E aproape de necrezut cat de aproape suntem de reluarea campionatului. Peste doua saptamani si o zi, deci pe 23 februarie, Steaua va sustine primul examen. Poli Iasi ne va fi deopotriva gazda si adversara. Victoria e posibila si in acelasi timp obligatorie. Ea ar reprezenta primul pas reusit in lungul drum spre fotoliul de lider.
Ceea ce ne bucura e ca Steaua a inceput bine anul. Cele doua cantonamente, in Spania si in Cipru, si-au atins in mod cert scopul. Lacatus si echipa sa de tehnicieni au impus un program dur de pregatire, care in mod sigur, dupa proximul stagiu de pregatire din Antalya, va asigura conditia fizica a jucatorilor pana la finalul sezonului.
Buna pregatire a alternat perfect cu cele 6 meciuri de verificare. Am constatat, mai ales de cand au fost transferati cei 3 sud-americani, un joc superior. Viteza a crescut, calitatea paselor de asemenea. Au aparut traseele, driblingurile, suturile din afara careului, golurile. Au crescut spectaculozitatea si incisivitatea, jucatorii sunt mai rai - in sensul bun al cuvantului.
Lacatus e multumit si a avut cuvinte de lauda la adresa jucatorilor. Noi suntem incantati si in acelas timp dornici sa-i vedem cat mai curand la treaba in meciuri oficiale. Cred ca va fi fabulos sa vedem la meciul cu echipa aflata momentan pe primul loc, un stadion full, incurajand super-echipa Stelei.
Steaua se afla in fata celui de-al treilea stagiu de pregatire, programat pentru 11 - 16 februarie. Locatia va fi asadar Antalya, situata pe coasta mediteraneana a Turciei. In ambianta deosebita a capitalei turismului turcesc, ros-albastrii vor continua sa-si completeze conditia fizica si vor disputa inca doua partide amicale. Le vor intalni pe: FK Zeta, liderul la zi in Muntenegru, si Jeff United Chiba, care a terminat ultimul campionat al Japoniei pe locul 14 din 18 echipe.
Revenind la primele doua perioade de pregatire, putem afirma ca rezultatele cu care s-au incheiat, au darul de a ne aduce linistea. Se pare ca echipa se afla, in sfarsit, la acel nivel pe care ni-l dorim de foarte mult timp.
Au existat insa si neplaceri. Ma refer la acel accident nefericit suferit de Habib, cand am fost foarte speriati si ingrijorati. Am fost alaturi de el. Cu gandul, cu sufletul, cu speranta ca se va termina cu bine. Si s-a terminat.
O alta situatie neplacuta este aceea a lui Radoi. Acest baiat parca nu mai termina cu ghinioanele.
Ma intreb in ce conditie fizica si mentala se afla Emeghara, cel care nu a facut nicio zi de pregatire alaturi de coechipieri.
Probabil ca aceste cazuri nu afecteaza foarte mult posibilitatea antrenorului de a alcatui un competitiv prim lot de 18 jucatori. Dar daca echipa a mers bine si fara ei, alaturi de ei - atunci cand vor reveni - va merge si mai bine.
S-a muncit bine in aceste pregatiri. Speranta de a castiga titlul e intemeiata. Sigur, nu e suficient sa castigam toate meciurile, e necesar ca CFR si Rapid sa si piarda. Indiferent daca vor pierde sau nu, Steaua va trebui sa lupte pana la capat. Pana la ultima picatura de energie.
Noi, suporterii, trebuie sa luptam alaturi de ei. Prin prezenta numeroasa, prin incurajari, prin orice mijloace permise.
Daca luptam putem sa si pierdem, dar daca nu luptam, suntem pierduti.
Virgil
fularsteau2 