã ia în serios ?) e o anecdotã, cât de cât, hazlie ?
Constantin Ardeleanu

